Dusmanul no. 1 al presei din Romania

Prosport, GSP si Mircea Badea

2010-05-05T14:56:00.003+03:00

Prostport: Cat de cretin poti fii, sa scrii asta: "Deşi nu este un sport foarte popular în Africa de Sud şi nici nu ştim cine s-ar gândi la aşa ceva, mai ales pe căldura din această vară" - ei bine, draga jurnalistule, in luna iunie ne aflam in plina iarna australa, cu temperaturi intre 10-20 de grade, asa ca daca te trimite Topescu sa te faci de ras pe acolo, ia-ti un pulover ceva, o jaca si lasa-ti costumul de baie acasa, sa nu rada negrii bantu de tine.
GSP: odrasla protejata a lui Liviu Tudor Samuila e pe val, chiar daca uneori e luat de acesta. Dupa ce a avut de arbitrat un duel telefonic Pinalty vs Mititelu, din care mai lipseau autocarul Craiovei si Politia Iasi, a dat cuvantul necuvantatoarelor de la Dinamo. Eminenta cenusiu-multicolora a echipei, Marius Niculae, avansat de la varf la fundas central, pune dejtu pe rana: "nu s-au bagat bani in echipa". Incerc sa inteleg ce vrea sa zica si nu reusesc. Mai multi bani in ce?
In infrastructura? Pai Dinamo ii bate la cur pe multi la capitolul asta.
In jucatori? Pai e ca si cum ai recunoaste ca tu esti limitat, nu poti mai mult si deci, nu meriti sa joci la Dinamo.
Salarii? In cazul asta e santaj, cum adica "Mai, Cristi Borcea, eu atat pot sa joc pentru 200k salariu, dar daca imi dai 300k, mananc jar, nu alta".
Mai draga, Marius Niculae, de atitudine ai auzit? Pentru asta nu-ti trebuie bani, doar educatie. Insa asta se pare ca va lipseste. Nu poti sa-i bati pe Steaua si sa iei bataie la Bistrita, decat daca ai jucat 1 la pariuri, ca tot sunt la moda de cand cu scandalul Higgins.
Si trecem acum la super-profesionistul Mircea Badea. O alta eminenta gri-cenusie, dl MB reuseste sa dezbata 2 fraze de unul singur timp de o ora. Sincer, nea Nelu l-ar invidia pentru asta.
Prima idee: cea cu implicarea neconstitutionala a lui Basescu in remanierea guvernamentrala. Pai, mai, Mircica, treaba asta tine de Curtea Constitutionala, nu de Presedintie. Tu nu prea stii in cine sa lovesti. Vezi ca-ti bati penalty la propria poarta! Daca vrei sa te iei de cineva, ia-te de aia ca nu se autosesizeaza.
A doua chestie tine de Smiley TV (fara nici-o aluzie la Catalin Oprisan, unul din putinii ziaristi ce stiu sa-si faca meseria). Ne zice Mircica de cresterea TVA si a impozitelor. Cica nu e o masura de dreapta. Corect. Nu e de dreapta, pt marirea taxelor trebuia sa-i aducem pe PSD la putere ca ne invatau ei cum e cu fiscalitatea. Pt cei care au uitat ce culoare au taxele PSD-iste, incerc sa le aduc aminte: TVA 19% si impozit 40%. Parca face mai mult decat TVA 24% si impozit 20%.
Nu mai vorbim de faptul ca Romania, ca si UE, nu numai ca n-au iesit din criza, insa trebuie sa suporte financiar si grevele comuniste din Grecia. Am fost anul trecut in Grecia si un lucru a fost clar pt mine: sunt rusinea UE. Nu noi si nici bulgarii, grecii sunt vai de mama lor. Am scris-o de altfel si pe blogul de turism, insa lumea n-a vrut sa ma creada.
Si ca sa va mai dau un exemplu: uitati-va la piata auto si imobiliara in 2005, comparativ cu cea din 2004. Stiti care a fost diferenta intre cei 2 ani? Diferenta de impozit de la 40% la 16%. In cifre reale, pentru mine a insemnat cam 1000 RON pe luna, adica exact rata la autoturismul pe care aveam sa-l cumpar.
Partea distractiva este ca Mircica i-a injurat cand au scazut cota de la 40 la 16, iar acum ii injura ca o cresc de la 16 la 20.
Mircica, exista vreun numar care sa te satisfaca? In afara de 69.
Update: Azi, Mircica si-a luat o muie de nu s-a vazut. Base l-a informat ca nu se maresc taxele, ci se scad cheltuielile bugetare. Acum mesteca si inghite, ca d-aia si-a luat muia de nu s-a vazut. "69" Mircica, da' cu Base? Ai grija nu te da si la nea Nelu, ca poti acuzat de gerontofilie.

Televiziunea romana .... libera

2010-04-25T08:55:00.002+02:00

Jurnalisti de 2 bani. Toata prostimea Romaniei a ajuns sa faca pui pe ecranele televiziunilor si sa prosteasca la randul lor milioanele de romani, ce stau cuminti in casa in asteptarea emisiunilor preferate. De 20 de ani ne-am castigat dreptul la prostie si cei ce fac bani din media vor cu orice pret sa ne satisfaca aceste drepturi.
De azi blogul asta va avea o singura directie: impotriva "presei" libere, asta pentru ca am ajuns sa numar pe degetele de la o mana jurnalistii pe care imi face placere sa-i citesc. La TV tragedia e si mai mare - s-a ales praful. Si-acum sa trecem la fapte:

Norul de cenusa vulcanica - desteptaciunile de la IRealitatea TV au adus in fata publicului dobitoco-spectator cei mai mari specialisti in seismologie, cenusologie si alte alea. La inceput apare domnul "Romanitza Iovan", un Ayrton Senna al flotei noastre aeriene, care incepe sa ne faca teoria sablarii geamului de la avioane. Populatia panicarda a Romaniei, atot-devoratoare de posturi autohtone, casca gura si apreciaza tacit simularile de inteligenta ale dlui Iovan. La fel si tanara realizatoare de emisiune, care-l aproba la fiecare prepozitie sau conjunctie. Ea stie ca succesul financiar datorat ratingului este garantat, iar in Ro ceea ce conteaza e banul, ratingul. Si ca sa moara proteveurile si antenele, domnisoara Rating-escu mai aduce doua personaje grele: specialisti de la Institutul de Meteorologie si de la Ministerul Sanatatii, pt a ne convinge de efectele daunatoare ale bombei vulcanice pe care Islanda a aruncat-o Europei. Dar stupoare: atat meteorologul, cat si medicul incearca sa "indobitoceasca" poporul spunand ca nu este nici-un pericol pentru sanatatea populatiei. "Oh, my god" ingana tanara pipitza. "Ce ma fac, scade ratingul? Trebuie sa panicam numaidecat populatia, altfel ma da afara dl Vantu si iar ajung pe centura" Si uite asa tanara pipitza le multumeste politicos celor 2 si pregateste in scurt timp alti interlocutori care sa avertizeze populatia despre nenorocirile ce se pot abate asupra populatiei, ba mai mult, trebuie sa panicam si agricultorii, anul acesta productia agricola urmeaza sa fie comparabila cu cea a Ciadului. Numai ca si de data asta domnischioara o ia in freza. "La naiba, nu mai poti face o emisiune panicarda in tara asta!" se minuneaza dansa.

La capatul opus al Europei, la "poalele" norului vulcanic, Olanda isi continua viata de zi cu zi, fara emisiuni panicarde, fara stiri-bomba, fara a-si sacrifica vitele pe altarul "apocalipsei" ce ne pandeste. Schipholul (care produce 10% din PIB-ul Olandei) a inregistrat pierderi masive in aceste zile, insa nimeni nu pare dispus sa-si taie beregata. Deasupra Olandei norul de cenusa inca pluteste, si este destul de compact, asa cum puteti vedea in poza alaturata, insa viata isi are cursul ei firesc. Am zburat cu KLM, am trecut prin norul de cenusa si va asigur ca nu s-a deosebit cu nimic fata de un zbor normal. Ceea ce ma intriga este ca acum 15 ani, cand Romania era un "vulcan activ" datorita combinatelor chimice, mari producatoare de cenusa, nimeni nu se panica, ba mai mult, eram oripilati de pretentiile anti-romanesti ale dusmanului capitalist din occident, care doreste sa ne submineze economia. Nimeni nu voia sa inteleaga ca mastodontii nostri industriali sunt o amenintare pt sanatatea populatiei.

Si-acum sa trecem la sport (ca asa e la TV, dupa Meteo, vine Sport). Maria-Sa, Radu Naum, altminteri un fost apreciat comentator TV, a ajuns realizator de mari emisiuni gesepiste. Invitat in studio unul din putinii jurnalisti ce-si vad de treaba si-si fac cum trebuie meseria: Andrei Vochin.

Si se apuca Radu-Voda sa disece arbitrajul partnitor de care a beneficiat Clujul in acest campiuonat, necontestat de altfel de nimeni, si ca ideile domniei sale sa para mai credibile ii cere parerea lui Andrei. Insa stupoare si aici: Andrei invoca faptul ca in acest an Clujul a fost echipa mai bine pregatita si ca merita titlul. Evident ca nu se poate supara pe Andrei, insa Raducu voievod mai face o incercare, totusi, pt rating, ce naiba mai Andrei?! Insa Andrei repeta ceea ce mai spusese inainte, pentru ca el face sport, nu prostitutie.

Si aici vine salvarea lui Radu si a telespectatorilor: publicitate.

De azi m-am mutat AICI

2007-11-07T11:36:00.000+02:00

Pentru ca vestile bune (ca si cele rele de altfel) circula repede, mai ales intr-o tara de "zvoneri si raspandaci", va anunt oficial ca incepand de azi, mi-am schimbat blogul.Va fi un blog cu tema, dedicat turismului, dar mai ales turistilor. Sfaturi, idei de calatorie, comentarii despre diferite destinatii turistice, lumea vazuta si povestita de Gabi Koreanu, asa cum v-am obisnuit si in serialele dedicate Koreei, Rusiei, etc, pe acest blog. Toate acele seriale le veti regasi si in arhiva noului blog. Noua adresa este:

www.travel-blog.ro

Asadar bine ati venit la noua mea "casa virtuala"!

Sex printre morminte

2007-10-30T08:33:00.000+02:00

Asta e cel mai INTELIGENT lucru pe care ziarul Libertatea a gasit sa-l zica la o zi de la inmormantarea lui Dobrin. La grupul Ringier nici nu ma mira de altfel. Si totusi e cel mai citit ziar, lucru care ar trebui sa ne dea de gandit, .... daca avem cu ce.

Intrebare - concurs

2007-10-26T08:04:00.000+02:00

In ce cartier din Bucuresti s-a nascut prima manea: Ghencea, Stefan cel Mare sau Giulesti?
Raspunsurile neargumentate nu se iau in consideratie.

Raspuns: Stefan cel Mare - iata si motivatia:
"In statie la Lizeanu
Stateam si citeam ziarul
Cand vazui trecand o blonda
Ca dupa ultima mode...".
Dupa cum multi stiu, statia Lizeanu se afla pe sos. Stefan cel Mare. Q.E.D.

Chinta Royala

2007-10-16T07:43:00.000+02:00

-fantezie dupa o idee a lui Naga Jolokia-

S-au asezat la masa. Pitzi intr-o parte si Marco de partea cealalta. "Crupierul" grec, imbracat in negru, face jocurile. Pitzi isi fileaza cartile una cate una: apare un 9 (Marica), un 10 (Mutu), un Valet (Nicolita), un Rege (Chivu) si un As (Goian). L-a "citit" deja pe Marco si stie ca nu poate castiga cu o asemenea mana. Dupa un "blind" de 45 de minute se trece la decartat. Tensiunea creste in sala de joc, toata lumea e concentrata pe acest joc, ce poate fi ultimul. Urmeaza alte 20 de minute de gandire si Pitzi realizeaza ca nu-l poate bate pe Marco decat daca-i intra o Dama.
"Doamne, Laura (Andresan), unde esti? Tocmai acum cand am cea mai mare nevoie de tine?"
Dupa care arunca rapid nouarul in asteptarea Damei salvatoare. Crupierul face jocurile in timp ce priveste discret in mainile celor doi jucatori. Pitzi se uita pe furis la cartea nou sosita si fata i se umple de bucurie.
"Plus 3", exclama Pitzi. Marco se mai uita odata in carti, apoi la Pitzi si se arunca. Habar n-avea ca lui Pitzi in loc sa-i intre Dama, i-a mai intrat un valet (Daniel Niculae).
Ca doi gentlemeni ce se respecta, jucatorii isi strang mainile. Pitzi, fericit, stie ca in poker, ca si in fotbal nu poti castiga daca nu joci si la cacealma din cand in cand.

OFF-TOPIC: "Sfat lui Pitzi, pentru meciul cu bulgarii": Cel mai bun cuplu de fundasi centrali este Alexa - Laura Andresan. De ce? Pt ca Alexa le rupe oasele, iar Laura le inmoaie.

Impresii la CALD, culese la ... RECE

2007-10-15T14:38:00.000+02:00

"E usor a scrie versuri, cand nimic nu ai a spune" se traduce astfel: e usor sa scrii despre un meci atunci cand stai la TV si iti mai dai si cu parerea dupa ce vezi un off-side reluat din toate unghiurile. E usor sa dai intr-un arbitru ce greseste pe o asemenea vreme, insa singura greseala ce i se poate imputa e ca nu a amanat meciul cu 24 de ore, asa cum se impunea. Degajarile lui Lobont arucate de furtuna in afara terenului de joc spun totul. Cum ce am ramas dupa acest meci?
1. Cu o noua imagine a nationalei Romaniei, aceea de luptatori, asa cum nu a avut-o pana acum generatia lui Chivu si Mutu.
2. Cu un public care pentru prima data in istoria post-revolutionara a meciurilor nationalei (ma refer la cele cu miza, nu la amicale sau la cele cu echipe gen Liechtenstein, Andorra, etc) a reusit sa se abtina de la a huidui in timpul intonarii imnului tarii oaspete (au fost cateva incercari timide, izolate, care insa au fost stopate imediat de spectatorii din jur). Odata cu meciul de sambata, publicul romanesc a intrat si el in Europa.
3. Cu convingerea ca sambata am invins viitoarea campioana a Europei (parere personala). Nu-i inghit pe olandezi, insa au o organizare perfecta a jocului si cu Schnijder si Van Persie in teren, cred ca sunt imposibil de invins.
4. Cu ideea ca daca pana acum, la Constanta cel putin, lumea venea sa vada un meci al nationalei, de data asta a venit sa participe efectiv la meci si daca cu Bulgaria s-a stins pe parcursul meciului, cu Olanda a cantat pe tot parcursul lui, fara fluieraturi, fara injuraturi, fara semne obscene, fara obiecte aruncate din tribuna.
5. Cu gustul amar servit de incapacitatea autoritatilor de a starpi speculantii. Vazand ca nu au succes cu vanzarea de bilete (cu o ora inainte de meci se vindeau la pretul de cumparare), bisnitarii din Constanta au pus mana pe cativa saci cu pelerine de ploaie pe care le vindeau in afara stadionului. Odata intrat in stadion, spectatorul avea sa afle ca acele pelerine erau distribuite gratuit de catre sponsorul nationalei, Bergenbier.
6. Cu dorinta de a merge la Sofia, sa mananc "castraveti".
7. Cu un telefon mobil plin cu apa, pe care-l voi aseza langa celelalte telefoane imbaiate cu care ma "mandresc" (pana in prezent 4 la numar, dintre care unul a scapat cu viata).

Romania - Olanda

2007-10-13T15:00:00.001+02:00

Azi e ziua Z, cea a meciului cu Olanda. Peste 2 ore ma voi indrepta spre stadion. Cu chiu cu vai am facut rost de un bilet. Dar ce bilet: azi, in zi de 13, randul 13, locul 13. Sectorul insa e 55, nu e 13.
Acum voi vedea daca 13 intr-adevar e numar cu ghinion pentru mine sau nu.
Cu exact 11 ani in urma, tot pe 13 octombrie, imi cumparam prima masina. O Dacie second-hand, dar care m-a tinut fara reparatii majore timp de 9 ani. Asadar sper ca si ziua de azi sa fie de bun augur. Pentru cei ce vor sa ma vada la TV, le voi face un semn de la peluza din dreptul tabelei de marcaj.
Afara se cam pusese furtuna, a si plouat, acum s-a oprit si sper s-o tina asa pana dupa meci.
Pronosticurile si comentariul meciului, ca de obicei, pe blogul lui Adrian.

Ce-ti doresc eu tie... dulce Administratie?

2007-10-02T15:51:00.000+02:00

Taguit de Cristi Roman , imi voi expune ce doresc eu de la Administratia Locala, si nu numai.

Pe scurt un singur lucru: legea sa fie interpretata in spiritul ei, si nu in litera ei.
Atat.

Numai ca la noi, nici macar in litera ei nu e interpretata.

Ultimile ganduri despre Gigi Becali

2007-09-24T16:07:00.000+02:00

Parodia de mai jos reprezinta ultimile cuvinte pe care le scriu la adresa lui Gigi Becali. Fara alte explicatii.

Scrisoarea III
-parodie dupa M. Eminescu-

Un cioban, dintre aceia ce nu stiu ce e himera
Si ce-a turmelor pasune a schimbat-o cu Pipera,
Pe Maybach dormea tinandu-si capatai mana cea dreapta
Si cum vede Euroiul, dintr-odata se desteapta,
Vede cum din ceruri Cupa Campionilor coboara,
Va avea Hagi putere sa il duca-n primavara?
Visul sau se-nfiripeaza si se-ntinde-n toata tara,
Din Tecuci la Vadu Rosca, din Pipera-n Timisoara.

