duminică, aprilie 29, 2007
Cugetare de week-end prelungit
sâmbătă, aprilie 28, 2007
Simply - the BEST!
Felicitari, AIHAN OMER! Asta ne esti:
PETITIE pentru dizolvarea Parlamentului
Un... Korean la Paris (XI)
vineri, aprilie 27, 2007
Un... Korean la Paris (X)
Ne trezim ceva mai devreme ca de obicei, pentru ca la ora 10 voiam sa fim la Notre-Dame, sa urcam in turnuri. De regula e coada mare la astea, asa ca pe la 10 si 10 chiar eram acolo. Turnurile se deschid abia la 10.30, timp suficient sa-mi dau seama ca acumulatorii de la ap. foto sunt pe terminate. Asa ca, scoate, Georgele, 3 euroi sa mai cumperi 2 baterii, sa nu ramai fara material pentru serial. Cumparat, instalat, urcat in turn (cel de Nord). O nimica toata: 422 de trepte. Sincer nu le-am numarat, i-am crezut pe cuvant. Pe la jumate era si un loc unde sa-ti tragi sufletul, sub forma de magazin pentru suveniruri. Nu mi-era de cat de multe trepte sunt, ci de faptul ca erau in spirala si foarte inguste, ca daca se ducea unul la vale, era ca avalansa, matura totul pana jos. Am avut noroc. Dar si ghinion, pentru ca nu a fost ceea ce ma asteptam sa fie. Pai saracul, Victor Hugo, a scris romanul ala degeaba. Nici urma de asa ceva, pe aici. Si tineti cont ca succesul pe care l-a avut romanul lui Hugo a facut ca aceasta catedrala sa fie salvata de la demolare. Ma asteptam sa-l vad pe Quasimodo "tragand clopotele" Esmeraldei, de unde. A murit Quasimodo si cu el si legenda. Si in Romania, daca ar fi fost, si l-am fi postat acolo pe "clopotarul Vasile", eroul bancurilor noastre pre-revolutionare. Concluzia: inca un muzeu mort si inca 422 de trepte de coborat, de data asta, pe turnul dinspre Sud. Sotia, cica sa intram si la cripta arheologica din fata catedralei. Hai! chiar daca imi pierise o buna parte din chef. Cand vad treptele alea ce coboara in subsol (foto 1, sus), mi-aduc aminte de WC-urile publice stradale de la noi. Shit! "Gandeste pozitiv!" - mi-am zis. OK, imi iau inima in dinti si cobor. O placuta de la intrare ne arata ca cel care a facut inaugurarea criptei a fost insusi presedintele Frantei, primar la vremea aia, Jaques Chirac. Ei, hai ca mi-a mai venit inima la loc. Aici e ce TREBE. Arata cripta, care e veche de 2000 de ani, mai bine decat catedrala, care n-are decat 800. Un muzeu mai modern, micut ce-i drept, insa cochet si felul in care e luminat, ma face sa-l vad un "museum vivus" (foto 2: dreapta-sus) - l-as asemana un pic cu "Edificiul roman cu mozaic" din Constanta, pentru cine l-a vazut. "Buna treaba ai facut, monsieur J.C., au stiut ei, francezii de ce te-au votat de doua ori, dar ai grija pe cine lasi in urma!". Nu prea avem timp de pierdut, asa ca "tusti" la metrou, cu directia Versailles. RER-C, ca asta e linia care ar fi trebuit sa ne duca acolo, ne duce pana la statia "Invalides" si ne debarca, cica e linia in lucru. Intrebam noi pe unul, cica sa mergem pana la Gara Montparnasse si de acolo luam trenul. Bun si-asa. Asa facem. Am pierdut noi probabil vreo jumatate de ora, dar nu-i problema, am venit sa facem miscare. In cele din urma ajungem si la Versailles. (foto 3, stanga). Lume multa, deh, e cel mai mare palat din Europa si trebuie onorat cum se cuvine. Mare al naibii, ca nici nu mai stii la ce trebuiau atatea