duminică, august 12, 2012

Victor, iti spun adio, eu ma duc la Rio!

Au trecut mai bine de 2 ani de cand am lasat presa in pace, insa actiunile lor din ultima vreme nu ma lasa rece catusi de putin. Si nu e vorba de suturile politice care in ultima vreme se dau numai sub centura (si probabil si PE centura), ci e vorba de un lucru mult mai grav, de distrugerea simbolurilor nationale.
Pentru ca ce au inceput sa faca ciutacii si mirceabazii este o crima la adresa tarii care le-a pus pixul in mana (oricare din pixurile la care va ganditi si cu care ei gandesc). Suparati nevoie mare ca sportivii romani aflati la Londra s-au concentrat sa castige niste "nenorocite" de medalii, care pe deasupra mai sunt si de argint, in loc sa raspunda chemarii voiculesciene la vot, ciutacul si badea mircea si-au inceput tirul asupra Alinei Dumitru, cea care a calcat in picioare notiunea de durere si, accidentata fiind, a intrat pe tatami, a eliminat-o in semifinale pe favorita nr. 1 a turneului insa a pierdut in finala in fata mai tinerei brazilience. Nu ma fac avocatul Alinei, desi poate ca fiecare dintre noi are macar datoria morala sa o faca, insa pentru a avea "the big picture" in fata, ca unul care a urmarit evolutia sportivilor nostri si in afara JO care se tin o data la 4 ani, pot sa va spun ca inca de la inceputul competitiei am considerat-o favorita pe brazilianca, tocmai datorita varstei, pentru mine orice medalie la gatul Alinei ar fi insemnat un mare succes, iar felul in care a obtinut-o a fost realmente o mare surpriza. 

Si pentru a va reintregi tabloul de care vorbeam as vrea sa poposim un pic in curtea saritorilor de la platforma de 10m. Tom Daley: 18 ani, aflat deja la a doua olimpiada, campion mondial si european en-titre, aflat in fata propriilor suporteri (numai cine nu a vazut finala, nu-si poate imagina suportul moral de care a beneficiat Tom) a obtinut "numai" bronzul. Vreti sa stiti care a fost reactia sportivului si a publicului in acelasi timp? Era ca a unuia care castiga aurul, ba mai mult, reusind si un record olimpic sau mondial. O bucurie fantastica. Era ultima saritura a concursului si Tom avea argintul asigurat, cand se pregatea sa sara de la 10m ultimul concurent, sportivul chinez, aflat si el printre favoriti. Toata sala isi tinea respiratia, pentru ca o eventuala saritura ce n-ar fi atins perfectiunea i-ar fi asigurat lui Tom argintul. Dar n-a fost asa,  chinezul a sarit aproape perfect si l-a trimis pe englez spre bronz. Pana sa apara nota chinezului pe ecran, vazand multimea ce izbucneste in urale, am crezut ca Tom a prins in cele din urma argintul, dar nu. STUPOARE! Chinezul a prins argintul, iar sala intreaga a izbucnit in aplauze la adresa lui Tom, pentru bronzul obtinut.
Noi insa, pentru "DOAR" trei medalii la gimnastica, dintre care "DOAR" una de aur, suntem in stare sa-i punem la zid pe antrenori, pe sportivi si de ce nu, pe parintii lor, ca n-au stiut sa creasca niste "adevarati" campioni. Olimpiada de la Londra mi-a demonstrat un lucru: marele castigator nu e cel ce a luat aurul, ci cel care a prins o treapta pe podium. La Londra am vazut ca bronzul si argintul stralucesc la fel de tare ca aurul. Pentru mine locul 35 al Canadei (18 medalii, 1 aur) este deasupra locului 13 al Kazahstanului (10 medalii, 6 aur), chiar daca nu e un clasament "oficial".

Dar daca tot vrem sa punem pe cineva la zid, pentru ca asa ne place noua, romanilor, atunci hai sa punem la zid pe acei parinti care le cumpara copiilor iPhone in loc sa le ia cu aceeasi bani o bicicleta, o pereche de schiuri si un telefon Samsung Gio, ca, nu-i asa?, musai le trebe telefon mobil. Am ramas socat saptamana trecuta, cand asteptand la intrarea in ghetarul de la Scarisoara, am vazut intr-un grup de 10-15 prescolari, din Romania - accentuez lucrul asta - 4 dintre ei aveau smartphone-uri de ultima generatie, mai exact 2 iPhone 4S, 1 Samsung Galaxy SIII si 1 iPhone 3 (asta era probabil "rusinea" grupului). Era probabil viitorul lot olimpic al Romaniei, la Olimpiada de Counter-strike si Football Manager, ca la asta mai avem sperante.

In rest, draga victor (ciutac sau ponta, mi-e totuna), iti spun adio, eu ma duc la Rio! Prefer sa sustin bosorogi ca Alina Dumitru, Georgeta Andrunache si Viorica Susanu decat tinere sperante vandute la quintal/bucata.