Iata vine Nicolita, schiopatand, julit in cot,
Becali din 3 mishtouri ii da una peste bot:
“Ce vrei, ba?”
“Noi, buna pace, Dumnezeu sa va pazeasca,
Seful nostru, Gica Hagi, ar dori sa va vorbeasca”

La un semn deschisa-I calea si se-apropie de palat
Omul care pe Steaua, in Liga i-a calificat.
“Tu esti, Gica?”
“Da, patroane”
“Am venit sa te demit
Cate nazuri de-ale tale, crezi ca pot sa mai inghit?”
“Orice gand ai tu, patroane, si pe-oricine ai aduce,
Din rahat nu-ti face bice, chiar daca-ti vei face cruce.
Despre treaba cu echipa, voi doar sa iti amintesc
Ce-ai promis acum o luna: Ca ma lasi sa-I pregatesc.
Ca ma lasi sa fac echipa si schimbarile, de fel,
Nu sa-mi zici: “Baga-l pe Lovin, da-l afara pe Banel”.
De-o fi una, de-o fi alta, pan’ la urma esti patron
Tu centrezi, tu dai cu capul. Singur esti pe stadion.
“Cum cand toata Europa mi se-ngenunchiaza-n fata
O sa risc ca tu, la Praga, sa imi faci vreo boroboata?
Eu dictez, eu fac echipa, si schimbarile le fac
La cehii aia obraznici, eu o sa le vin de hac.
Veti vedea pe antrenorul mai ceva decat Mourinho,
O sa-mi zica Europa: “Latifundiar Giginho”
Voi aduce Cupa-n Ghencea pana-n anul care vine
Cand iese lumea sa voteze, sa ma voteze pe mine.
La Sevilla vazut-ai cate echipe s-au strans
Ca sa steie inainte-mi ca si zidul neinvins
Cand vazui a lor multime, cata frunza, cata iarba,
Cu o mare AROGANTA, mi-am soptit atunci in barba
Am jurat ca peste dansii sa imi revars vitejia
Sa prind locul 2 in grupa, sa se-auda-n Romania.
Si de crunta-mi vijelie, tu vrei sa joci tot cu Dica,
Sa ma-mbolnavesti de-acuma, ori poate sa joci cu frica?
“Cu Dica, da, barosane, caci liderul meu favorit
Este Number One in tara, de Liverpool e dorit.
Eu nu voi sa fiu ca tine, sa fac vreun RAUTACISM,
Vreau sa fac treaba la Steaua, sa privim cu optimism.
Vreau GANDIRE POZITIVA, vreau si liniste un an.
Daca tu vrei rezultate, fii patron, nu fii cioban.
Eu imi apar doar prestigiul, reputatia de-o viata
Nu-s o marfa pentru tine, sa ma vinzi ca branza-n piata.
N-am dolarii tai, n-am Maybach, sunt stelist de cand ma stiu
Credinta o port in suflet, n-o reclam la interviu”.

Mamaia 2007

2007-09-08T11:18:00.000+02:00

S-a incheiat azi-noapte Festivalul International de Bridge, Mamaia 2007, iar azi-dimineata a fost festivitatea de premiere. Pentru mine a fost unul din cele mai bune concursuri, locul 2 la individual fiind "cireasa de pe tort". Chiar daca am mai castigat un loc 1 la individual acum 6 ani, acest loc 2 e mult mai valoros, dat fiind miza si concurenta net superioara. Acum 6 ani am iesit pe locul 1 din 28 de competitori, acum locul 2 din 140. A fost un concurs bun si pentru ceilalti jucatori de la Samtronic Constanta, care au castigat locul 1 la echipe- Patton, prin echipa Steptrading avand in componenta pe : Florin Dobrin, Sorin Copadineanu, Laurentiu Dimcica si Gabriel Dumitrasciuc (Timisoara), locul 1 la perechi open prin Lucian Taciuc (a facut pereche cu Bogdan Marina-Bucuresti) si locul 3 la concursul aditional 1 prin Dragos Lipici-Mihai Bosneag. La cel mai disputat concurs al turneului, openul de echipe, locul 1 a fost castigat de favoritii turneului, echipa Coldea: Coldea, Ionita, Voinescu, Valeanu, pe locul 2 echipa President, din Estonia, iar pe locul 3 echipa Blank (Stirbu, Serpoi, Rotaru, Micescu). Rezultatele complete ale turneului vor fi afisate pe site-ul federatiei, www.frbridge.ro, in zilele urmatoare.

Ru-shi-ni-ca!

2007-09-03T11:21:00.000+03:00

La Dinamo a inceput curatenia de toamna, numai ca in loc sa arda uscaturile, au taiat padurea, intarindu-mi convingerea ca ei chiar sunt RUSINEA fotbalului romanesc. Nu mai trec in revista episoadele care-mi confirma acesta afirmatie, ci va binedispun cu o parodie pe versurile lui Cosbuc, care se potriveste de minune in zilele astea:

Cantec
parodie dupa G. Cosbuc

A venit Puriu-n targ
Sa-i promita lui Borcica
C-o sa-i duca sus, in Liga
Pe cateii care plang.

Si-a batut la ei la poarta
Si-au iesit si l-au certat:
"Noi suntem de mamaliga,
Nu mai vrem acolo-n liga,
Si sa stii, ne doare-n biga
C-o "luam" si-n campionat.

N-ai nici tu si nici Andone
Muschi ca ai lui Corleone,
Esti curat, dar n-am ce-ti face,
Pleaca! Pleaca!"
Si-a plecat.
(a se intona pe melodia Andei Calugareanu)

Din cartiere adunate

2007-08-17T10:24:00.000+03:00

Ingeniozitatea romanului se pare ca nu are limite, mai ales atunci cand trebuie sa se "dea in stamba", iar un exemplar din aceasta specie rara convietuieste la noi in cartier. Cu ce ne-a mai delectat vecinu'? Cu usa de la garaj pe care va las sa o admirati mai jos in fotografie:

S.O.S. - Transfagarasanul

2007-08-14T09:34:00.000+03:00

Dupa o pauza suficient de lunga dedicata propriei persoane si dupa un concediu de 10 zile printre "minunile turistice" ale Romaniei, asa cum vad ca se grabeste Evenimentul Zilei s-o zica, revin cu un material pe care, in forma pe care o vedeti mai jos, a fost trimis si redactiei sus-amintite, fara vreo sansa de izbanda, insa. Concluziile le veti trage singuri, iar pe ale mele le puteti citi in subsolul articolului.

Promotor al turismului romanesc

Ca preturile in varf de munte sunt mai piperate ca la poalele lui o stim cu totii, iar raspunsul primit la intrebarea "De ce?" este invariabil fundamentat pe dificultatea cu care se face aprovizionarea. Multumit cu acest raspuns "stiintific", turistul se lasa vrajit de aerul tare al inaltimilor, dar mai ales se lasa prada lacomiei unor "investitori" ce la nevoie calca si pe cadavre, pentru un leu in plus. Pentru ca ceea ce am intalnit la Balea Lac este probabil doar o mostra din miile de "motive" pentru care Romania a disparut de pe harta turistica a lumii. Dupa ce am rugat insistent ospatarii sa scoata ciorba de perisoare din consumatie, pentru ca vizibil aceasta o "luase din loc" si dupa ce m-am chinuit 10 minute sa-l invat tabla adunarii pe un ospatar ce gresea de fiecare data in favoarea lui, "cireasa de pe tort" a venit la iesirea din cabana. Am "picat" prost - tocmai se facea aprovizionarea cu carne tocata (pasta de mici). Fotografiile spun totul, nu mai e nevoie de nici-o alta explicatie. Sau poate mai e nevoie. O explicatie la panoul publicitar (foto 4 - dreapta-jos).
Ce intelege Universitatea Romano-Americana prin: "furnizor de educatie", "furnizor de fonduri pentru buget"?
Si mai ales, ce intelege prin "promotor al imaginii Romaniei"?

N.a . Masina cu care se facea aprovizionarea era probabil masina de uz curent a patronului, iar numarul de inmatriculare ce nu a putut fi surprins este SB-21-LAC.

Dupa o perioada in care am tot batut Transfagarasanul (in ultimii 10 ani am fost de cel putin 6-7 ori la Balea Lac) am inteles cam cum stau lucrurile in zona. Cei doi versanti ai Fagarasului sunt impartiti politic astfel: versantul sudic al PSD si versantul nordic al PD, judecand dupa cei ce dezvolta turism in zona. Faptul ca o zona cu un potential turistic fantastic zace in paragina nu trebuie sa ne mire, cat timp intregul areal este impartit intre cei 1-2 investitori de pe fiecare versant. Cum a ajuns Transfagarasanul sa fie nominalizat intre "cele 7 minuni" ale Romaniei e un mare "?", cu atat mai mult cu cat "Pestera Ursilor", spre exemplu, a fost "omisa" de pe lista. De ce oare?
Pentru ca "Pestera Ursilor" se afla in ograda pastorita de PSD (fratii Micula), iar Balea Lac de PD? (chiar si asa fara reclama ieftina a presei, Pestera Ursilor aduna mai multi vizitatori decat castelul Peles)
Pentru ca "Evenimentul Zilei", cel mai probabil, a initiat aceasta campanie la comanda politica? (lucru ce justifica dezinteresul pentru o problema cat se poate de spinoasa, in conditiile in care in Romania se doreste resuscitarea turismului).
Pentru ca mie IMI PASA, iar ultimul lucru pe care mi-l doresc este ca prietenii mei englezi, ce si-au manifestat intentia de a vizita Romania, sa fie dezamagiti de reclama pe care am facut-o.

UPDATE: Am uitat sa precizez data la care a avut loc evenimentul: luni, 23 iulie 2007, cand in Sibiu erau 40 de grade la umbra, iar sus la Balea (cota 2000) 24 de grade. Drumul de la Sibiu la Balea se desfasura anevoios, pe drum existand 5 semafoare datorita lucrarilor la carosabil, asa ca acel transport efectuat ziua in amiaza mare (ora 15.00) a durat minim 2 ore.

Bridge - rezultate concurs 02 august 2007

2007-08-03T10:35:00.000+03:00

1	S. Copadineanu - L. Dimcica	99
2	G. Andreescu - S. Ionescu	34
3	V. Niculescu - G. Dinescu	30
4	M. Bosneag - E. Ionescu	-21
5	Elisabeta - A. Clipa	-42
6	F. Avrigeanu - V. Cristea	-100

Misiune imposibila

2007-08-03T09:00:00.000+03:00

Ca jucător, Gică Hagi s-a aflat mai tot timpul în poziţia de a media conflicte între coechipieri, între jucători şi conducere, între jucători şi presă, de cele mai multe ori ajungând ţinta celor ce-şi exersau tirul asupra echipei naţionale. Atitudinea sa pozitivă, adesea subiect de ironie ieftină în gura presei, a contribuit din plin la consacrarea a ceea ce azi numim cu mândrie, dar şi cu regret, generaţia de aur. Hagi era CĂPITANUL. Era cel care avea o vorbă bună chiar şi pentru cei ce gafau flagrant. Pe Bernabeu, cu siguranţă ar fi avut o vorbă bună despre Bănel, una care să-l remonteze în timp util.
Acum, în calitate de antrenor, Gică e pus din nou în postura ingrată de a media conflicte: între jucători şi patron, între patron şi public, între el şi publicul din Constanţa, între mentalitatea actuală a elevilor săi şi cea pe care el doreşte să o impună la echipă, dar mai presus de toate acestea Hagi doreşte cu ardoare să demonstreze că talentul din teren si experienţa acumulată ca jucător sunt promisiuni certe pentru o carieră de antrenor de clasă. Nu-i uşor, cu atat mai mult cu cât este presat de timp, patron, fani şi nu în ultimul rând de presă. Cere răbdare, însă nimeni pare că nu e dispus să i-o ofere. Uneori mă şi intreb de unde atâta putere de a rezista. Sau poate că tocmai el este RĂZBOINICUL pe care şi-l doreşte Becali. Se spune că nu-i obligatoriu ca un mare fotbalist să ajungă mare antrenor. Aşa este, însă nu e nici imposibil (a se vedea cazul Cruyff). Ambiţia şi gândirea pozitivă îi dau acest drept.
Dacă la Constanţa, Farul se stinge încet-încet, o rază a sa tinde să lumineze o Stea, înainte ca aceasta să ajungă "gaură neagră".

Bridge - concursuri de club

2007-07-27T09:05:00.000+03:00

Rezultatele la ultimele 2 concursuri de casa:

23.07.2007
1.V. Stoica - V. Niculescu... 89 IMP
2.V. Cristea - S. Ionescu.... 59
3.S. Copadineanu - I. Bacalu. 19
4.M.Bosneag - Andra........... 6
5.Mihai - D. Daian.......... -62
6.A. Clipa - F. Avrigeanu.. -111

26.07.2007
1. G. Dinescu - V. Niculescu 177 IMP
2. E. Ionescu - S. Ionescu .. 93
3. Silviu - Elisabeta ....... -7
4. Mihai - S. Scarlat ...... -50
5. A. Clipa - F. Avrigeanu . -58
6. I. Bacalu - G. Andreescu. -64
7. M. Bosneag - Andra ...... -91

Remember

2007-07-06T20:39:00.000+03:00

Mai deunazi incepusem sa fac un inventar al hobby-urilor mele. Si tot rasfoind pagini din memorie am gasit doua nume peste care s-a cam asternut praful, dar care pe mine m-au schimbat din anumite puncte de vedere: Colea Herescu si Florentin Titus Vasilescu. Voua va spun ceva aceste nume?

O decizie politica

2007-07-05T16:45:00.000+03:00

Orasul Soch, cel mai calduros din Rusia, daca se ia in considerare media anuala a temperaturii, a fost ales gazda Jocurilor Olimpice de Iarna din 2014, in disputa directa cu orasul korean PyeongChang. Membrii CIO au demonstrat inca o data ca sunt dependenti politic ca orice alta organizatie, pentru ca mi-e imposibil sa cred ce criterii de performanta au stat la baza alegerii, eu stiind foarte bine eforturile pe care koreenii deja le-au facut in vederea acestor jocuri. Numai daca e sa vorbesc despre aeroportul Incheon din Seul, care anul trecut a fost desemnat aeroportul anului si care incepand de anul viitor isi va dubla capacitatea prin construirea unui terminal nou. Nimic din acestea nu conteaza cand maine, enervat de o lume care incearca sa lupte cinstit pentru existenta, tovarasul inchide un pic robinetul ca sa arate ca ora exacta se totusi la Moscova. Cel Putin pentru Europa.

Surpriza

2007-06-29T09:35:00.000+03:00

Dupa ce a trebuit sa duc munca de lamurire cu sotia acum 2 saptamani, sa-i dea Roxanei camera foto, cand pleaca in cantonament, ieri, la intoarcerea acasa, am avut surpriza sa constat ca fiica-mea chiar si-a luat rolul si responsabilitatea in serios. Nu numai ca a avut grija de aparat, insa in cele peste 150 de fotografii facute, a surprins si cateva ipostaze, pentru care sunt deopotriva mandru si invidios in acelasi timp. Este posibil ca eu, in calitate de tata, sa fiu exagerat in apreciere (ceea ce e si normal pentru un tata de fata), insa cu siguranta sunt, printre cei ce mai citesc acest blog, si unii mai priceputi care sa-si dea cu parerea. Nu in ultimul rand trebuie sa precizez ca are o pasiune deosebita pentru a face fotografii, ba chiar sa si "regizeze" un pic cadrele. O exista pentru copii de varsta ei, vreun club ori ceva de genul asta, unde sa faca performanta si unde sa li se dezvolte abilitatile?
M-am oprit la 5 fotografii, care mi s-au parut mai deosebite, insa macar 20 din ele, cred ca sunt reusite.

Tiger Woods - tata de fata

2007-06-20T00:06:00.001+03:00

In duelul secolului, tatii de fete au fost cei care au punctat de data asta, pentru ca au adus in echipa lor pe sportivul nr. 1 al planetei: Tiger Woods. De luni, Tiger Woods are o fiica, Sam Alexis, asa ca i se explica si iarta insuccesul de la Oakmont. Cu alte cuvinte lui Tiger si cand ii merge rau, ii merge bine. Asteptam cu interes contra-ofensiva tatilor de baieti.