camere. Prea multe nu ar fi de spus, ca daca m-ar fi lasat sa-mi intind ciolanele in patul lui Ludovic XIV, poate as fi avut, in rest, chestii pe care le vezi in mai toate castelele si palatele din lume. Ce este intr-adevar de vazut la Versailles sunt gradinile. (foto 4: dreapta, jos). Nu-mi dau seama daca sunt mai mari decat cele de la Schonbrun de la Viena (in paranteza fie spus, mie unul parca mi-a placut mai mult Schonbrun-ul, Versailles-ul e prea gol pentru cat e de mare), pentru ca in nenorocitul asta de Museum Pass aveam numai intrarea in palat asigurata, pentru gradini ar mai fi trebuit sa scoatem 7 EUR de fiecare. Nu asta ar fi fost problema, insa timpul ne presa si am fi vrut sa ajungem in aceeasi zi in capatul celalalt, unde e Cite de la Industrie et Technique. Da-i talpa iar pana la gara, stiam regula. Pana la Montparnasse, apoi linia 4 pana la Gara de Est si linia 7 pana la Porte de la Villete. Gura de metrou e exact la intrarea in orasel, insa cand privim inapoi zarim Hippopotamu' si ne aducem aminte ca ni s-a facut foame (Era aproape 3 pm). Stim regula, suntem deja clienti vechi ai casei, nu ne trebuie mult sa comandam. Mai mult trebuie insa sa asteptam, asa ca asteptati si voi pana maine, cand vin cu continuarea.
joi, aprilie 26, 2007
Un... Korean la Paris (IX)
Dam ocol cladirii si intram la Saint Chapelle (foto 2). Pe scurt: micuta si cocheta. Au avut dreptate aia din TOP10 Paris, cand au zis ca e mai frumoasa ca Notre-Dame, insa nu va asteptati la cine stie ce frumuseti. Eu, unul, prefer Putna si Voronetul. Always. (fara aripioare)
Acum 2 ani, cand am fost la Putna, era inca in renovare la interior. Sunt curios cum o fi acum, daca au terminat-o. Oricum din ceea ce terminasera, se vedea lucru de calitate. Mi-a placut.
Incheiem ziua, spre marea bucurie a Roxanei, cu o plimbare cu vaporasul pe Sena. Luasem inca de dimineata de la hotel cupoane de reducere de 1EUR/fiecare pentru "Vedettes du Pont-Neuf" (foto 3), insa mai apoi am vazut ca erau si distribuitori volanti (oameni-afis) prin oras cu cupoane din astea. Plecarea urma sa aiba loc pe la ora 19.00 de la capatul podului Pont-Neuf, care nu e nicidecum al noualea pod, ba e chiar cel mai vechi pod peste Sena, nu se stie insa cu exactitate de ce au ales numele asta. Luam bilete la intrare (daca cumva ajungeti pe aici, sa aveti cash, ca nu merge cu cardul), in total 26 EUR. Nu mi se pare mult, avand in vedere ca in Amsterdam e mai scump, aproape dublu. Ocupam locuri la etaj, ca sa ne bata un pic briza de seara, dupa ce toata ziua ne-a batut soarele. Au fost 25-27 de grade la umbra, si asta la jumatatea lui aprilie. Relaxanta si reconfortanta plimbarea, in care iar am facut zeci de poze, si e placut sa revezi de pe mijlocul raului, toate cladirile/constructiile importante pe unde ai trecut, majoritatea fiind pe maul Senei: Luvru, d'Orsay, Domul Invalizilor, Grand Palais, Petit Palais, Notre-Dame, Conciergerie, Turnul Eiffel, Podul Alexandru al III-lea (foto 4), ce traverseaza Sena pe axa Place de la Concorde - Domul invalizilor. Iar daca nu le stii, nu-i nici-o problema, ghidul e cu tine si vorbeste si-n franceza, si-n engleza. Dupa o ora si ceva de plimbat, o luam usor spre hotel, cu planuri mari pentru ziua ce avea sa vina.