Mihail

2007-06-18T07:05:00.000+03:00

Daca la inceput, a lucra in acest proiect presupunea si cunoasterea limbii engleze, de cand au luat rusii controlul proiectului, personalul platformei a fost "improspatat" cu sange sovietic, astfel incat comunicarea intre rusi si expati, inclusiv pe probleme strict legate de serviciu a devenit din ce in ce mai greoaie. S-a ajuns la situatia in care mai bine de jumatate de platforma nu e in stare sa lege 2 fraze in limba engleza. Rusii au gasit insa solutia: angajarea unui translator de limba engleza. Asa am ajuns sa il cunosc pe Mihail. Insa surpriza abia acum a aparut. Mihail este un autodidact si pe langa limba engleza a invatat din pasiune si limba romana. Am stat mai bine de o ora la palavrageala cu el, in limba romana evident, timp in care am ramas surprins cat de bine a reusit sa o invete de unul singur. Ba mai mult, mi-a aratat un ghid de conversatie ruso-roman, editat la Moscova, despre care zicea ca e cam sceptic in ceea ce priveste traducerile in lb romana. Am frunzarit ghidul si am constatat ca avea dreptate, multe expresii erau traduse mot-a-mot, plus ca au mai existat si cateva dezacorduri. Discutia insa nu s-a rezumat numai la asta, pentru ca Mihail, intr-o romana aproape perfecta ne-a recitat prima strofa din "Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie", spunandu-ne printre altele ca ii plac foarte mult poeziile lui Eminescu. Si nu numai asta, ci si muzica usoara romaneasca: Class, Akcent, Anna Lesko, Blondie, Candy si cate si mai cate, ca nu le-am tinut minte pe toate, el insa stie si textele de la muzica lor. Aici m-am simtit oarecum umilit, mai ales ca eu sunt total depasit de muzica romaneasca contemporana, cunostintele mele muzicale ramanand tot la Phoenix, Iris, Compact, Holograf sau Cargo. Pe un alt subiect insa am cazut la pace: Tudor Gheorghe. Ii place foarte mult, insa mi s-a parut ciudat, pentru ca atat Tudor Gheorghe cat si Phoenix emana un puternic spirit romanesc, mai greu de priceput de unul din afara. In fine, dupa luni intregi in care mi-au servit numai "hrana rece", am avut parte si de o surpriza placuta. O sa-i facem si noi (eu si colegul meu, Mihai) o surpriza placuta lui Mihail: un dictionar Roman-Rus mai complet, pentru ca singurul lui dictionar era unul din ala de buzunar, vechi de 30 de ani, de pe vremea cand "fie painea cat de rea, nu se scria cu i din a".

A venit vacanta!

2007-06-16T07:01:00.000+03:00

A venit vacanta, am incheiat un ciclu, iar greul abia de acum incepe. Ce m-a distrat insa e fotografia de mai jos: Roxana, alaturi de dna invatatoare. In spatele lor, "Somnorosul" ii pune coarne lui "Mutulica", in timp de acesta o trage pe Doamna de urechi.

Foto - ghicitoare

2007-06-15T08:01:00.000+03:00

O noua runda de concurs asa cum v-am obisnuit si cu alte ocazii. Imaginea de mai jos este un snapshot de pe pagina www.cazari.ro, iar voi va trebui sa ghiciti ce reprezinta. Castigator e cel ce da cat mai multe detalii.

Cat priveste premiile, luna viitoare voi trece la impartit: mai am de dat 2 in Bucuresti si 1 la Oradea (acolo e mai greu sa ajung, dar gasesc eu o cale). Nu m-am hotarat ce premiu, insa am o veste trista pentru voi: in aeroport, in Seul, nu se mai vand produse alimentare celor care calatoresc spre Europa, asa ca bomboane iuti nu vor mai fi la premiu.

UPDATE: In sfarsit avem un castigator, care s-a dovedit a fi un bun cunoscator de munte, in persoana lui "l" pe care il/o rog sa-mi dea detalii despre coordonatele sale . Raspunsul corect este "Coltii Morarului". Ansamblul geologic spectaculos ce poarta acest nume se afla in Bucegi, la mica distanta de Cabana Omu. Oana ai fost aproape, insa ai pierdut pe linia de sosire.

US Open (I)

2007-06-15T01:28:00.000+03:00

De ieri a inceput la Oakmont, Pennsylvania US Open la Golf, practic cel mai important turneu al anului competitional. De regula outsideri, europenii au inceput bine turneul, lider fiind englezul Nick Daugherty cu un -2 dupa prima runda. Sa vedem care va fi reactia detinatorului trofeului Geoff Ogilvy si evident a liderului mondial, Tiger Woods, care asa cum ne-a obisnuit si pana acum are un start mai greu, dar si un finish debordant.
Phil Mickelson, nr. 2 mondial, se pare ca nu si-a revenit dupa accidentarea de la mana, incheind turul 1 cu un descurajant +4. Tot starturi neasteptat de proaste au avut Ernie Els si Colin Montgomerie.
Sa vedem ce se intampla in continuare.

Masyu

2007-06-14T13:37:00.000+03:00

Chiar ma gandeam intr-o zi sa scriu despre Sudoku, ca despre o "boala" care molipseste din ce in ce mai multa lume, cand "parintele Sudoku-lui" a dat nastere unui "urmas", pe nume Masyu. Regulile sunt simple si sunt explicate si exemplificate aici.
Sa inteleg ca de-acum prin aeroporturi, gari, avioane, trenuri, etc nu voi mai vedea lumea dezlegand Sudoku, ci Masyu? Ramane de vazut.

Nota: Incepand de azi, 14 iunie, pe acest blog nu veti mai vedea nici-un fel de critici, numai laude, daca e cazul evident. Am trecut la o faza "superioara" de blogging.
Principiul e simplu: "E foarte usor de demolat, mai greu e de construit"

Capac sovietic

2007-06-13T05:36:00.000+03:00

Deja nu ma mai surprinde ca si de data asta am intampinat probleme in drumul de la aeroport spre platforma. Iar nu am fost trecut pe lista, iar trebuie sa astept in nenorocitul asta de camp 4 zile sau mai mult, pana va fi posibil. De data asta insa, nimeni nu stie nimic. Nu exista motive, ci pur si simplu am fost omis. Si tot pur si simplu de data viitoare nu mai vreau sa vin, pentru ca dragoste cu sila nu se poate.
Acelasi camp (nu cimp) sinistru, cu conditii mai proaste decat penitenciarele din Romania, unde ni s-a taiat intre timp si dreptul de a vorbi la telefon cu familia, iar accesul la internet se limiteaza la un singur calculator (data trecuta erau 2). Mi s-a acrit de rusi pana peste cap. Daca pana acum ideea de a renunta a fost doar o idee, acum e certitudine. Nimeni si nimic nu ma vor convinge sa ma intorc.

ULTIMA ORA: Ca o pura coincidenta, demisia mea va avea loc in aceeasi zi cu cea a lui Tony Blair, adica pe 27 iunie :)

De rasul curcilor

2007-06-08T09:26:00.000+03:00

Ca si cum nu am fi "oaia neagra" a UE in multe domenii, a trebuit sa fim si in fotbal rusinea Europei. Iar presa sportiva, care abia s-a trezit din visul frumos pe care singuri si l-au imaginat, si-a adus aminte ca hotararile FIFA nu sunt chiar niste jucarii. Ce au uitat ei este ca de fapt aceasta noua "Politehnica Timisoara" este SI rodul propriei campanii, o campanie "violeta" la care se "munceste" de 2-3 ani, de pe vremea cand Poli inca se zbatea in subsolul clasamentului.
Iancu a furat. Nu este nici-o indoiala in acest sens. A cumparat o echipa, AEK (fosta UMT), mult mai ieftina decat rivala concitadina, in anul urmator a facut-o Poli-AEK, cu care a si promovat si, profitand si de degringolada din curtea lui Poli, s-a reincarnat in trupul echipei muribunde, sprijinita si de presa noastra, mare cautatoare de senzational, care i-a si dedicat domeniul www.violamania.ro. Asadar cu trup de lut, imbracata in haine de gala, noua Poli ataca podiumul Ligii lui Mitica, sfidand legea si pe cei ce mai cred in ea. FIFA, insa, nu s-a lasat impresionata de prima clonare din fotbal si a luat o decizie. Dar nici suflul tanar din FRF nu s-a lasat impresionat de lege si de forul suprem. Pentru ca atunci cand ai ales sa pupi locul pe care l-ai scuipat, inseamna ca ai ales un drum fara intoarcere.

Mai destept decat un copil de clasa a 5-a ???

2007-06-03T10:37:00.001+03:00

Nici macar nu ma obosesc sa fac comentarii asupra persoanei in cauza. Snapshot-ul alaturat spune totul despre IQ-ul echipei lui Iantu.
Nota: Eroarea a fost semnalata de un copil de clasa a 4-a ("nu spui cine, persoana importanta"). Dar daca veti raspunde "raul", veti avea surpriza ca ati raspuns corect si treceti mai departe la intrebarea urmatoare. Pentru cei ce se indoiesc, nu trebuie decat sa acceseze www.primatv.ro si sa urmeze link-ul pentru concurs.

UPDATE: Nu stiu daca are legatura cu acest post, insa eroarea jocului on-line a fost corectata. Acum puteti raspunde linistiti "fluviul" si treceti mai departe.

Garcea ... la km 40

2007-06-02T17:49:00.000+03:00

Azi, fostul meu coleg de facultate, Mugur Mihaescu, implineste 40 de ani, prilej de a-i ura toate cele bune, etc. Poate ca pentru cei mai multi dintre voi Garcea reprezinta un personaj usor rasuflat, interpretat de un comediant de duminica, cu gaguri ieftine ce se adreseaza mediocritatii majoritare din Romania. Si probabil ca asa si este, cat timp insusi Mugur a declarat ca Vacanta Mare face umor care se vinde bine, chiar daca acesta sufera dpdv calitativ. Este in fapt acelasi lucru care se intampla si cu presa, in cea mai mare parte, si cu aparitiile pe sticla ale oamenilor politici, etc.
Mugur este insa mai mult decat ceea ce se vede pe sticla. Este jolly-jockerul universal, un altruist cum rar se poate vedea, era catalizatorul ce ne scotea de fiecare data din plictisul cotidian al vremurilor ceausiste, varful de lance al baby-boom-erilor de la Univ. din Craiova. Am trait la maxim cei 5 ani cat am fost colegi, iar sa ma apuc sa povestesc toate nebuniile prin care am trecut impreuna, mi-ar trebui zeci, daca nu sute de episoade pe blog. Aproape ca nu se petrecea un eveniment de senzatie in scoala sau in camin, fara a fi asociat cu Mugur, cel putin in perioada de pana la Revolutie.
Ultima oara l-am vazut acum 7 ani, la Mamaia. Era cu 5 minute inainte de spectacolul pe care-l sustineau la Teatrul de Vara. Am stat de vorba toate acele 5 minute, dupa care s-a scuzat ca trebuie sa plece, nu inainte insa de a-mi lasa numarul de mobil. De partea cealalta erau multi altii ce isi pierdeau rabdarea si nu voia sa-i dezamageasca. Asa a fost si este Mugur tot timpul. Incearca sa-i multumeasca pe toti, chiar daca stie ca acest lucru nu e posibil.
Eu, unul, sper ca am apreciat corect atitudinea sa si ii multumesc ca, si datorita lui, am avut o viata de student de exceptie, pe care de altfel, o doresc tuturor.

???

2007-06-01T14:01:00.000+03:00

Buhaescu, Rusescu, Bicfalvi si Ganea sunt nume ce nu va spun nimic, probabil. De ce? Pentru ca nimeni nu e interesata de viitor. Traim in prezent si altceva nu ne intereseaza. Ei bine cei 4 de mai sus fac parte din Nationala Under-19 a Romaniei care, aseara, a debutat cu dreptul in grupele de calificare pentru Euro 2007, invingand Elvetia cu 4-2. Maine jucam cu Danemarca si marti cu Serbia. Informatii din astea "de 2 bani" (fara punguta) le gasiti pe site-ul UEFA. Sunt prea marunti copiii lui Cheran ca sa ajunga pe site-ul GSP sau Tricolori.ro.
Dar parca mai conteaza, cand Romaniafilm prezinta: "Revansa", de data asta in regia lui Piturca.

1 iunie ... la Constanta

2007-06-01T10:43:00.000+03:00

Nu fac parte din grupul de simpatizanti ai primarului Mazare, insa in acelasi timp, nu pot sa nu apreciez si lucrurile bune facute de acesta. Mare parte din ele sunt legate de copii, de locurile in care acestia invata sau se joaca. Unul din aceste locuri, poate cel mai reprezentativ pentru "era Mazare" este Tara Piticilor, un mare loc de joaca al celor mici, amplasat in singurul parc (cu adevarat parc) din Constanta, in zona lacului Tabacarie. In plina tara a piticilor functioneaza un restaurant-pizzerie, un local ce se adreseaza deopotriva adultilor si copiilor, dat fiind amplasamentul sau. Astazi, 1 iunie, m-as fi asteptat ca acesta sa fie luat cu asalt de grupurile de copii ce isi sarbatoresc ziua impreuna cu clasa, cu scoala, etc., fapt pentru care inca de la prima ora m-am indreptat spre locul cu pricina in dorinta de a rezerva o masa pentru cei 20 de copii din clasa Roxanei (fiica-mea). Astept sa soseasca si "sefa de sala", sa vorbesc cu ea. Insa, stupoare. Nu numai ca mi-a refuzat rezervarea, insa mi-a si atras atentia ca nu serveste grupuri de copii. Na-ti-o, Frantz! De ziua copilului, singura pizzerie din Tara Piticilor nu serveste copii. Motivul: copii fac prea multa galagie si deranj, iar consumatia e mai mult simbolica. Deja incep sa am dubii asupra acestei filozofii, insa imi trece repede. E blonda, atat pe cap, cat si in cap. Nu merita sa stau sa-i explic cum ca un copil face o consumatie de 20 de lei si sta o ora, iar un adult care consuma de 50-60 de lei sta minim 3-4 ore, ca sa nu mai vorbim ca un potential client adult de 140kg care rupe un scaun, face paguba mai mare decat un grup de copii care mai varsa cate un suc si lasa ceva firimituri in urma. Asa ceva mi-e greu sa accept si, si mai greu imi vine sa cred ca patronul acelui local imbratiseaza opinia angajatei lui. Nu-l cunosc pe patron si nici nu vreau sa-l cunosc. Este problema lui ce oameni isi angajeaza. Pe mine, unul, m-a pierdut de client. Dar ma rog, fiecare local are dreptul de a-si selecta clientela, asa cum fiecare client are dreptul de a-si face publice opiniile despre serviciile ce i se ofera.
Pacat insa, ca tocmai azi, de 1 iunie.

Bulgaria cu + si -

2007-05-28T12:20:00.000+03:00

Parca, mai mult dorind sa inteleg ce anume ii atrage pe romani in "tara castravetilor" decat sa vizitez ceva anume, am descins ieri in ex-romanescul Cadrilater. Mai intai la Balcik, la castelul Reginei Maria si apoi la Rusalka, o statiune intre doua varste, in plina reconstructie.
De la bun inceput trebuie sa fac o precizare: nu trebuie confundata Bulgaria cu statiunile "bulgaresti" de pe malul marii, pentru ca sunt doua lucruri nu numai complet diferite, ci chiar contrasteaza puternic una cu alta.
Castelul, pe care l-am mai vazut acum aproape 30 de ani, cand eram copil, nu impresioneaza catusi de putin, principalul punct de atractie fiind gradinile castelului (cam mult spus castel, cata vreme in jurul ei sunt vile mai mari si mai cochete), numite turistico-strategic: Gradina Botanica. Si de aici ma voi rezuma la a insira plusuri si minusuri.

Plusuri:

generatoarele eoliene - pentru mine este principala surpriza placuta. Daca la noi sunt inexistente, iar in Ungaria destul de rare, ei bine, Bulgaria profita din plin de existenta lor. Nu stiu in ce masura sunt private sau apartinand fostei regii de stat, insa ele exista, iar asta ar trebui sa dea de gandit si "pasaricilor" de la Palatul Victoria.
lumea pare ceva mai amabila decat la noi sau poate chiar este, insa nu trebuie comparata cu ce e dincolo de granita cu Ungaria
mancarea la carciuma e relativ ieftina, cata vreme consumatia pentru 8 persoane a costat 120 leva (220 lei), insa si aici as face distinctie: pestele e foarte ieftin, iar preparatele de carne sunt cam ca la noi. Portiile nu-s foarte mari, tot ca pe la noi, as zice.

Minusuri:

soselele - mai proaste. Fara alte comentarii.
jecmanirea turistului - categoric o dovada a gintei balcanice (si a lor ca si a noastra). Insa la ei chiar e hotie mai mare. Teoretic, castelul reginei Maria si gradina Botanica sunt obiective separate, cata vreme pentru ele se percep tichete diferite la intrare. Insa daca vrei sa vizitezi numai castelul sau numai gradinile nu se poate. Asa ca, pentru amandoua, ia mata, de scoate 10 leva de caciula (aproape 20 lei), ca sa vezi, ce? Niste gradini ce, sunt convins, aratau mult mai bine pe vremea reginei ca acum si un asa-zis castel care e putin mai mare decat Casa Memoriala a lui Mihai Eminescu. Cu alte cuvinte am platit ca si la Schonbrun sau Versailles si n-am vazut mai nimic. Gradinile poate ca ar fi ceva de capul lor, insa trebuie lucrat la ele, chiar daca arata mai bine ca acum 30 de ani, cand erau numai balarii.
nivelul de trai - sunt clar mai amarati ca noi, motiv pentru care am si facut mentiunea de la inceput. Daca in Dobrogea carutele cu roti de lemn, trase de magari au cam disparut, la bulgari sunt "reginele" soselelor.
orase pustii - pentru un turist de duminica, asa cum am fost eu, orasele lor arata ca dupa apocalipsa. Incredibil de pustii. Cavarna e un oras de marimea Mangaliei, insa nu se misca nimic. Doar o masina a Politiei, pe care am si depasit-o calcand linia continua, insa neputand s-o scot nici in felul asta din starea de letargie. Ce-i drept aveam circumstante atenuante: ei se deplasau cu 20/ora, iar linia continua era mai mult o amintire de pe vremuri.