Maine aflati impresii despre: Versailles, Cite de la Industie et Technique, Basilica Sacre-Coeur, Place Pigalle, Moulin Rouge si nu numai.
miercuri, aprilie 25, 2007
Daca e azi, e... Cristi Roman!
La Multi Ani, Cristi!
Si nu uita sa actualizezi antetul pe pagina ta :D
UPDATE: (pt cei interesati de laleaua de Apeldoorn).
La inceput a fost laleaua. Apoi au aparut orasele. Fiecare oras si-a ales culorile care sa-l reprezinte. Cu timpul, orasele au fost populate cu ingineri. Iar dupa ingineri, ca o consecinta, au aparut lalelele bicolore. Fiecare oras are propriile lalele bicolore. Aceasta e Olanda. O tara bicolora, plina de ingineri.
Un... Korean la Paris (VIII)
marți, aprilie 24, 2007
Un... Korean la Paris (VII)
luni, aprilie 23, 2007
La Multi Ani, Gogilor!
Si un cadou pentru toti Gogii:
http://video.neogen.ro/user/pop_dorin/d1p6ss3gug6qpv5ob6a1lmh6jng86ugj/
Un... Korean la Paris (VI)
duminică, aprilie 22, 2007
Snooker - ziua a 2-a
Un... Korean la Paris (V)
Am luat o scurta pauza sa bagam cate un sandwich si ne continuam turul. Urmatoarea atractie: Peter Pan Flight. Deja cozile sunt din ce in ce mai mici. Am stat poate mai putin de jumatate de ora. E ora mesei mi-am zis (era cam 15.00). Dupa atatea atractii "inside" (ultimile 2), trecem din Adventure Land in Fantasy Land (de fapt si Peter Pan Flight face parte tot din Fantasy Land), calatorind prin lumea povestilor: "Alice's Curios Labyrinth, Blanche Niege et les 7 Nains, Les Voyages de Pinocchio, Le Pays des Contes de Fees, Le Château de la Belle au Bois Dormant (foto 1, dreapta). Asa ca iata, draga Oana-Anca, o gramada de frantuzisme si la Disneyland. Am lasat mai la urma ceea ce mi-a placut cel mai mult in Fantasy Land: "It's a small world" (foto 2, jos). Nu e nimic senzational, ci e o calatorie ce te poarta prin toate colturile lumii, frumos realizata, care sa placa si copiilor de 5 ani, si adultilor de 70, totul intr-un spectacol de muzica, lumina si culoare de exceptie. Vi se pare ca am trecut cam repede prin toate astea? Asa a si fost, pentru ca acele cozi kilometrice, la care stateam o ora, s-au transformat in cozi de 5-10 minute, iar mai pe seara, dupa ora 7-8 erau practic inexistente. Inainte de a intra in Discovery Land, trebuie sa mancam, ca era aproape de 7. Eu propun pizzeria "La Bella Notte", fiica-mea, "Colonel Hathi's Restaurant". Ca de fiecare data castiga ea, chiar daca nevasta a fost de partea mea. 2-1 pentru noi a fost un rezultat insuficient, se pare. Mancarea peste tot in Disneyland e cam aceeasi: fast-food, asa ca nu ne trebuie prea mult sa o dam gata si sa trecem inapoi la treaba.
Discovery Land a fost cireasa de pe tort, sau "Finis coronat opus" ca sa folosesc o vorba din "batrani". Daca n-ai ajuns aici, inseamna ca nu ai vazut si nu te-ai distrat in Disneyland. Aici ai ocazia sa-ti evaluezi mai bine viata ta, reactia nevestei, curajul amandorura si evident impresia copilului. Dupa ce iesi din Discovery Land exista doua sanse: sa scapi de nevasta sau sa nu mai scapi de ea pe veci. La mine s-a nimerit a doua varianta. Nu vreau sa va povestesc prea multe, pentru ca trebuie sa fie placerea fiecaruia, mai ales ca acolo ai parte de o serie de experiente pe cat de inedite, pe atat de surprinzatoare. Voi enumera atractiile pe care in nici-un caz nu le puteti rata: "Space Mountain 2" (foto 3, dreapta) - cardiacii ar trebui sa ocoleasca chestia asta, "Star Tours", "Honey, I Shrunk the Audience" (atentie mare la ce va pregateste prof. Szalinski), "Buzz Light Year". Era 10 seara deja si n-am mai apucat sa vedem si "The legend of Lion King", ultima chestie marcata pe harta. Una peste alta, pot spune ca am vazut ceva, cam 80% din atractiile importante (bifate pe harta) si cam 50% din restul. Am facut o scurta comparatie cu Parcul Prater din Viena. Daca ar fi fost sa platim cca 3 EUR pt fiecare atractie, cum e acolo, ne-ar fi ajuns mai scump si nici nu se ridica la valoarea Disneyland-ului.
sâmbătă, aprilie 21, 2007
Pe mana cui mergeti?
Un... Korean la Paris (IV)
Ziua a II-a - Disneyland
Pana sa coboare fetele, stau putin de vorba cu receptionerul. Vazusem niste tichete de Disneyland la el pe tejghea si hai sa-l intreb, poate au discount-uri. Nu era cazul de asa ceva, in schimb cu tichetele alea aveai un fel de prioritate la casa de bilete, prioritate care mai tarziu s-a dovedit a fi inexistenta, pentru ca cozile erau la fel de mari in ambele parti. Oricum, tipul ma sfatuieste sa nu iau decat pentru Disney Park, nu si Walt Disney Studios din doua motive: nu e timp pentru ambele, iar studiourile sunt mai mult pentru oameni mari, decat pentru copii. Merg pe mana lui; nu ar fi avut nici-un interes sa ma sfatuiasca gresit, pt. ca si el are comision la biletele alea si in mod normal ar fi tentat sa le vanda pe alea scumpe, nu pe cele ieftine. Asa ca luam metroul pana la Les Halles si de acolo RER A pana la Disneyland (foto 2). Parcul e incantator, insa si aglomerat. E perioada vacantei atat in Franta, cat si in Romania si probabil in toata Europa. Asa ca daca vreodata vreti sa ajungeti la Disneyland, tineti cont de urmatoarele sfaturi: sa nu ploua sau sa ninga, sa nu fie exagerat de cald si nici de frig, evident, sa fie in timpul scolii - mai bine sa chiuleasca copilul de la scoala cateva zile - se merita. Asadar, puzderie de lume pe la ora 11, cand am intrat in parc. Eram usor dezorientati, asa ca am hotarat sa facem o plimbare cu trenuletul in jurul parcului (Disneyland Railroad), pentru a avea timp sa studiem harta si pentru a localiza atractiile. Ne-a placut, fiind si prima chestie pe care am vazut-o, numai ca apoi vazandu-le pe celelalte ne-am dat seama ca a fost o pierdere de timp. Oricum ii dam bice mai departe si urmam sfatul tipei de la "primarie" (City Hall - un fel de birou de informatii de fapt), care ne-a punctat pe harta obiectivele "do not miss". A fost primul lucru inteligent pe care l-am facut. Tipa, intr-adevar ne-a facut cele mai bune recomandari, pe care vi le fac si eu, voua, in caz ca veti avea nevoie. Inainte de toate trebuie sa precizez ca atractiile din Disney Park sunt impartite in 4 landuri: Frontier Land, Adventure Land, Fantasy Land si Discovery Land. Am luat-o de la stanga cu Frontierland (de altfel si numerotarea pe harta se face in acelasi sens). Dupa ce am inceput cu o chestie subtire, pentru ca ne cam speriasera cozile, ne asezam la rand la "Big Thunder Mountain", care nu e altceva decat un "mountain-russe" care te plimba printr-un decor tipic american. Am stat la rand cca 70 de minute, dar a meritat, iar la sfarsit ne-am ales cu o poza facuta instantaneu in care ne-am vazut fetele schimonosite din timpul aventurii. Iar asta a fost abia inceputul. Acum, dupa ce am pierdut toate celelalte fotografii, acestea 2, pe care am dat 20EUR, sunt aur curat. Ne revenim repede dupa aceasta experienta (mai ales sotia) si mergem mai departe la "Piratii din Caraibe" in Adventure Land. Bine realizat, ne-a placut si aici, chiar daca am stat si aici aproape o ora la coada. Si uite asa a trecut jumatate de zi si deja incepuse sa ne para rau ca n-am venit in timpul scolii, nu in vacanta.