S.O.S. - o viata de copil

2007-05-23T14:28:00.000+03:00

Delia Matei este un copil ce se zbate sa supravietuiasca. Pentru aceasta, ea are nevoie disperata de sange, grupa AB4. Desi se stie ca AB4 e "primitor universal", sunt frecvente cauzele cand organismul nu tolereaza alte grupe de sange, iar aceasta este si cea mai rar intalnita. Daca cumva iti pasa, poti sa faci si vrei sa faci ceva pentru acest copil, un numar de telefon iti sta la dispozitie pentru detalii in acest sens: 0749116950. Eu atat am putut sa fac, poate tu, cel ce citesti, poti face mai mult. Va multumesc!

In forta ... dupa o saptamana "out of PC"

2007-05-23T07:30:00.000+03:00

Dupa o saptamana in care a trebuit sa ma acomodez cu noul fus orar, revin in forta cu cateva p.d.v. referitoare la ultimile evenimente dezbatute pe larg in aceste zile:
1. Referendumul - aici am avut dovada matematica a faptului ca avem un presedinte-jucator. Probabil ca putini au consemnat coincidenta. Iata despre ce e vorba: Basescu a obtinut 74.3% din 44.45% (prezenta la vot), adica un total de 33% din totalul celor inscrisi pe liste. Atat a obtinut Basescu, ca si presedinte, 33%. Duminica, la Ramnicu-Valcea, in calitate de jucator, Basescu a obtinut tot 33% procentajul reusitelor la loviturile de la 7 metri. (1 din 3). Teoria ne confirma, deci, ca avem in fruntea statului o persoana care e si presedinte, si jucator in aceeasi masura. Partea trista ca, numai 33%.
2. De luni nu mai cumpar GSP. Cel putin pentru o perioada. E umilitor sa pui o poza imensa, pe prima pagina, cu Dinamo, campioana la pas in liga lui Mitica, tocmai cand Oltchimul a realizat o mare performanta internationala. Chiar si infrangerea lui Jolidon in ultimile secunde merita mai mult. Lumea vrea fotbal, zice-se. Probabil ca cei care o trimit zilnic pe Maria la cratita. Pentru ca aia mai mult nu pot pricepe, insa, nu-i asa, Iliescu si-a castigat popularitatea promovand un "limbaj de lemn". De ce n-ar face si GSP la fel? De ce sa scrie pentru cei 10% care isi cer scuze ca mai si gandesc, mai bine sa scrie pentru 90% care nu stiu ce citesc. (Imi cer scuze pentru cei 1% din cei 90% care probabil sunt exceptia ce confirma regula)
Totusi, GSP ne-a servit si una "calda": www.mysport.ro - sa vedem ce traseu va avea?
3. Tariceanu a premiat cu 100.000 EUR handbalistele de la Oltchim. Un gest laudabil la prima vedere. La a doua, nu. Pentru ca pentru a suta, mia oara, dovedim ca suntem exponentii capitalismului de specula. Nu investim in baza, investim in rezultate. Cu banii aia s-ar fi putut moderniza o baza sportiva, poate chiar la Ramnicu-Valcea, pentru ca viitorul sa nu fie asa negru, cum se prefigureaza. Numai ca Tariceanu nu poate investi in viitor, pentru ca, inclusiv pentru domnia-sa, viitorul este sumbru.
4. Un presedinte a talharit o ziarista. Mama, ce cool suna! O veste, care datorita unei prese tabloide, va face inconjurul lumii. Ca presedintele nu si-a putut controla reactiile e un lucru grav si probabil ca va fi sanctionat la urmatoarele alegeri (sper sa nu fiu pus in situatia de a alege intre Base, Vadim sau Becali). Dar, sa fii orb, sa nu vezi ca in spatele acestor fapte ne intalnim cu o tentativa de omor, fapta mult mai grava, e o trasatura specifica lui C.T.Popescu. Vi se pare curios? Nici nu ar trebui, cata vreme tentativa de viol se pedepseste mai grav decat violul, pentru ca este asociata cu tentativa de omor, la fel a fost si actiunea inconstienta a ziaristei de la Antena 1, pentru ca trebuie sa ne aducem aminte, acum 10 ani, Dodi Al-Fayed si Lady D au sfarsit tragic, tocmai pentru faptul ca Dodi, baiat galant, nu l-a pocnit pe acel paparazzi, ci a incercat sa scape de sub urmarirea lui, controlandu-si reactiile. Daca nu si le-ar fi controlat, azi ar fi fost viu.
E posibil ca asemanarea celor doua evenimente sa para oarecum bizara. Exista insa si varianta de a fi avut acelasi deznodamant. Ce ar fi scris atunci presa? Ce atitudine ar fi luat Clubul Roman de Presa?

Asasinat la Sofia

2007-05-15T09:49:00.000+03:00

Alexander Tasev (45 ani), presedintele clubului Lokomotiv Plovdiv, locul 7 in prima liga bulgara, a fost impuscat mortal, la Sofia. E al doilea caz in Bulgaria, in mai putin de 2 ani, cand un presedinte de club este asasinat. Lokomotiv urma sa joace maine in capitala bulgara cu Levski, liderul campionatului.

Bancul zilei

2007-05-15T05:57:00.000+03:00

public bancul_zilei; %"Actiunea se petrece la usa unui apartament"
var tip, sot as real
var raspuns, gagica as boolean

with tip do sub suna_la_usa()

sub suna_la_usa()
if gagica=TRUE
then ask "Stiti sa faceti sex?"
qqqqwait raspuns
else
qqqqrun cat_poti_de_repede()
endif
endsub

if raspuns=FALSE
qqqwith gagica do tranteste_usa_in_nas()
qqqgoto sub suna_la_usa()
else
qqqdo sub sot_in_spatele_usii()
endif

sub sot_in_spatele_usii() %gagica il ascunde pe sot dupa usa sa i-o traga tipului
qqqlocate sot behind usa
qqqtell gagica message "va rog sa faceti sex si cu sotul dvs, ca sa-mi lase nevasta în pace"
endsub
end.

(Bancul este o aplicatie practica a primei lectii de VisualBasic On-line - prof. Socio)

Foto-dreapta: muza cu airbag la purtator

Numaratoarea inversa

2007-05-14T09:34:00.000+03:00

Hydrogen Solar (companie britanica) a anuntat ca a reusit sa converteasca 8% din lumina solara direct in hidrogen, despre care se spune ca e combustibilul viitorului. Pentru a fi rentabila aceasta solutie, specialistii spun ca e nevoie de un minim de 10%. Cat mai e pana acolo? Cum vor gandi fabricantii de autovehicule trecerea la "green fuel"? Ce se va intampla cu companiile petroliere? (la o adica si eu tot din petrol traiesc)
Intregul articol il gasiti pe BBC, aici, iar principiul de functionare exemplificat si in fotografie, aici.

Copy si Paste - ep. 1

2007-05-14T03:25:00.000+03:00

Omul cand nu are ce face, da Copy si Paste. Ca atat stie. Sau atat pricepe. Sau, in cazul de fata, ce mai conteaza profesionalismul, cand un "patron de carton" i-a trimis pe e-mail exact ce trebe scris. Nu conteaza cine citeste, ca ala poate nu vrea sa se informeze, ci numai sa se amuze. In cazul asta au reusit. M-au distrat. Si dupa ce am ras pana n-am mai putut, am inceput sa plang. Sa plang de halul in care a ajuns turismul romanesc; acum toata lumea fuge la vecinul cultivator de castraveti si culegator de turism. Nu de preturi, sa fim rezonabili. De calitatea serviciilor in primul rand. Pagina de internet e primul lucru cu care potentialul turist interactioneaza. Si cand pagina respectiva te goneste, in loc sa te cheme, se cheama "harakiri".
S-ar putea ca pensiunea in cauza sa nu fie o bomba, poate chiar e ce trebuie, insa de pe internet reiese exact contrariul.
Domnilor de la pensiuni-vile.ro, daca nu sunteti in stare sa adaptati contentul paginilor la cerintele pietii, macar lasati domeniul .ro liber, sa-l cumpere unul care stie ce sa faca cu el.
Pentru exemplificare am postat un snapshot cu pagina referitoare la Pensiunea Emma din Sambata de Sus. Daca tot ati citit postul asta, dati un click si pe imagine sa cititi originalul.

Altceva decat Euro-caceal-mission: Test de... personalitate

2007-05-13T00:02:00.000+03:00

3 tipi, A, B si C merg cu masina prin oras. La un moment dat C zice:
"Uite-o pe-aia, mama, ce bucata!". A si B se intorc simultan in directa indicata, apucand sa o vada pe tipa cca 1 secunda. Dupa care exclama.
A: "Naspa. N-ai vazut, mai, ce calcaie avea?"
B: "Totusi, avea un par frumos!"
Mai merg ei ce mai merg si scena se repeta. Iar se intorc cei 2 simultan, iar exclama:
Prima exclamatie: "Cine ma, ochelarista aia?"
A doua: "Hai, mai, nu mai fii carcotas, tu n-ai vazut ce gambe avea?"

Identificati pe A si B in cea de-a 2-a runda de aprecieri. Si argumentati in acelasi timp. Raspunsurile neargumentate nu se iau in consideratie. Castigatorul primeste un premiu.

Nici-unul din cei 2 nu era la volan, conditiile in care au facut aprecierile erau identice pentru ambii.

UPDATE: Premiul a fost adjudecat de Mihai Borcan si consta intr-un CD cu muzica, evident koreana, plus "neshte chestii" ingineresti - surprise.

Testul de personalitate, insa, abia incepe: Cand vezi o femeie pentru prima data, cum o privesti: de sus in jos sau de jos in sus?

Incotro?

2007-05-12T10:00:00.000+03:00

1. Incet-incet se pare ca lucrurile se normalizeaza intre N. Korea si S. Korea. Pe data de 17 mai, doua garnituri de tren vor traversa granita dintre cele 2 state, pentru prima oara de la separare. Astfel una va trece de la Nord la Sud pe coasta de est, iar cealalta pe coasta de vest de la Sud spre Nord. Sa fie oare un semn de intoarcere spre normalitate? Kim Jong-Il zice ca nu, ca si-asa a facut un pas prea mare. Ramane de urmarit.

2. Un pinguin, pare-se izgonit de semenii sai, a strabatut cca 5000km ajungand pana aproape de coastele peruane. Ca eu m-am saturat de frig si-as lua-o de azi spre tarile calde, pare de inteles, dar si pinguinii? Oricum precedentul record de distanta ramane in picioare, detinatorul lui reusind sa faca inconjurul lumii. Il cheama Linux.

"Duda" zilei

2007-05-11T09:47:00.000+03:00

Ia, auziti-o pe-asta! Zice site-ul BBC, ca niste cercetatori americani au facut teste pe 100 de subiecti, barbati si femei, si din cele 100 de cazuri de cancer in zona gatului, la 72 din ele s-a consemnat existenta virusului HPV, care se ia prin sex oral. Ceea ce numeam pe vremuri, TENGÂTITA, se pare ca a devenit realitate :D .
Ma rog, acum studiaza problema mai in amanunt, pana vor da un verdict clar. Pana atunci, toata lumea la exudat! :D

Comentariile, aici, mai multe informatii, dincolo.

Din ciclul: "Noi nu pricepem, dar ne dam cu parerea"

2007-05-10T06:26:00.002+03:00

Un vis mai vechi al meu si mai recent al fiica-mii incepe sa prinda contur. Encyclopedia of Life e un proiect in plina desfasurare, interfata si continutul par mai mult decat satisfacatoare. Cu informatii atat pentru incepatori, cat si pentru avansati, aceasta enciclopedie va fi concurentul nr. 1 al Wikipediei, daca nu cumva o va detrona rapid pe aceasta.
Stirea am gasit-o pe site-ul BBC, ceva mai tarziu preluind si Realitatea, pe pagina lor de net. Dar:

Ce scrie pe site-ul Realitatea (confirmarea in snapshot-ul din coltul dreapta-jos):
"Joi 10 mai 2007, 04:41
După zece ani de muncă la proiectul ştiinţific, s-a lansat Encyclopedia of Life, o imensă bază de date online, cu informaţii despre mai mult de 1.800.000 de plante şi animale."

Ce este in realitate aflam de pe site-ul in cauza (FAQ):

"1. When will work officially start?
The content of Encyclopedia of Life, of course, has been a work in progress across the planet for centuries, reflected in the hard work of dedicated scientists and naturalists, both past and present. Planning efforts have already begun, and we have started to develop work plans, identify partners, and secure additional funding. Scanning and digitization of the biodiversity literature is now underway in London, Boston, and Washington DC. Development of Encyclopedia web pages will begin later this year.
2. How long will this project take?
It is too soon to predict how long it will take to fully document, catalog, and list all 1.8 million species on the Encyclopedia of Life site. We intend to make key components of the Encyclopedia available to the general public starting some time in 2008. As a ballpark estimate, we believe that we can produce the full encyclopedia in about 10 years.
3. When will this site be ready to use?
We will work as quickly and efficiently as possible to provide audiences with access to the Encyclopedia and the wealth of information it will provide. As we move forward, we will provide the media and the scientific community with updates on our timetable and our plans for launch. Draft species pages, showing some of the possibilities of the full system, are already available at http://www.eol.org/. We expect to have actual, authenticated species pages available by mid 2008."

Asadar, domnilor traducatori de la Realitatea, proiectul va fi finalizat abia peste 10 ani, pe moment functionand niste demo-uri, iar prima varianta functionala a enciclopediei va fi disponibila abia la anul. (Pentru dvs) si "La Multi Ani!"

Orice alte comentarii sunt de prisos, vis-a-vis de unii care nu pricep, dar isi dau cu parerea ca e "trendy". BLEAAAH!

UPDATE: Pe site-ul BBC stirea a aparut corect, traducerea pe site-ul Realitatea e "duda"

"Salam" de ... Sibiu si 322 de "cârnaţi Patricieni"

2007-05-09T07:42:00.000+03:00

Asta e cea mai TARE aberatie pe ziua de azi: De ziua Europei, in capitala culturala a Europei, PSD face miting electoral, care culmea, a fost aprobat de Primaria Sibiului. Domnule, asa-zis primar de Sibiu, primiti din partea mea toate "urarile de bine". Or veni si comisari europeni la miting, ca sa pregatim niste pancarde in limba engleza?
Felicitarile, masa si dansul le deduceti din titlu!

(Sursa: Blogu' lu' Andrei)
UPDATE: "Prostanacul" cica a ales special locul si momentul actiunii, ca sa arate a partid european. Fi-mi-ar scarba! Cum zici tu, Paul? Bleah? Bleah, sa fie!

Adrian Georgescu ... FLOODAT?!

2007-05-08T13:06:00.000+03:00

Se pare ca nici Adrian Georgescu nu a scapat de molima asta. Who's next?

Ce sistem preferati?

2007-05-08T08:50:00.000+03:00

De cativa ani, tot incercam o multime de formule pentru campionatul intern, nici una dintre ele nedand vreo satisfactie. Tolo aducea in discutie, mai deunazi, o zicala conform careia "ultima etapa valoreaza 1 punct". Nu prea sunt de acord cu asta, pentru ca nu stii cum va fi campionatul la anul si in felul asta pot fi dezavantajate unele echipe.
Eu as propune o liga de 12 echipe. Dupa 22 etape, play-off, ca-n NBA: primele 8 isi disputa primele locuri: 1-8, 2-7, 3-6, 4-5 pe principiul 2 din 3 jocuri, iar finala mare si finala mica 3-5. La retrogradare se joaca fiecare cu fiecare.
Liga a 2-a: o singura divizie de 20 de echipe. Primele 2 promoveaza si retrogradeaza ultimile 4.
2 serii in liga a 3-a de 16 sau 18 echipe pe criteriu geografic, 4 serii liga a 4-a, 16-18 echipe, tot pe regiuni. Restul sa treaca la amatori ca mananca bani de pomana.
Voi, aveti vreun sistem preferat?

"Dupa 20 de ani"

2007-05-07T09:11:00.000+03:00

de G.Dinescu-unchiul

"E vineri, 7 mai 2027. Am trecut de curand in grupul “The 60’s” sau a sexagenarilor cum se mai zice. Asta, cu sexagenarii, cred ca vine de la faptul ca gena sexului e foarte dezvoltata la noi. Ce-i drept, o mai ajut din cand in cand cu Viagra sau cu cate un Ging-Seng primit de la koreenii mei. Mi-am luat Bitterul Suedez de dimineata si-acum “rasfoiesc” netul. Pe www.e-pensii.ro totul e OK, a intrat si pensia privata. M-am abonat la cateva bloguri private si-mi ia ceva timp sa le parcurg, mai ales ca de la o vreme m-a mai lasat si vederea. Tolo s-a reprofilat, a trecut de la fotbal la sporturile la care mai miscam ceva; Vochin scrie tot despre fotbal, nici nu stiu daca-l mai citeste careva, de cand fotbalul nostru a ajuns de rasul curcilor. Se implinesc 41 de ani de la istorica victorie a Stelei in CCE. Nici nu se mai pomeneste de ea si nici nu ar fi corect, cand, azi, ai nostri joaca semifinala la baschet contra Spaniei. Ce meci va fi, mai ales ca in nationala iberica sunt si vreo 2 “capsunari” de-ai nostri! Mai sunt ceva ore pana la meci, asa ca trebuie sa ma pregatesc din timp. Imi iau si rudotelul ca sa nu am surprize…

…Meciul a inceput. E lupta stransa. Cine credea vreodata ca vom ajunge sa jucam in semifinalele CE la baschet? Eu, doar. Zbier de 20 de ani asta, pe toate blogurile, insa nu ma aude nimeni. Catalin, capitanul nostru de echipa e peste tot. A primit ceva coturi in coaste, insa e pe picioare. Nimic nu-l intarata mai tare, decat un arbitraj defavorabil. Poate asta e si cheia jocului. Altfel ar fi intrat intr-un “dolce far niente” pagubos.... Hai, acum, baieti! Mai rezistati atacul asta si sunteti in finala. Gata! S-a terminat. Suntem in finala CE la baschet si Catalin, al meu, a fost de departe cel mai bun de pe teren. Ce cadou superb si-a facut exact in ziua in care-si serbeaza aniversarea: 29 de ani, 29 de puncte! Iar eu nu sunt in stare sa-mi amintesc in ce folder am pus adresa alora din Italia, sa-i trimit MMS-ul direct pe tabela de scor. Deh, varsta. Se pare ca mai trebe si niste lecitina pe langa Viagra.”

Catalin exista. Azi, el implineste doar 9 ani, iar cariera in baschet e abia la inceput, insa peste 20 de ani, Catalin (Tolo) va scrie despre Catalin (Dinescu).

La Multi Ani, Catalin!

Graffitti la Paris

2007-05-06T13:13:00.000+03:00

La sugestia lui Andrei, am postat 2 mostre de graffitti , de calitate as zice eu. Merita click pentru a fi vazute mai bine.

Safety First!

2007-05-06T09:49:00.000+03:00

Citeam, nu cu mult timp in urma, despre un clasament al celor mai fiabile masini din lume si am ramas oarecum surprins sa vad ca avem o prima decada de masini cu precadere japoneze, o a doua decada dominata de francezi, iar traditionalele masini germane incepeau de pe la locul 20 incolo. Firesc mi-am pus intrebarea de ce? Sunt masinile germane mai putin fiabile? Nu.
Atunci? Ei, bine, cuvantului "fiabilitate" (reliability) i s-au acordat valente noi, asa cum ar fi acelea de "safety" si "environment". Nu mai conteaza sa construiesti o masina, care sa te tina 10 ani fara reparatii, ci conteaza in primul rand sa aiba un standard de siguranta ridicat (celebrul NCAP) si, mai nou, sa aiba impact minim asupra mediului (in special la poluare se refera acest deziderat). Conform standardelor TUV, prioritatea este urmatoarea:

1. Viata
2. Mediul inconjurator
3. Instalatia (autovehiculul)

Iar asta e valabil nu numai pentru autovehicule, ci pentru orice masina, instalatie, etc.

Alte pareri? Voi, pe ce criteriu v-ati ales masinile?

Un... Korean la Paris (XVI) - EPILOG

2007-05-05T11:43:00.000+03:00

De data asta mai telegrafic, asteptand mai degraba intrebarile voastre.

Inainte insa de a incepe, tin sa-i multumesc lui Tibi inca o data pentru sfaturi si pentru fotografii. O parte din ele le-ati vazut, altele le-am postat acum.
1. Ce mi-a placut:
Disneyland - merge si 2 zile, mai ales daca-i aglomerat. Ideal e sa vii in timpul scolii
Cite de l'Industrie et Technique - e bine sa-ti rezervi o zi intreaga aici
Tour Eiffel, Conciergerie, Pantheon-ul, Hotelul Invalizilor (muzeul armelor si armurilor, mai mult decat domul in sine), din Luvru sectiunea dedicata antichitatii, parcurile in general, relaxarea francezilor la propriu si la figurat, frecventa metrourilor (cam la 2 minute in orele de vf si 4 minute in afara lor), Muzeul Evului Mediu, Cripta arheologica, expozitia Brancusi, Sacre-Coeur (cladirea in sine numai), felul in care s-a desfasurat campania pentru alegerile prezidentiale, inclinatia francezilor spre sport (nu este parc sa nu vezi oameni facand jogging - acum ati inteles aluzia aia cu celulita?) . Primele 5-6 mentionate intra la categoria DO NOT MISS.

2. Deceptii (intr-o forma sau alta) -
Notre-Dame (aici chiar mi s-a parut o indiferenta totala, fata de ceea ce ar trebui sa fie obiectivul nr. 1),
Luvrul - poate sunt subiectiv, insa mai multe am scris la vremea respectiva,
d'Orsay - din aceleasi motive ca si Luvru,
imprejurimile basilicii Sacre-Coeur - am explicat de ce, nu ma repet
Centrul George Pompidou - aici chiar ca nu mai calc, dar nu se stie niciodata :)
Statiile de metrou - parca in Bucuresti sunt mai curate (macar unele)
Aeroportul Charles de Gaulle - am mai zis si de asta de ce
Palatul Versailles - nu e chiar deceptie, insa nici asa de impresionant, la cata reclama i se face

3. Ce vreau sa mai vad:
primele 3 care mi-au placut - musai inca o data
Parcul Asterix - nu am avut timp pentru el
Gradinile palatului Versailles
Un meci la Roland Garros, eventual sosirea la Turul Frantei (nu-s pretentios deloc :D )
Sa beau cu Tibi o bere la un Irish Pub, ca mi-a fost un sfatuitor cat se poate de bun. (De ce sa bea numai Cristi cu Roby pe malul Dunarii, beau si eu cu Tibi pe malul Senei)

4. Ce sfaturi va dau:

daca ai ocazia sa vezi Parisul de doua ori, lasa muzeele pentru a doua runda, mai spre batranete
daca ai uitat sa fii copil, nu are sens sa te duci la Disneyland, ii strici si bucuria copilului
daca vii cu copilul (copiii), sa aiba macar 8 ani, sa inteleaga ceva. Cred ca 12 ani e varsta optima.
La Luvru te duci 1 zi sau 10 zile (minim). 3 zile e pentru snobi.
Carte Orange e cea mai buna solutie pentru transport. Iti trebuie fotografii tip pasaport (ca sa nu mai pierzi timpul sa le faci acolo), insa ai grija ca e valabila de Luni pana Duminica, indiferent in ce zi a saptamanii o cumperi.
Daca nu stii franceza, nu-ti face probleme. Francezii vorbesc si engleza, chiar daca nu le face placere
Nu-ti face booking la hotel pe net, poti avea surprize (la mine mi-au zis ca e gratis copilul, scria si in proforma facuta pe net, insa la fata locului am platit micul dejun si pentru Roxana). La Viena nu mi s-a intamplat asa. Mergi cu agentiile din tara, ca au oferte bune.
La plecare, daca folosesti aeroportul CDG, vino cu cel putin 2 ore inainte pe aeroport, ca sunt cozi la unele terminale (in special la 2F)

Guess who?

2007-05-04T11:59:00.000+03:00

"Somnoroase paharele
La Cotroceni se aduna,
Se ascund de bloguri rele,
Noapte buna!"

Cin' sa fie, cin' sa fie?"

Un... Korean la Paris (XV)

2007-05-04T09:55:00.000+03:00

Ne continuam, asadar, plimbarea de "adio", ori mai bine zis, de "La revedere", pe Champs-Elysee. Se lasa intunericul, s-au aprins luminile, bulevardul e super-animat. Primul magazin care ne atrage atentia este show-room-ul Peugeot (foto 2). Nu sunt fan al masinilor franceze, ci al celor nemtesti, insa Peugeot-ul poate fi considerata mandria lor nationala in materie de masini si in acelasi timp si mandria noastra nationala, pentru ca anul acesta, premiul 1 pentru design a fost acordat de catre mai marii Peugeot, unui tanar designer roman, de numai 20 de ani, Mihai Panaitescu, cu modelul pe care-l vedeti in imagine (foto 1, merita click pentru a fi vazuta mai in amanunt). Mihai este student la design in Italia, la Milano, iar eu sunt mandru ca mai pot scrie cate ceva despre "capsunarii" mei de frunte. Pe Hotnews am citit acum cateva ore, ca niste romance au comis o crima in Italia. Parca vad ca ProTV-ul o sa ne tina cu stirea asta o saptamana, sa faca scor la rating. In tot acest timp loserii de la Renault isi promoveaza prototipuri din ce in ce mai hidoase (design Made in France), atat la Renault, cat si la Logan, iar designerii nostri fac cariera la concurenta. Nici nu-i de mirare ca au ajuns de rasul curcilor, in toata lumea, in ceea ce priveste designul. Ce mi-a placut la Peugeot este faptul ca sunt orientati spre viitor, nu numai ca design, cat si ca motorizare. Variantele super-ecologice, prezentate doar ca design la salonul auto din 2002, acum au devenit realitate si erau expuse in cadrul show-room-ului. Cateva din ele le-am gasit pe net si va las sa le admirati in subsolul postului. Am facut si aici o multime de poze: eu la volanul unui 307cc, Roxana cu Hoogar-ul; s-au dus si astea, bine ca le-am scris aici, sa nu uit. Era lume multa aici, ca unii au fost nevoiti sa astepte afara pana s-a mai eliberat ceva spatiu in interior. Asa ca nici noi nu puteam exagera cu vizita si am luat-o din loc.

Peste drum, ceva mai la vale, evident concurenta, adica Renault. Constienti ca nu pot rivaliza cu Peugeot, nu au incercat sa atraga clientii cu urataniile lor, ci au postat o mandrete de monopost de Formula 1, ca doar, na, aia de la Peugeot n-au asa ceva. Oricum Renault au stiut sa faca motoare cam tot timpul, nu trebuie sa fiu chiar asa carcotas. Plus preturile, spargatoare de piata.

Nu am stat nici aici prea mult, pentru ca era aproape de inchidere si-am plecat mai departe. Excursia, ca si povestea de altfel, se apropie de sfarsit si cum putea sa se termine mai nimerit pentru o doamna, decat cu shopping pe Champs-Elysee, asa ca mi-am rasfatat un pic fetele la Sephora, unde si-au facut fiecare cate un cadou (foto 3).

Parca il vad pe Ice, sarind in sus ca nu am scris nimic despre femeile lor, acum ce naiba sa fac, doar stiti cum zice proverbul: "N-am f...t, nu cunosc", totusi e bine sa va aduceti aminte de cantecul ala, de cand eram noi, copii, pentru ca se potriveste: "Fetita franceza cand zice bonjour/Ea parca ti-ar zice pupa-m-ai in ...". Iar eu vin cu alta zicala: "Sunt asa de urate, ca nici celulita nu se lipeste pe ele" - fiecare e liber sa interpreteze cum vrea, poate avea multiple intelesuri. I-am zis-o si colegului meu, ca si el m-a intrebat si l-am lasat interzis. Nici el nu stie ce sa mai inteleaga.

La final, asa cum am amintit, frumoasele franceze de la Peugeot.

Un... Korean la Paris (XIV)

2007-05-03T11:17:00.000+03:00

Dupa ce-am iesit de la Muzeul National al Evului Mediu, am zis sa facem o plimbare pe "stradutele" Parisului, urmand a reveni la Arcul de Triumf mai spre seara sa prindem Arcul in adevarata lui splendoare, cand soarele apune in spatele sau. O imagine asemanatoare cu cea de pe afisul de la Maraton. Si tot plimbandu-ne, ajungem in dreptul celor 2 palate: Grand Palais (foto 1) si Petit Palais (foto 2), nici macar nu ma mai interesa sa vad ce e inauntru, asa ca ne-am vazut de plimbare inainte. Inainte (in sensul nostru de mers) ce credeti ca se afla? Resedinta lui Jaques Chirac, cat o mai fi. O liniste apasatoare. 1-2 gardieni discreti pe la colt de strada si atat. Camionul, care sa incarce mobila si alte lucruri ale presedintelui aflat la sfarsit de mandat, inca nu sosise. Sau poate nici nu se mai muta de acolo, daca se simte bine. Langa resedinta acestuia, ambasada americana. Trecem prin fata ambasadei si ajungem taman in zona comerciala - pe stanga, pe dreapta, Gucci, Armani, Versace, etc si tot mergem, bucurandu-ne (eu si Roxana doar) ca este duminica si sunt inchise. Dar preturi in vitrina tot am vazut. Bluze la peste 1000 de Euro, costumele pe la 3000, iar bomboana de pe tort sau de pe coliva, cum vreti sa-i ziceti, a fost o poseta, evident. Si nu era Luis Vuitton sau Bulion, cum ii place lui Ice sa-l "alinte". Era Christian Dihor, oops, pardon, Dior si era 3500 de euroi. Scuze, am mintit. Nu era atat. Era 3490 EUR. De data asta pe bune. Era de piele de piton, cica. La banii aia, i-am zis nevesti-mii, ca vin cu pitonul in brate si i-l si transez, dupa cat de mare era geanta. Cred ca ies fo 2 geamantane, 1 poseta si fo 3 penare pentru Roxana. Cum a murit Steve Irwin, cum s-a scumpit pielea de sarpe, ca nu mai are cine sa-i prinda. Ne continuam plimbarea, de data asta in sens opus catre Arcul de Triumf. Cand ajungem la Arc, tocmai se desfasura o miniparada militara, de fapt era unul din momentele solemne ce au loc zilnic la mormantul soldatului necunoscut, cand unul din generalii aflati in rezerva depune flori. Ceremonia a durat probabil cam jumatate de ora, dupa care am urcat sus pe Arc. Alte sute de scari de urcat, pentru ca liftul e numai pentru persoane cu handicap. Pai, eu, ca n-am avut bani sa-i cumpar nevestii Dihor din piele de piton, nu-s handicapat? Nu, cica. Asta e frustrare si frustratii nu urca cu liftul. Asta e, ghinion. Sus e un minimuzeu, cu cateva repere din istoria Arcului de Triumf si de-acolo mergem pe terasa, ca toata lumea. Se vede frumos Parisul de pe Arc, parca mai frumos decat din Turnul Eiffel, asta si pentru ca celebra stea formata din 12 bulevarde ce se intersecteaza pe locul pe care sta Arcul, arata deosebit, ca sa nu zic "beton", "marfa"... Tocmai incercam sa o asez pe Roxana, sa-i fac o poza cu Turnul Eiffel, cand in spatele meu o voce necunoscuta zice: "Daca vreti, va fac eu o poza la toti". Ca este roman, nu ma surprinde foarte tare, pentru ca trebuia o data si o data sa intalnim si romani, insa tipul nu era un turist cum probabil ca v-ati fi imaginat, ci era unul din militarii ce participasera la ceremonia de care v-am povestit. Intram in vorba si tipul imi spune ca e din Craiova, il cheama Buguleci, lupta in Legiunea Straina de circa 5 ani. Avea 4 ani de lupta efectiv, in fosta Yugoslavie, Angola, Afganistan, etc. De altfel cele 4-5 medalii de pe pieptul lui ii confirmau spusele. Reusise sa-si aduca si familia in Franta (sotia si 2 copii) si acum locuiau langa Paris. Parintii si fratele sunt in tara, nu-i mai vazuse de cand a plecat. Colegul lui, tot craiovean, era insa venit de putin timp. Am fost de-a dreptul emotionat. Sa ma intalnesc cu doi "capsunari" de frunte, romani, eroi (la propriu, nu la figurat) si unde, pe Arcul de Triumf, era un eveniment care a incununat cat se poate de frumos aceasta excursie. Pe Arcul de Triumf, la Paris, am fost mandru ca sunt roman, iar acum sunt mandru ca pot scrie despre un "capsunar" adevarat, nu de facaturile de la ProTV. Am facut si poze impreuna, pentru pozele alea imi vine sa mor de ciuda ca le-am pierdut, pentru ca o astfel de ocazie, probabil nu voi ma avea. Ne luam la revedere de la baietii nostri curajosi si ne incheiem sejurul cu o plimbare pe Champs-Elysee. Credeti ca s-a terminat? Azi nu, maine da.