vineri, aprilie 20, 2007
Un... Korean la Paris (III)
Langa noi, trei tineri, probabil studenti, dintre care unul, roman. Se pare ca si-a invitat colegii sa-i initieze in bucataria noastra traditionala. Frumos din partea lui.
Noi insa ne vedem de ale noastre si ne grabim sa prindem spectacolul nocturn la turnul Eiffel (foto 3, dreapta), asa ca ne luam la revedere de la gazda noastra si o taiem spre turn. Arata mult mai bine noaptea decat ziua. Ii dam un ocol si ne indreptam spre Fantanile Trocadero (foto 4, stanga-jos - pe asta chiar merita sa dati click sa o vedeti in detaliu), sa-l admiram si de acolo. Nici nu intram bine pe podul ce traverseaza Sena, ca auzim niste tipete, urale. Ne intoarcem brusc spre turn si ce sa vezi? Un joc de lumini, ceva gen stroboscop, un fel de artificii, pe toata lungimea turnului. Pun camera si filmez cateva secunde. Ma uit la ceas: 10 fix. Cu totul au fost cam 10 minute de spectacol, dupa care turnul si-a luat din nou "haina"de seara, galben-portocalie. Tot pe pod am luat primul contact cu viata de noapte a orasului, unde eram practic agasati de comerciantii de chilipiruri, majoritatea negri, dar si albi - cred ca erau bulgari sau polonezi. Nu i-am bagat in seama si ne-am vazut de drum. Ne oprim pe platoul de deasupra fantanilor si mai zabovim putin, dupa care ne inderptam spre casa (partea interesanta e ca am gasit pe net o poza cu exact linia 9 din statia de metrou Trocadero (foto 5-jos), adica cea care ne ducea direct la hotel). Ajungem pe la 11 la hotel, dau drumul la TV sa vedem rezultatele din Liga Campionilor. Era rezumatul la ManU-Roma. Ma asteptam sa se califice ManU, dar nici sa-i umileasca in asa hal.
S.O.S.
Toate Panzele Sus, Capitane! (numai sa nu fie rosii)
Pierre Vaillant
UPDATE: Stirea aparuta pe BBC
The Romanian parliament has voted to suspend President Traian Basescu amid a deepening political crisis.
Members of parliament have accused him of violating Romania's constitution, even though the constitutional court found no evidence of that.
Restul articolului il gasiti aici.