Foto 3: Cele 2 palate vazute din Turnul Eiffel
Foto 4: Arcul de Triumf

Un... Korean la Paris (XIII)

2007-05-02T08:32:00.000+03:00

Dupa ce l-am lasat pe Napoleon sa-si odihneasca ramasitele pamantene, ne teleportam in Gradinile Luxembourgului din Cartierul Latin(foto 1, stanga), unde ne mai tragem sufletul cat de cat, si unde am cunoscut un roman aflat la Paris pentru a-si da doctoratul. Nu ne-am intins prea mult la vorba, am facut cateva poze, printre care si cea alaturata, in care se vad niste frumoase fantani (foto 2, dreapta) in ale caror ape inotau, fara frica de a fi facuti saramura, cativa crapi de toata frumusetea (cam la 1-2 kg). Ce mi-a placut la gradinile palatului Luxembourg (si nu numai aici) e ca erau curate. Si spun asta pentru ca Franta nu e nici pe departe o tara in care curatenia e la ea acasa, asa cum sunt Anglia si Olanda, insa parcurile sunt curate, chiar daca si aici, carcotas cum sunt, tot am gasit ceva de reprosat: aleile, care nu sunt asfaltate ci au un soi de zgura, alba (probabil piatra pisata, ceva ca un calcar), pe care de altfel il aduci si in Romania, pe haine, pe pantofi, etc. Nu stiu cum s-o face praful ala cand ploua, sau cand se isca vreo furtuna, insa noi am prins vreme buna, nu avem de ce ne plange.
Am luat-o usor la pas si-am schimbat linistea odihnitoare a gradinilor cu linistea de mormant a Pantheonului (foto 3, stanga). E usor sa ajungi la Pantheon, mai greu e sa "intri" in el, pentru ca aici sunt inmormantati reprezentanti de frunte ai culturii si istoriei Frantei. Alexandre Dumas este ultimul sosit (a fost adus in 2002) si imparte cripta alaturi de alti 2 monstri sacri ai literaturii franceze, contemporani cu el, Victor Hugo si Emile Zola. Voltaire este unicat, fapt pentru care si cripta sa e plasata in asa fel in cat sa se faca diferenta. Deh, dreptul primului sosit.
Intr-una din sali ruleaza un documentar de cca 10 minute, in care sunt prezentate diferite momente din istoria Pantheonului, unele dintre ele fiind inregistrari video ale acelor vremuri, foarte bine conservate.
Ceea ce, insa, consider eu, ca fiind principalul element de atractie al Pantheonului este celebrul pendul al lui Foucault (foto 4, dreapta), cu care in 1851, fizicianul si-a sustinut teoria rotatiei Pamantului, folosind o sfera metalica de 28kg, atarnata de un fir lung de 67 de metri. E adevarat ca inca din antichitate olarii daci stiau ca pamantul se invarte. Insa ala era pamant, nu Pamant. Pendulul, in starea lui originala, isi desfasoara in continuare evolutia, sub privirile si blitzurile turistilor. Stiu ca unii vor spune ca iar am trecut ca TGV-ul prin ele, insa scopul e de a va starni curiozitatea si de a va impartasi din impresii, nu de a va oferi totul pe tava, pentru ca atunci cand veti ajuge pe acolo, va veti pierde interesul. Oricum Pantheonul, desi are multa mortaciune in el, e un muzeu viu, si asta mi-a placut. Pe asta l-am trecut la capitolul "Do not miss".
Peste drum de Pantheon, sau vis-a-vis, ca tot suntem in Franta, se afla Sorbona (foto 5, stanga), celebra universitate pariziana, care, duminica fiind, ne-a intampinat cu o pustietate, de parca n-ar mai fi calcat pe acolo picior de om cu anii. Nu am intrat, ne-am vazut mai departe de plimbarea noastra, pentru ca in imediata vecinatate a universitatii se afla Muzeul National al Evului Mediu sau Musee de Cluny (foto 6, stanga).
Un alt muzeu despre care nu se face atat tam-tam, insa care mi-a placut. Nu e mare, insa e "viu" si asta imi place. In afara de obiecte specifice evului mediu (imbracaminte, arme, etc) un loc aparte il ocupa setul de 5 tapiserii "Doamna si unicornul" ce infatiseaza o femeie si un licorn in 5 ipostaze diferite, reprezentand cele 5 simturi (foto 7, dreapta). Aici, Roxana ne-a dovedit, spiritul ei de observatie intrecandu-l pe al nostru cand a fost vorba de identificare a celor 5 simturi. Aceasta este considerata una din cele mai importante lucrari din perioada evului mediu si ma bucur ca nu se afla in Luvru, pentru ca altfel ar fi trecut neobservata, ratacita printre miile lucrari de acolo. Aici e insa "primadona". Si-uite ca am mai incheiat un episod, insa ziua a 6-a e departe de a fi incheiata.

Google - desktop personalizat in lb. romana

2007-05-02T05:16:00.000+03:00

Desktopul personalizat al lui Google, de care va povesteam acum 4 luni, a aparut acum si cu interfata in limba romana. Si ce este mai interesant e ca au aparut si gadget-urile romanesti. Putine, ca suntem la inceput, insa e un inceput si sper sa fie de bun augur. Un amanunt important: gadgeturile din versiunea .com au fost importate automat in .ro.
In stanga aveti un screenshot al versiunii .com, iar in dreapta corespondentul in .ro

Un... Korean la Paris (XII)

2007-05-01T09:50:00.000+03:00

Ziua a 6-a si ultima, cireasa de pe tort sau "Finis coronat opus"

Le-am accelerat pe fete un pic mai devreme, ca stiam ca in acea dimineata urma sa se desfasoare la Paris, celebra cursa anuala de maraton. Dupa ce am mancat, eu am coborat in holul receptiei sa cer amanunte de la receptioner. Tipul imi spune ca deja a inceput cursa, inca de dimineata (foto 2, dreapta si foto 3), dupa care zice sa astept 2 sec, timp in care butoneaza ceva la computer si-mi arata pe un site, care transmitea cursa live, punctul unde au ajuns competitorii. "Valeu, mai aveau putin si ajungeau, ca erau deja la km 3x (treizeci si ceva, nu mai retin)!". Le accelerez pe fete (ceva obisnuit la mine) si directia Arcul de Triumf, sa prindem sosirea. Cand esti grabit, e clar ca nimic nu-ti iese cum vrei. Asa ca, nici eu nu am nimerit din prima iesirea de la metrou. In fine iesim bine, tratam arcul de triumf cu totala indiferenta, pentru ca sosirea are loc pe unul din bulevardele ce formeaza celebra "Etoile" cu 12 brate. Baga-te din nou prin pasaj, pentru ca imensitatea aia de intersectie nu o poti traversa altfel, si iesim unde trebuie. Bagam pas accelerat, ca mai toti intarziatii la spectacol, eu si Roxana ne punem pe cap scufiile rosu-galben-albastre pe care scrie ROMANIA si incercam de-acum sa ne gasim un loc cat mai aproape de linia de sosire, fapt pentru care trebuie sa ne mai deplasam cateva sute de metri. Pana am ajuns noi acolo, deja primii 2 au trecut linia. Il mai vedem pe al treilea abia. Gandim pozitiv. La o cursa de maraton nu exista invinsi, exista numai invingatori, chiar daca pentru unul singur se canta imnul national. Ca este asa o dovedeste si fotografia alaturata (foto 4), reprezentand o secventa din competitia similara a persoanelor cu dizabilitati.

Tot cautand pe net poze legate de maraton, am dat de superba fotografie postata stanga sus (foto 1). Abia dupa ce am vazut-o am inteles de ce startul cursei de maraton se da asa devreme. Priviti-o cu atentie! Toate cele 3 triumfuri adunate intr-un singur arc: triumful in lupta impotriva dusmanului (Arcul de Triumf in sine), triumful zilei in fata noptii (rasaritul de soare) si triumful vietii in fata mortii (cursa de maraton). Este, dupa mine, o mostra de perfectiune in arta fotografica, comparabila cu evolutia Nadiei la Montreal. Cuvintele aproape ca nu-si au rostul. Minunati-va, cruciti-va si intrebati-va: "Cum o astfel de fotografie nu a fost premiata cu Pulitzer?". Raspunsul e simplu: pentru ca niste "capitalisti burtosi", care de zeci de ani premiaza numai fotografii ce prezinta nenorocirile omenirii, dar care, sunt convins, n-au donat nici macar un cent pentru o cauza nobila, manifesta o gandire retrograda, cat nu gasim in toata romano-bulgarimea balcanica. Ru-si-ni-caaa! Ru-si-ni-caaa!

Cu siguranta ca fotografia respectiva a mai fost prelucrata cu softuri profesionale, insa si in stare bruta sunt convins ca arata bine. Problema e ca oricat de reusita ar fi, nu poate fi premiata, cat timp nu are ca tema: somajul, foametea, razboiul, cutremurele, tsunami, etc. Celelalte fotografii de la maraton le-am gasit pe un blog parizian de fotografie. Mai multe poze le puteti vedea acolo.

Am plecat la fel de grabiti de la maraton, pentru ca mai aveam inca atatea de vazut. Urmatoarea escala: Hotelul Invalizilor (foto 5), ce adaposteste un impresionant muzeu al armelor si armurilor, precum si, in celebrul sau dom, mormantul lui Napoleon. Hotelul a fost transformat de catre Napoleon, in perioada domniei sale, in spital de campanie. Se zice ca, si in conditiile astea, si tot nu au fost locuri suficiente pentru raniti. Cand se vorbeste despre muzee in Paris, toata lumea se grabeste sa zica Luvru. Nu pot spune daca Luvru e cel mai mare sau nu, probabil ca da, insa acest muzeu al armelor si armurilor este impresionant de-a dreptul (foto 6 - o schita computerizata a intregii constructii a Hotelului Invalizilor). Si asta o spune unul care nu a manifestat, nici macar la 5-6 ani, pasiune pentru pusti sau pistoale. Aviz tatilor de baieti: daca veniti cu copiii pe aici, incercati sa-i intelegeti si sa acceptati ca minim o jumatate de zi va trebuie sa vedeti acest muzeu. Noi am vazut cam jumatate, in pas alert si tot ne-a luat aproape 2 ore. Si am fata, nu baiat.

Dupa muzeu am vizitat, evident, si domul (foto 7), unde-si au locul ramasitele lumesti ale celebrului dictator francez (foto 8, ultima). Va surprinde expresia folosita? Credeti ca Napoleon a fost altceva decat un Hitler al acelor vremuri? Nu a existat tehnica militara de pe vremea lui Hitler, ca altfel am fi trecut prin aceleasi nenorociri. Sau poate nu stiati ca Hitler a studiat in amanunt comportamentul lui Napoleon. A fost, intr-adevar un geniu militar, insa oare Hitler n-a fost? Uite, insa, ca francezii au stiut sa vanda si imaginea unora care nu merita sa fie pomeniti de istorie, cel putin nu ca personaje pozitive. Ingramadeala mare la sicriu si restrictii, cum numai la "Mona Lisa", la Luvru, am vazut. Atat doar, fotografiatul e permis. Mormantul se afla in centrul domului, pe margine fiind expuse piese de vestimentatie, arme, apartinand lui Napoleon. Probabil ca nu voi intelege niciodata de unde atata fast pentru un mormant. Am crezut ca numai rusii l-au zeificat intr-atat pe Lenin, cu celebrul mausoleu construit in memoria-i, copiati la scurta distanta de bulgari cu mausoleul lui Dimitrov. Voi continua maine cu Pantheonul, Sorbona si Muzeul de arta medievala.

Banc de la Axinte

2007-05-01T00:02:00.000+03:00

Zilele astea, ca tot a fost mai multa liniste pe net si am luat si o pauza la serialul meu, am dat o raita prin bloguri necitite pana acum si, peste cine credeti ca am dat? Blogul lui Axinte de la Vacanta Mare. Ia, uite aici, minunatie de banc de pe pagina lui:

Doi nebuni.
1: Ba, hai sa-ti bat un cui in cap!
2: Du-tee drecu,esti nebun? Daca dai pe alaturi si-mi spargi capul!

Cugetare de week-end prelungit

2007-04-29T03:18:00.000+03:00

Via Ovidiu, preiau o idee pe care mi-ar placea sa o comentam:

"Traim intr-o societate bolnava, pentru ca statul e preocupat sa vindece boli, nu sa previna aparitia lor."

Simply - the BEST!

2007-04-28T23:52:00.000+03:00

UCM Resita a castigat Cupa Challenge la handbal, echivalentul Cupei Intertoto de la fotbal. Pentru cei mai putin informati, trebuie sa subliniez ca meritul in proportie de 99% al acestei victorii ii apartine super-antrenorului Aihan OMER, care dupa ce a facut minuni cu HCM Constanta isi vede incununat efortul cu o alta echipa pe care, ca si pe HCM, a ridicat-o de jos.
Felicitari, AIHAN OMER! Asta ne esti:

SIMPLY, THE BEST!

PETITIE pentru dizolvarea Parlamentului

2007-04-28T12:46:00.000+03:00

Via CD, aflu ca exista un site care strange 500.000 de semnaturi pentru dizolvarea Parlamentului. Un sondaj de pe hotnews arata ca 89.1% din vizitatorii sai vor merge la Referendum, semn ca lumea nu mai e asa de indiferenta. Lumea vrea sa schimbe ceva in tara asta si nu sa se multumeasca cu celebra si idioata replica "Traiesc in Romania si asta-mi ocupa tot timpul". Daca vrei sa te implici cu ceva pentru tara ta, voteaza AICI.

Un... Korean la Paris (XI)

2007-04-28T06:47:00.000+03:00

Desi ni s-a spus de la bun inceput ca la 2 adulti platitori, copilul are intrare gratuita peste tot, ei bine, la "Cite de l'industrie et technique" (CIT, foto 1, stanga) a trebuit sa platim inca 6 EUR pentru copil, ca are peste 7 ani. Suntem indrumati catre etaj, unde sunt muzeele, ca sa le zic asa, in realitate un fel de free-expo, unde atat copiii, cat si adultii se pot juca de-a inventatorii. Sa lansezi o racheta, un satelit pe orbita, sa pilotezi, plus o gramada de console, playstation-uri, unde daca e sa stai iti trebuie pe putin o jumatate de zi. In plus mai erau cateva expozitii, locuri de joaca pentru copii (pe doua categorii de varsta: 3-6 si 7-12), un planetariu si nici nu-mi mai aduc aminte totul, pentru ca si de data asta am foti presati de timp. Am stat 2 ore numai la etaj si nici macar nu am apucat sa vedem tot si nici la planetariu n-am ajuns, ca intarziasem 5 minute si incepuse deja ultima reprezentatie. Cu siguranta vreau sa mai vin aici, insa de-acum stiu ce am de facut: de pe site-ul de net oraselului imi voi cumpara tickete full-option, 20 EUR/adult, in care ai acces peste tot, plus 1 film in Geode - sfera din oglinzi pe care o puteti vedea in fotografia alaturata (foto 2, dreapta). De partea cealalta a sferei e un fel de parculet al studentilor (asa cum vazusem la Timisoara candva), un loc unde tinerii stateau intinsi pe iarba, fie discutau, jucau fotbal, volei, carti, altii citeau cursuri, o atmosfera placuta, care m-a facut sa revad anii studentiei cu ochii unui adult (zice lumea, sau cel putin asa reiese din buletin). Tot in parculet mai exista si un mic centru unde copiii pot calari ponei. Nu ne-a uimit prea tare chestia asta, pentru ca in Austria, anul trecut, Roxana s-a cam saturat de ponei; acolo sa vezi educatie a copiilor pro-echitatie. S-a cam facut ora 18.00 si cum CIT era la inchidere, o taiem la metrou cu directia Sacre-Coeur. Iesim din gura de metrou si ramanem un pic blocati: se vede basilica, insa pana la ea trebuie sa strabatem o strada lunga de cateva sute de metri, cu sute de boutique-uri pe ambele parti si inghesuiala ca in tramvaiele din Ghencea, cand are Steaua meci. Oops, atentie la buzunare! imi zic, mai ales ca Tibi ne avertizase sa fim precauti in partea de Nord a orasului. Basilica Sacre-Coeur (foto 3, stanga) e la fel de alba si frumoasa, cum se vede si din Turnul Eiffel; populatia mai putin. Ei bine, draga cetitorule, daca vrei sa stii unde stau adunate Ghencea, Podul Grant si Ferentarii Parisului, toate la un loc, ai aflat: pe strazile inghesuite din fata Basilicii Sacre-Coeur. N-am sa inteleg niciodata de unde atata toleranta fata de jegurile unei societati, si unde? Tocmai in fata unui lacas sfant. Sau poate tocmai de-aia. Ii vezi cum stau la panda, cum adulmeca fiecare turist ce le trece prin fata. Seara, cred ca e infiorator. Politia, din cand in cand, isi mai face aparitia. Pana sa apara ei, nenorocitii erau deja ascunsi. E un fel de joaca de-a "Hotii si vardistii", nu fac altceva decat sa atraga atentia turistilor. Dupa ce ne-am mai tras sufletul pe iarba din fata basilicii, ca tot parizianul, mergem usor spre Place Pigalle (foto 4, dreapta) sa vedem si noi, deh, curiosi ca romanul, ce minunatii zac pe acolo. In drum spre Place Pigalle trecem si pe langa funicularul ce ar trebui sa te urce pana la basilica, insa care, ca si celebrul "L'Orologe du Temps", era "en panne". Ziua, Place Pigalle nu iti atrage atentia prea tare, pentru ca "gazdele" inca nu au iesit la vedere. Daca esti mascul feroce si nu te mai poti abtine pana seara, cand apar "veveritele", multitudinea de sexodromuri (foto 5, stanga-jos), sex-video-showuri, etc iti sta la dispozitie. 2 EUR/cabina si te-ai scos. Peste drum e celebrul Moulin-Rouge (foto 6, dreapta-jos). Aici s-a format inca de acum coada la intrare (si cred ca nici 8 pm nu era, cand am trecut pe acolo). Nu stiu ce spectacol ruleaza, insa cu siguranta nu concerteaza Dan Grigore, asa ca nu suntem interesati. Sau poate, da, insa e mai greu cu copilul, ca trebuie sa ii explici, iar copilul probabil ca nu intelege de ce suntem asa de reticenti, ca pe la scoala oricum vorbesc copiii. Asta e una din cele mai mari dileme ale vietii: parintii isi cred copiii prea mici pentru a afla unele adevaruri, iar copiii ne considera retrograzi ca ne facem iluziile astea. Totusi, parca la 10 ani, e cam mica, zic eu, asa ca ne ferim sa dam prea multe explicatii si ne ajuta si copilul de data asta, pentru ca realizeaza momentul si nu ne pune intrebari stanjenitoare. Tot mergand la pas, ajungem in Place de la Clichy, iar de aici, pe rue de la Clichy, la nr. 28. Aici este casa in care a trait vreme de 47 de ani, marele nostru compozitor, dirijor, profesor, George Enescu sau Georges Enesco, cum l-au rebotezat francezii. Pe casa exista o placuta pe care se specifica toate aceste lucruri si se si subliniaza ca e roman (comparativ cu Brancusi, unde nu se specifica in mod expres). Eram curios sa vad casa lui Enescu, pentru ca acum aproape 30 de ani, am facut o lucrare pentru scoala (acum le zice portofolii) in care a trebuit sa strang date biografice despre Enescu si asa am ajuns sa memorez adresa asta. In 30 de ani nu am uitat-o si nici n-am avut-o notata pe undeva. Incurcasem doar numerele: eu retinusem nr. 24 si la fata locului era nr. 28, insa si strazile astea e posibil sa fi fost renumerotate. Pe la nr. 20-24, in schimb, era un Cazino de toata frumusetea, asa ca Georgica al nostru a stiut pe unde sa se aciueze: aproape de Cazino, Moulin Rouge, etc. A avut surse de inspiratie ca lumea, de-aia i-a iesit si muzica de calitate.

Un... Korean la Paris (X)

2007-04-27T11:45:00.000+03:00

Ziua a 5-a
Ne trezim ceva mai devreme ca de obicei, pentru ca la ora 10 voiam sa fim la Notre-Dame, sa urcam in turnuri. De regula e coada mare la astea, asa ca pe la 10 si 10 chiar eram acolo. Turnurile se deschid abia la 10.30, timp suficient sa-mi dau seama ca acumulatorii de la ap. foto sunt pe terminate. Asa ca, scoate, Georgele, 3 euroi sa mai cumperi 2 baterii, sa nu ramai fara material pentru serial. Cumparat, instalat, urcat in turn (cel de Nord). O nimica toata: 422 de trepte. Sincer nu le-am numarat, i-am crezut pe cuvant. Pe la jumate era si un loc unde sa-ti tragi sufletul, sub forma de magazin pentru suveniruri. Nu mi-era de cat de multe trepte sunt, ci de faptul ca erau in spirala si foarte inguste, ca daca se ducea unul la vale, era ca avalansa, matura totul pana jos. Am avut noroc. Dar si ghinion, pentru ca nu a fost ceea ce ma asteptam sa fie. Pai saracul, Victor Hugo, a scris romanul ala degeaba. Nici urma de asa ceva, pe aici. Si tineti cont ca succesul pe care l-a avut romanul lui Hugo a facut ca aceasta catedrala sa fie salvata de la demolare. Ma asteptam sa-l vad pe Quasimodo "tragand clopotele" Esmeraldei, de unde. A murit Quasimodo si cu el si legenda. Si in Romania, daca ar fi fost, si l-am fi postat acolo pe "clopotarul Vasile", eroul bancurilor noastre pre-revolutionare. Concluzia: inca un muzeu mort si inca 422 de trepte de coborat, de data asta, pe turnul dinspre Sud. Sotia, cica sa intram si la cripta arheologica din fata catedralei. Hai! chiar daca imi pierise o buna parte din chef. Cand vad treptele alea ce coboara in subsol (foto 1, sus), mi-aduc aminte de WC-urile publice stradale de la noi. Shit! "Gandeste pozitiv!" - mi-am zis. OK, imi iau inima in dinti si cobor. O placuta de la intrare ne arata ca cel care a facut inaugurarea criptei a fost insusi presedintele Frantei, primar la vremea aia, Jaques Chirac. Ei, hai ca mi-a mai venit inima la loc. Aici e ce TREBE. Arata cripta, care e veche de 2000 de ani, mai bine decat catedrala, care n-are decat 800. Un muzeu mai modern, micut ce-i drept, insa cochet si felul in care e luminat, ma face sa-l vad un "museum vivus" (foto 2: dreapta-sus) - l-as asemana un pic cu "Edificiul roman cu mozaic" din Constanta, pentru cine l-a vazut. "Buna treaba ai facut, monsieur J.C., au stiut ei, francezii de ce te-au votat de doua ori, dar ai grija pe cine lasi in urma!". Nu prea avem timp de pierdut, asa ca "tusti" la metrou, cu directia Versailles. RER-C, ca asta e linia care ar fi trebuit sa ne duca acolo, ne duce pana la statia "Invalides" si ne debarca, cica e linia in lucru. Intrebam noi pe unul, cica sa mergem pana la Gara Montparnasse si de acolo luam trenul. Bun si-asa. Asa facem. Am pierdut noi probabil vreo jumatate de ora, dar nu-i problema, am venit sa facem miscare. In cele din urma ajungem si la Versailles. (foto 3, stanga). Lume multa, deh, e cel mai mare palat din Europa si trebuie onorat cum se cuvine. Mare al naibii, ca nici nu mai stii la ce trebuiau atatea camere. Prea multe nu ar fi de spus, ca daca m-ar fi lasat sa-mi intind ciolanele in patul lui Ludovic XIV, poate as fi avut, in rest, chestii pe care le vezi in mai toate castelele si palatele din lume. Ce este intr-adevar de vazut la Versailles sunt gradinile. (foto 4: dreapta, jos). Nu-mi dau seama daca sunt mai mari decat cele de la Schonbrun de la Viena (in paranteza fie spus, mie unul parca mi-a placut mai mult Schonbrun-ul, Versailles-ul e prea gol pentru cat e de mare), pentru ca in nenorocitul asta de Museum Pass aveam numai intrarea in palat asigurata, pentru gradini ar mai fi trebuit sa scoatem 7 EUR de fiecare. Nu asta ar fi fost problema, insa timpul ne presa si am fi vrut sa ajungem in aceeasi zi in capatul celalalt, unde e Cite de la Industrie et Technique. Da-i talpa iar pana la gara, stiam regula. Pana la Montparnasse, apoi linia 4 pana la Gara de Est si linia 7 pana la Porte de la Villete. Gura de metrou e exact la intrarea in orasel, insa cand privim inapoi zarim Hippopotamu' si ne aducem aminte ca ni s-a facut foame (Era aproape 3 pm). Stim regula, suntem deja clienti vechi ai casei, nu ne trebuie mult sa comandam. Mai mult trebuie insa sa asteptam, asa ca asteptati si voi pana maine, cand vin cu continuarea.

Un... Korean la Paris (IX)

2007-04-26T10:32:00.000+02:00

Era cam 4 pm, cand am ajuns la Notre-Dame si puhoi de lume. Am stat la coada sa intram, cam cca 10-15 minute si cred ca tot cam atat ne-a luat sa si vedem interiorul. In capela nu am intrat ca abonamentele noastre nu erau suficiente, insa asa cum am mai zis acum cateva luni, cand am fost singur la Notre-Dame, catedrala e mult sub Westminster Abbey si tin sa fac comparatia cu englezii, pentru ca sunt apropiate atat ca perioade de constructie, cat si ca stil arhitectonic si dimensiune. In turnuri nu am intrat, era coada prea mare si am hotarat sa le lasam pentru a doua zi dimineata, la prima ora. Asa ca am atacat Conciergerie si Catedrala Saint Chapelle. Conciergerie a fost prima surpriza placuta din randul muzeelor pariziene. In sfarsit un muzeu mai viu, mai pe placul meu, desi culoarele alea cu celule in stanga si-n dreapta iti provocau ceva fiori. Intr-una din celule, ceva mai mare, se derula un film documentar referitor la revolutia franceza. Intr-o alta, una din martirele revolutiei, Maria Antoaneta, statea la masa si citea (foto 1). Pe un perete sunt insirati, toti martirii revolutiei. Muzeul se deruleaza exact pe culoarele si in celulele inchisorii. Daca umblau un pic si la sunet, te-ar fi dus in lumea de acum mai bine de 200 de ani. Nu e prea mare inchisoarea, de altfel nici n-avea cum. Daca la hotel camerele sunt mici, vai mama lor, cat de mari sa fi fost celulele inchisorii? :D
Dam ocol cladirii si intram la Saint Chapelle (foto 2). Pe scurt: micuta si cocheta. Au avut dreptate aia din TOP10 Paris, cand au zis ca e mai frumoasa ca Notre-Dame, insa nu va asteptati la cine stie ce frumuseti. Eu, unul, prefer Putna si Voronetul. Always. (fara aripioare)
Acum 2 ani, cand am fost la Putna, era inca in renovare la interior. Sunt curios cum o fi acum, daca au terminat-o. Oricum din ceea ce terminasera, se vedea lucru de calitate. Mi-a placut.
Incheiem ziua, spre marea bucurie a Roxanei, cu o plimbare cu vaporasul pe Sena. Luasem inca de dimineata de la hotel cupoane de reducere de 1EUR/fiecare pentru "Vedettes du Pont-Neuf" (foto 3), insa mai apoi am vazut ca erau si distribuitori volanti (oameni-afis) prin oras cu cupoane din astea. Plecarea urma sa aiba loc pe la ora 19.00 de la capatul podului Pont-Neuf, care nu e nicidecum al noualea pod, ba e chiar cel mai vechi pod peste Sena, nu se stie insa cu exactitate de ce au ales numele asta. Luam bilete la intrare (daca cumva ajungeti pe aici, sa aveti cash, ca nu merge cu cardul), in total 26 EUR. Nu mi se pare mult, avand in vedere ca in Amsterdam e mai scump, aproape dublu. Ocupam locuri la etaj, ca sa ne bata un pic briza de seara, dupa ce toata ziua ne-a batut soarele. Au fost 25-27 de grade la umbra, si asta la jumatatea lui aprilie. Relaxanta si reconfortanta plimbarea, in care iar am facut zeci de poze, si e placut sa revezi de pe mijlocul raului, toate cladirile/constructiile importante pe unde ai trecut, majoritatea fiind pe maul Senei: Luvru, d'Orsay, Domul Invalizilor, Grand Palais, Petit Palais, Notre-Dame, Conciergerie, Turnul Eiffel, Podul Alexandru al III-lea (foto 4), ce traverseaza Sena pe axa Place de la Concorde - Domul invalizilor. Iar daca nu le stii, nu-i nici-o problema, ghidul e cu tine si vorbeste si-n franceza, si-n engleza. Dupa o ora si ceva de plimbat, o luam usor spre hotel, cu planuri mari pentru ziua ce avea sa vina.

Maine aflati impresii despre: Versailles, Cite de la Industie et Technique, Basilica Sacre-Coeur, Place Pigalle, Moulin Rouge si nu numai.

Daca e azi, e... Cristi Roman!

2007-04-25T22:40:00.000+02:00

Astazi, 26.04.2007, prietenul nostru, Cristi, implineste 29 de primaveri, motiv pentru care ii urez sa-si poata indeplini tot ceea ce si-a propus si ce-si doreste. Sa ramana vesnic tanar (la minte, ca la trup nu e posibil) si ii ofer in dar o floare, ca altceva nu am cum. E o lalea din gradina noastra de la Lumina (jud. Constanta), o lalea deosebita, ale carei petale sunt jumatate rosii-jumatate galbene, asa cum se poate vedea din fotografie. Aceste lalele, pe care le-am adus din Olanda, sunt lalele de Apeldoorn (un oras pe langa Arnhem), iar culorile galben-rosu, sunt culorile orasului.

La Multi Ani, Cristi!

Si nu uita sa actualizezi antetul pe pagina ta :D

UPDATE: (pt cei interesati de laleaua de Apeldoorn).
La inceput a fost laleaua. Apoi au aparut orasele. Fiecare oras si-a ales culorile care sa-l reprezinte. Cu timpul, orasele au fost populate cu ingineri. Iar dupa ingineri, ca o consecinta, au aparut lalelele bicolore. Fiecare oras are propriile lalele bicolore. Aceasta e Olanda. O tara bicolora, plina de ingineri.

Un... Korean la Paris (VIII)

2007-04-25T08:02:00.000+02:00

Ca ziua a 3-a a fost cea mai plicticoasa, aveam sa constat si din "abundenta" de comentarii la ultimile doua posturi, pe care am m-am straduit sa le povestesc cat mai colorat, tocmai pentru a nu va plictisi. (Il plictisisem pana si pe anonimul care-mi tot trimite "urari de bine").

Ziua a 4-a

Aceasta a fost dedicata in exclusivitate muzeelor. Am inceput dimineata cu Luvru. De fapt cu Place de la Concorde, de unde se face intrarea grandioasa spre Luvru. Abundenta mare de populatie la intrare, asa ca beneficiind de Museum Pass, sarim peste coada. Dupa cate am "carcotit" despre Centrul Pompidou si Casa Picasso, sunt convins ca vreti sa stiti care e impresia mea despre Luvru. Incerc sa fiu foarte succint si o voi rezuma la o singura fraza: "Daca esti turist stai 3 ore la Luvru, daca esti snob, 3 zile, iar daca esti cunoscator-pasionat de arta, 3 saptamani sau chiar 3 luni". Nu pot spune ca mi-a placut sau ca nu mi-a placut, insa mi-am facut o idee si cca 100 de fotografii. Ce mi-a placut: partea de egyptologie si civilizatie greco-romana. Aici am stat mai bine de o ora. De fapt cu asta am inceput. Dupa care am alergat dupa obiectivele mentionate in "Top 10 Luvru".

Venus din Milo - n-am sa inteleg niciodata de ce i s-a zis Venus si nu Afrodita, ca doar e sculptura greceasca, Mona Lisa (Leonardo da Vinci) - aveam impresia ca e un tablou mai mare ca dimensiune, insa e destul de mic, poate de-asta a si tot fost furata, Sclavii (Michelangelo), Château de Marly, Victoria inaripata de la Samotrache (sculptura cunoscuta si sub numele de Nike) etc. Mi-a placut mai mult Venus, decat Mona Lisa, poate si pentru faptul ca oferea turistului un grad mai mare de libertate. Mona Lisa e pazita mai tare decat Chirac (sau cine i-o urma). Plus ca acolo fotografiatul e interzis. Nu cumva sa-i fure careva zambetul, ca se depreciaza lucrarea. Imi dau acum seama ce frustrati trebuie sa se simta italienii, sa vina in Franta, sa-si admire capodoperele nationale. Acu, si noi daca vrem sa-l vedem pe Mutu jucand fotbal, trebuie sa mergem la Florenta, ca la nationala nu prea pune osul, dar asta-i alta mancare de peste. Cam la atat m-am rezumat in scurta mea vizita de 3 ore la Luvru. Voi mai dori sa vin la Luvru (foto 3, dreapta), dupa ce-oi iesi la pensie si voi avea timp mai mult sa citesc cate ceva despre egyptologie si istoria artei, ca sa si inteleg ce vad. Cunoscatorii Bibliei au un avantaj net fata de necunoscatori, dat fiind orientarea clasicilor catre teme religioase.

Muzeul d'Orsay (foto 4, dreapta) s-a dovedit a fi o continuare fireasca a traseului nostru, pentru ca nu e altceva decat o extensie, ceva mai franceza, a Luvrului. Spun mai franceza, pentru ca cea mai mare parte a lucrarilor sunt ale artistilor francezi: Monet, Manet, Degas,etc. Mi-a placut controversata pictura "Olympia" (foto 5, dreapta-jos) a lui Manet. De fapt ideea ei, tinand cont de perioada in care a fost facuta. Imi inchipui ce fete or fi facut distinsele doamne din hi-life-ul parizian, cand au vazut pictura. In rest, un muzeu "mort" ca si celelalte, ce se adreseaza cunoscatorilor si mai putin turistilor.

E deja ora 3 cand ajungem in Ile de la Cite, inima geografica, istorica si turistica a Frantei, asa ca incepem sa cautam un loc unde sa mancam. Traversam Sena spre Sud. Puzderie de bistrouri, carciumioare, etc. Si turisti, asisderea. Se calca in picioare, nu alta. Ne aciuam si noi pe langa unul din sutele de bistrouri, ca preturile sunt cam aceleasi peste tot. Nu-s carciumi pentru fitosi, ci pentru turisti. Se mananca bine as zice si, oricum, ieftin. Pentru cei care vor sa vada Parisul, insa nu sunt dispusi sa cheltuiasca bani pe restaurante, recomand cu caldura aceste bistrouri.

Cu burta plina incercam acum sa atacam ce ne mai propusesem pentru restul zilei: Catedrala Notre-Dame, Catedrala Saint Chapelle si Conciergerie - celebra inchisoare de pe vremea revolutiei franceze. Despre toate acestea, cat si despre plimbarea cu vaporasul pe Sena, in episodul de maine.