joi, aprilie 19, 2007
Un... Korean la Paris (II)
Era 1.30pm cand am ajuns la hotel, la 2.30 ieseam deja in oras pentru ca voiam sa folosim timpul la maximum. Si cum nu eram departe de Centrul George Pompidou, mergem sa vedem celebrul orologiu “La Defense du Temps”, care in fiecare zi la ora 15 ofera un spectacol unic turistilor. Si noua ne-a oferit un spectacol unic, traditionala placuta pe care scria “Automate en panne”, cred ca nici nu mai necesita traducere, cat timp am priceput-o si eu, care n-am facut o boaba de franceza in scoala, doar ce-am mai prins din “Jandarmii” lui Louis-des-Funes. Amanam vizitarea centrului G. Pompidou pentru ca am luat Museum Pass pentru 4 zile, care trebuie sa fie consecutive si cum vremea era superba si prognoza pentru a doua zi la fel, am hotarat sa incepem cu atractiile ce nu erau prinse in Museum Pass, Turnul Eiffel si Disneyland. Pentru ca la Disneyland iti trebuie cel putin o zi, am luat metroul si am descins in fata scolii militare, langa Turnul Eiffel. Cand am ajuns la turn, cozi imense, cum de altfel ne asteptam, insa am avansat relativ repede, asa ca dupa 2 ore ne vine si noua randul la bilete. Tipa de la ghiseu zice ca nu ne poate da decat pana la al doilea etaj (3 in total), pentru ca de la 2 la 3 s-a stricat liftul. “Bai, dar chiar asa de ghinionisti sa fim? Eu ca eu, insa fii-mea e norocoasa prin definitie, nu are cum. Orologiul “en panne”, acum si turnul?”. Spaniolii din fata noastra s-au razgandit cand au auzit. Noi nu. Asa ca luam bilete numai pana la 2. Urcam direct la 2 si acolo ce sa vezi, liftul spre nivelul superior mergea bine merci si se facuse o alta coada, evident la casa de bilete de aici, pentru diferenta. Aici a durat mai putin, cca 10-15 minute. Si am platit doar diferenta. N-am sa inteleg niciodata de ce ne-a mintit aia de la casa de jos? O fi avut bunicii din Balcani? Am facut o gramada de poze de la toate etajele, inclusiv un teren de fotbal din apropierea turnului, special pentru Paul, dar cum spuneam, s-a “voalat filmul”. E frumos pe acoperisul Parisului, iar pozele oricum nu ar fi redat sentimentele pe care le ai acolo, sus. Parasim turnul pentru scurt timp, pentru ca mergem sa mancam. Unde credeti? La Doina, restaurant cu specific, evident, romanesc, aflat in apropierea turnului, cu patron si angajati romani.
UPDATE: Spuneam despre camera de hotel ca era una normala, cu dotari de 3 stele, adica: TV LCD(nu stiu cate canale, insa nu cred ca erau mai mult de 20, si il tineam ori pe Canal+, ori pe Eurosport - in lb. engleza, ori pe TV5), aer conditionat, minibar, safe, baia era cam cu dotari de acum 15-20 de ani. Mobila insa era veche rau prin camere, chiar daca era reconditionata. Bufetul suedez de la micul dejun, cam subtirel. Exista Wi-Fi, insa era extra-pay si foarte scump. PDA-ul meu detectase cca 5-6 conexiuni wireless in zona, din care una era SFR, echivalentul Vodafone la francezi. Probabil ca SFR ar fi cel mai convenabil, insa ar fi trebuit sa ma interesez din tara cum sta treaba, pe de alta parte, numai de internet nu aveam eu timp, cand plecam de la hotel pe la 9 si ajungeam seara la 11 inapoi.
miercuri, aprilie 18, 2007
Un... Korean la Paris (I)
PROLOG
"Cand un lucru incepe rau, se termina si mai rau", iar nenorocitul ala de Murphy n-a avut de lucru decat sa filozofeze in gri si negru si sa ma ia pe mine drept cobai. N-as fi amintit de inceputul gri al vacantei la Paris, daca nu ar fi existat un final si mai gri. Iata despre ce e vorba:
1. Inceputul gri, adica ziua cand am plecat de acasa, luni, 9 aprilie si cand am avut parte de un eveniment rutier, eu fiind la volan si fiind si cel in culpa. Nu a fost nimic nemaipomenit, decat o frana, la care daca nu aveam ABS nu s-ar fi intamplat nimic. Cert e ca toata paguba a fost: suportul de numar de la masina mea s-a spart, iar la cel din fata a avut trei zgarieturi de cca 1 cm, care abia daca se vad si o clema de plastic rupta la spoilerul din spate. Adica o paguba de 10 lei si o amenda de 80 de lei + 3 puncte de „fidelitate pentru Dinamo“. A fost unul din incidentele la care, de regula, soferii constata si vazand ca nu e nimic important isi dau mana si pleaca. Numai ca “pagubitul” meu era pornit tare, daca s-ar fi putut sa-si schimbe si Clio Symbolul cu o Laguna, ar fi fost perfect. Pana si politistul a incercat sa il convinga ca nu poate face nimic si in cel mai rau caz, imi face mie o “bucurie”. Dar fitosul meu de Bucuresti nu se lasa. Ma si ameninta, ca daca incerc sa o dau cotita are el grija sa ma gaseasca, pt ca lucreaza intr-un loc important, insa n-a vrut sa zica unde, nici macar politistului care a completat dovada. Domnule Fabian Catalin (B-74-FAB), poate ma citeste vreunul dintre prietenii sau rudele tale, sa te cunoasca mai bine. In rest, toate cele bune. Nu ai reusit sa-mi strici vacanta, decat poate blestemele tale.
2. Sfarsitul si mai gri s-a produs in chiar ziua plecarii din Paris, exact atunci cand credeam ca nimic senzational nu se mai poate intampla. De data asta sunt mai scurt. In drum spre aeroportul Charles de Gaulle, am ratacit o geanta, geanta cea mai importanta, in care aveam biletul meu de avion, PDA-ul, stick-urile de memorie si cardul de memorie pe care stransesem toate amintirile din Paris. O greseala de 1000 EUR, pentru care optiunea “Undo” nu exista. Veti avea parte asadar de o poveste scrisa despre Paris, cu imagini culese de pe net, cat mai aproape de cele pe care le-am facut, poveste pe care o puteti crede sau nu.
Ziua 1
Ajungem cu bine pe Charles de Gaulle, dupa un zbor cu un avion TAROM, plin de romani ce plecau in vacanta, la Paris. Pe randul din fata noastra, o pereche de tineri studia un ghid al Parisului din colectia Top10. In fata lor o familie facea acelasi lucru. Si noi la fel. Aveam sa constat ulterior ca, desi avand informatii oarecum expirate, acest ghid nu trebuie sa lipseasca celor ce vor sa viziteze capitala Frantei. La sfatul lui Tibi, pentru care ii multumesc, mergem sa ne scoatem abonament de metrou, “Carte Orange”, pentru care am venit de-acasa pregatiti cu poze format buletin (3x4). “Carte Orange” se elibereaza pe o saptamana incepand de luni, pana duminica, asa ca daca veniti pentru o saptamana la Paris, de preferinta este sa cuprindeti toate zilele intr-o saptamana. Pe noi ne-a costat 94,50 EUR, adica 31,50 EUR de persoana (copiii nu beneficiaza de reduceri la Carte Orange) si e mult mai convenabil decat orice alt abonament pentru turisti. Cu abonamentele in regula ne suim in RER si apoi Metrou, avand cap-compas statia Strasbourg-Saint Denis.
Inapoi la ... "normalitate"
sâmbătă, aprilie 07, 2007
2% pentru SMURD
"Dam o gramada de bani la armata, chiar daca serviciul militar obligatoriu s-a desfiintat, militarii si politistii se pensioneaza la 40-45 de ani, ca dupa 20 de ani de munca in slujba pacii sunt extenuati saracii de ei, iar cei ce lucreaza pe platforme petroliere, in conditii infinit mai grele ca ei, abia acum 1 an si-au dobandit dreptul de a li se recunoaste grupa de munca si nu dam 2% pentru sanatatea noastra? E adevarat ca mai dam o gramada de alti bani pentru sanatate, insa procentul alocat sanatatii din buget e mult mai mic decat cel alocat in UE".
In febra pregatirilor
Foto: Micii mei eroi: Sabrina, Roxana, Stefania si Mihai care va ureaza un Paste Fericit in felul in care s-au priceput si ei.
marți, aprilie 03, 2007
P.A.R.I.S. - Pareri.Aprecieri.Recomandari.Idei.Sugestii
luni, aprilie 02, 2007
Un zambet pe 16... inch
Pentru conformitate, a se citi pe prompter, informatia din timpul emisiunii Fanatik Show din data de 1 aprilie.