Un... Korean la Paris (VII)

2007-04-24T06:24:00.000+02:00

Continuam periplul prin expozitia de arta moderna si, ce vedem? Lucrarea din fotografia alaturata. Ce titlu credeti ca are? Nu va mai las sa ghiciti, pentru ca la intrebarea asta ar trebui sa raspunda si un copil de 5 ani: "Dark blue". Pai, bine mai, tov. astist plastic, sa iei mata trafaletul si sa vopsesti de zor, cu Spor? Stia el, Ceausescu de ce le dadea la pictori ca tema de lucru, inscriptionarea pancartelor cu lozinci comuniste, ca doar la asta se pricep. Ori poate trebuia sa vin cu ruleta sa masor lungimea si latimea, ca daca era un patrat, ce arata ca un dreptunghi, tocmai datorita culorii. Exista lucrari, care pentru a putea fi apreciate real, sunt necesare anumite jocuri de lumina, cum am vazut in atelierul maestrului Titoiu, in Constanta. Nici vorba de asa ceva. Am citit si destule teorii despre culori si contraste, cum creaza impresii de spatii mai mari sau mai mici, insa asta nu are nici-o legatura cu o opera de arta. E ca si cum ai scrie 1+1=2 si ai zice, mama, ce descoperire am facut! Acum, nu tot ce era acolo o fi fost bazaconie, insa unele erau de-a dreptul hilare. Coboram pe pamant atat la propriu, cat si la figurat si dupa ce traversam promenada din fata centrului G. Pompidou (foto 2, stanga), o luam la pas domol catre Piata Bastilia, nu inainte de a descinde la Casa Picasso, un muzeu la fel de "mort" ca majoritatea, insa cubismul, pentru mine cel putin, reprezinta o chestie mult mai palpabila decat cele povestite mai sus. Era insa aproape de ora inchiderii si a cam trebuit sa facem mars fortat prin acest muzeu, parca prea putin vizitat, comparabil cu dimensiunea lui Picasso ca artist (de altfel era si cam ascuns pe niste stradute intortocheate). Il lasam pe Picasso in pace si ne indreptam spre Place de la Bastille, locul unde a izbucnit Revolutia Franceza. Un monument (foto 3, dreapta), cum caracterizeaza mai toate pietele Parisului si trafic de masini, la greu, asa ca o pot compara cu Piata Revolutiei de la noi. O luam incet spre casa, trecem si pe langa "Chez-Clement"-ul lui Tibi, insa nu ne oprim ca nu ne era asa foame si venim agale pe bulevardul St. Denis, pana spre casa. Acum, daca tot am ajuns in zona, hai sa si mancam, unde? La "Hippopotamus" sau "Hipotalamus", cum imi place mie sa-i zic. Mi-a placut genul asta de restaurant, cu atat mai mult cu cat si beefsteak-ul era ce "trebe". Numai in Romania nu poti manca un beefsteak ca lumea, ori cel putin in Constanta eu nu stiu. Decat la Crazy, insa acolo sa dai 20$ pe o friptura, parca e cam mult pentru Romania. Ce era interesant aici, e ca pe langa preparatele traditionale, aveau meniuri combinate in care aveai si o bautura: vin, bere sau racoritoare. La 15 EUR/adult pentru un astfel de meniu si 8EUR/copil era OK. Unde mai pui ca in cursul saptamanii, pentru comenzile de pana la ora 19.00 ai reducere 30% pentru majoritatea optiunilor (mai putin meniurile de care vorbeam si bauturile). Ne-a placut tare acolo, in special fiica-mii, care de-atunci, in zilele ce-au urmat, "vana" toti Hippopotamii ce ne ieseau in cale.

La Multi Ani, Gogilor!

2007-04-23T12:10:00.000+02:00

Azi e Sf. Gheorghe si evident ii serbam pe toti cei ai caror nume este Georgeta, Georgiana, Gheorghe, George, Gica, Gigi si in mod special Gogu. Sunt multi Gogi offshore, carora le urez La Multi Ani! Macar azi sa scriem Gog cu majuscula. :)

Si un cadou pentru toti Gogii:
http://video.neogen.ro/user/pop_dorin/d1p6ss3gug6qpv5ob6a1lmh6jng86ugj/

Un... Korean la Paris (VI)

2007-04-23T10:31:00.000+02:00

Ziua a 3-a

Dupa una calda, vine si una mai rece. Era normal de altfel ca dupa Disneyland sa simtim astfel. De data asta a fost randul sotiei sa aleaga, asa ca incepem cu La Defense. Nu auzisem prea mult despre acest nou cartier al Parisului, avand o arhitectura moderna din sticla si otel, care contrasteaza puternic cu restul orasului. Zona, probabil una foarte scumpa, dat fiind numeroasele sedii de banci, mari companii, etc. se face remarcata turistic prin "Grande Arc de la Defense" (foto 1), care incheie axa pariziana a celor 3 arce. Se zice ca, de altfel acesta e si cel mai mare dintre ele, in cavitatea sa interioara incapand o constructie de marimea catedralei Notre-Dame. Ce-am mai vazut aici e reprezentat in poza urmatoare (foto 2), o lucrare pe care nu stiu cum s-o traduc: degetul mare sau marele deget? Oricum, orice interpretare tendentioasa a gestului va apartine, in nici-un caz nu reiese din relatarea mea. Dar, daca ajungeti in Grecia, nu care cumva sa faceti acest gest cu degetul mare. Daca la americani, inseamna OK, la greci = F..k you. Pana la urma plimbarea nu am facut-o chiar degeaba, ca si eu, si sotia ne-am tras "adidashi" din mall-ul subteran pe nici nu mai stiu cate nivele: eu, Adidas - original, Made in China, iar nevasta Nike - original, Made in Indonezia. That's life :). Poate ne lamureste genialul american, cat e o pereche de Nike, de la mama lor, ca pe astia noi am dat 40 EUR. (ai mei 50). Oricum sunt la jumatate de pret fata de ce e prin magazinele noastre, reprezentanţe, cica (in realitate tot marfa de Asia este). Ne-ntoarcem cu marfa la hotel, luam o scurta pauza si ne hotaram, in sfarsit, sa incepem sa mai si vizitam, ca noi de-aia venisem in Paris, iar cel mai bun loc de a "taia panglica" la Museum Pass-urile pe care am dat cam 100EUR este, evident, Expozitia Constantin Brancusi (foto 3 - realizata de insusi Brancusi) din cadrul Centrului Georges Pompidou. Ea a fost deschisa de fapt in imediata vecinatate a Centrului, adica exact in hangarul in care maestrul isi incropise atelierul de lucru (foto 4) - oaza sa de liniste, asa cum avea sa o descrie. A crescut un pic pipota noastra de romani, insa s-a si dezumflat un pic, vazand ca francezii nu spun ca e sculptor roman, desi pe panourile pe care e povestita viata sa, este mentionata si Hobita, localitatea unde s-a nascut, si Tg. Jiu, si Bucuresti. Frumoasa, chiar daca mica, aceasta expozitie, insa personal as fi facut ceva mai mult din ea, i-as fi dat putina viata atelierului lui Brancusi, dar repet, francezii inca sunt in faza de pionierat a muzeelor. Vizita la Centrul Pompidou insa, pentru mine a fost o mare dezamagire. Celebrul muzeu de arta contemporana mi s-a parut un mare kitsch, kitsch in care facusem o poza demna de Pullitzer. Neputand-o posta, va voi descrie, lasandu-va imaginatia sa zboare: "In fata unei lucrari, o studenta, cel mai probabil la arte, s-a postat, si-a deschis poseta si a inceput sa ia notite pe un carnetel. Vazuta din spate arata cam asa: tunsa zero, un cercel in urechea stanga, o scurta de piele roasa mai peste tot, o fusta de blugi lalaie si niste ciubote, cam de pe vremea lui Pazvante, rupte in jurul calcaiului si cu tocurile tocite si totusi, cu un aer intelectual". Pe francezi poate nu-i surprinde descrierea facuta, avand in vedere promenada colorata din fata Centrului, unde isi "desfasoara activitatea" zeci de cersetori "europeni" (a se intelege acei muzicanti cu palaria intoarsa asezata pe jos, portretisti de colt de strada, statuile vii spoite - astia din urma sunt la categoria New Entry, ca pe la noi inca n-am vazut). Pe mine, da. Hai ca va mai zic si maine, ca mai e de povestit.

Snooker - ziua a 2-a

2007-04-22T12:26:00.000+02:00

Prima zi, prima surpriza. Graeme Dott, campionul en-titre iese din scena, datorita lui Ian McCulloch, un veritabil haiduc in snooker, care desi nu are victorii importante in turnee, a fost cel care a scos din lupta multi favoriti. Azi incepe meciul asteptat de toata suflarea "snooker"-ista: Ronnie O'Sullivan vs Ding-Jun Hui. Va parasi Ronnie turneul din primul tur, dand peste cap toate pronosticurile sau ii va administra o noua lectie mai tanarului sau adversar? Cu Ronnie nu se stie niciodata: genial si imprevizibil in acelasi timp. Deci cine va avea castig de cauza: "imprevizibilul" sau "rationalul"? (Tema e dezbatuta mai pe larg pe blogul Oanei-Anca)

Un... Korean la Paris (V)

2007-04-22T00:37:00.000+02:00

Ziua a II-a: Disneyland - continuare
Am luat o scurta pauza sa bagam cate un sandwich si ne continuam turul. Urmatoarea atractie: Peter Pan Flight. Deja cozile sunt din ce in ce mai mici. Am stat poate mai putin de jumatate de ora. E ora mesei mi-am zis (era cam 15.00). Dupa atatea atractii "inside" (ultimile 2), trecem din Adventure Land in Fantasy Land (de fapt si Peter Pan Flight face parte tot din Fantasy Land), calatorind prin lumea povestilor: "Alice's Curios Labyrinth, Blanche Niege et les 7 Nains, Les Voyages de Pinocchio, Le Pays des Contes de Fees, Le Château de la Belle au Bois Dormant (foto 1, dreapta). Asa ca iata, draga Oana-Anca, o gramada de frantuzisme si la Disneyland. Am lasat mai la urma ceea ce mi-a placut cel mai mult in Fantasy Land: "It's a small world" (foto 2, jos). Nu e nimic senzational, ci e o calatorie ce te poarta prin toate colturile lumii, frumos realizata, care sa placa si copiilor de 5 ani, si adultilor de 70, totul intr-un spectacol de muzica, lumina si culoare de exceptie. Vi se pare ca am trecut cam repede prin toate astea? Asa a si fost, pentru ca acele cozi kilometrice, la care stateam o ora, s-au transformat in cozi de 5-10 minute, iar mai pe seara, dupa ora 7-8 erau practic inexistente. Inainte de a intra in Discovery Land, trebuie sa mancam, ca era aproape de 7. Eu propun pizzeria "La Bella Notte", fiica-mea, "Colonel Hathi's Restaurant". Ca de fiecare data castiga ea, chiar daca nevasta a fost de partea mea. 2-1 pentru noi a fost un rezultat insuficient, se pare. Mancarea peste tot in Disneyland e cam aceeasi: fast-food, asa ca nu ne trebuie prea mult sa o dam gata si sa trecem inapoi la treaba.
Discovery Land a fost cireasa de pe tort, sau "Finis coronat opus" ca sa folosesc o vorba din "batrani". Daca n-ai ajuns aici, inseamna ca nu ai vazut si nu te-ai distrat in Disneyland. Aici ai ocazia sa-ti evaluezi mai bine viata ta, reactia nevestei, curajul amandorura si evident impresia copilului. Dupa ce iesi din Discovery Land exista doua sanse: sa scapi de nevasta sau sa nu mai scapi de ea pe veci. La mine s-a nimerit a doua varianta. Nu vreau sa va povestesc prea multe, pentru ca trebuie sa fie placerea fiecaruia, mai ales ca acolo ai parte de o serie de experiente pe cat de inedite, pe atat de surprinzatoare. Voi enumera atractiile pe care in nici-un caz nu le puteti rata: "Space Mountain 2" (foto 3, dreapta) - cardiacii ar trebui sa ocoleasca chestia asta, "Star Tours", "Honey, I Shrunk the Audience" (atentie mare la ce va pregateste prof. Szalinski), "Buzz Light Year". Era 10 seara deja si n-am mai apucat sa vedem si "The legend of Lion King", ultima chestie marcata pe harta. Una peste alta, pot spune ca am vazut ceva, cam 80% din atractiile importante (bifate pe harta) si cam 50% din restul. Am facut o scurta comparatie cu Parcul Prater din Viena. Daca ar fi fost sa platim cca 3 EUR pt fiecare atractie, cum e acolo, ne-ar fi ajuns mai scump si nici nu se ridica la valoarea Disneyland-ului.

Ice spunea ca e pierdere de timp, cata vreme esti in vizita. Il contrazic si nu il contrazic. Adica: in Disneyland nu vii sa vizitezi. Pentru vizitat exista Luvru si Versailles. In Disneyland vii sa te distrezi. E genul de turism, pe care, romanii care nu au ajuns prin Europa, nu au cum sa-l cunoasca. E genul de turism care atrage turisti. Francezii sunt inca pe bancile scolii, abia acum invata sa faca asta. Anglia le-a luat-o inainte. Acolo am vazut pentru prima data ce-nseamna sa faci un muzeu viu. Disneyland e inventie americana, iar francezii au dat lovitura cu Cite de la Industrie et Technique. Despre asta, insa, in episoadele urmatoare.

Pe mana cui mergeti?

2007-04-21T08:34:00.000+02:00

De azi incepe la Crucible Theatre, in Sheffield, cel mai important turneu de snooker al anului competitional, considerat in acelasi timp si Campionat Mondial. Premii mari, nume selecte, meciuri interesante inca din primul tur, daca e sa amintesc de duelul legendelor Steve Davis vs. John Parrot sau cel al favoritilor bookmakerilor Ronnie O'Sullivan vs DingJung Hui. Pe mana cui mergeti? A genialului si in acelasi timp rasfatatului, capriciosului, imprevizibilului, plictisitului Ronnie O'Sullivan? Va reusi Pocket Dynamo (Graeme Dott) dubla? Ori poate surprinzatorul Neil Robertson, care deja si-a adjudecat 2 trofee in acest an? Sau vreo revenire in forma a unui "greu" ca Hendry, Higgins sau Ebdon? Eu unul merg pe mana lui Kendo (Ken Doherty), desi Ronnie mi-e favorit. Si mai sper o frumoasa surpriza din partea unuia care lipseste din calculele tuturor specialistilor, Jamie Cope. De fapt, mi-as dori ca Jamie sa ia laurii.

Un... Korean la Paris (IV)

2007-04-21T07:00:00.000+02:00

Cu bunavointa lui Tibi am reusit sa postez si ceea ce i-am promis lui Paul, terenul de fotbal de la poalele Turnului Eiffel (foto 1). Celelalte poze urmeaza sa le postez pe parcurs. Acum imi continuu serialul cu ziua a doua, care, cel putin mie si cu siguranta si fiica-mii, ne-a placut cel mai mult, Disneyland.

Ziua a II-a - Disneyland
Pana sa coboare fetele, stau putin de vorba cu receptionerul. Vazusem niste tichete de Disneyland la el pe tejghea si hai sa-l intreb, poate au discount-uri. Nu era cazul de asa ceva, in schimb cu tichetele alea aveai un fel de prioritate la casa de bilete, prioritate care mai tarziu s-a dovedit a fi inexistenta, pentru ca cozile erau la fel de mari in ambele parti. Oricum, tipul ma sfatuieste sa nu iau decat pentru Disney Park, nu si Walt Disney Studios din doua motive: nu e timp pentru ambele, iar studiourile sunt mai mult pentru oameni mari, decat pentru copii. Merg pe mana lui; nu ar fi avut nici-un interes sa ma sfatuiasca gresit, pt. ca si el are comision la biletele alea si in mod normal ar fi tentat sa le vanda pe alea scumpe, nu pe cele ieftine. Asa ca luam metroul pana la Les Halles si de acolo RER A pana la Disneyland (foto 2). Parcul e incantator, insa si aglomerat. E perioada vacantei atat in Franta, cat si in Romania si probabil in toata Europa. Asa ca daca vreodata vreti sa ajungeti la Disneyland, tineti cont de urmatoarele sfaturi: sa nu ploua sau sa ninga, sa nu fie exagerat de cald si nici de frig, evident, sa fie in timpul scolii - mai bine sa chiuleasca copilul de la scoala cateva zile - se merita. Asadar, puzderie de lume pe la ora 11, cand am intrat in parc. Eram usor dezorientati, asa ca am hotarat sa facem o plimbare cu trenuletul in jurul parcului (Disneyland Railroad), pentru a avea timp sa studiem harta si pentru a localiza atractiile. Ne-a placut, fiind si prima chestie pe care am vazut-o, numai ca apoi vazandu-le pe celelalte ne-am dat seama ca a fost o pierdere de timp. Oricum ii dam bice mai departe si urmam sfatul tipei de la "primarie" (City Hall - un fel de birou de informatii de fapt), care ne-a punctat pe harta obiectivele "do not miss". A fost primul lucru inteligent pe care l-am facut. Tipa, intr-adevar ne-a facut cele mai bune recomandari, pe care vi le fac si eu, voua, in caz ca veti avea nevoie. Inainte de toate trebuie sa precizez ca atractiile din Disney Park sunt impartite in 4 landuri: Frontier Land, Adventure Land, Fantasy Land si Discovery Land. Am luat-o de la stanga cu Frontierland (de altfel si numerotarea pe harta se face in acelasi sens). Dupa ce am inceput cu o chestie subtire, pentru ca ne cam speriasera cozile, ne asezam la rand la "Big Thunder Mountain", care nu e altceva decat un "mountain-russe" care te plimba printr-un decor tipic american. Am stat la rand cca 70 de minute, dar a meritat, iar la sfarsit ne-am ales cu o poza facuta instantaneu in care ne-am vazut fetele schimonosite din timpul aventurii. Iar asta a fost abia inceputul. Acum, dupa ce am pierdut toate celelalte fotografii, acestea 2, pe care am dat 20EUR, sunt aur curat. Ne revenim repede dupa aceasta experienta (mai ales sotia) si mergem mai departe la "Piratii din Caraibe" in Adventure Land. Bine realizat, ne-a placut si aici, chiar daca am stat si aici aproape o ora la coada. Si uite asa a trecut jumatate de zi si deja incepuse sa ne para rau ca n-am venit in timpul scolii, nu in vacanta.

Un... Korean la Paris (III)

2007-04-20T12:30:00.000+02:00

La Doina (foto 1, dreapta) am fost primiti in cel mai pur stil romanesc: Ospatarita ne-a auzit ca suntem romani si s-a adresat in romaneste dupa care ni s-a adus imediat cosul cu oua vopsite, ca deh, era a 3-a zi de Pasti. Meniul, unul evident traditional, romanesc, cu preturi nu foarte mici, insa nici exagerate, asa cum aveam sa citesc mai deunazi intr-un articol din Jurnalul National – suntem totusi la numai cateva sute de metri de turnul Eiffel. Localul in sine nu e foarte mare, usor inghesuit as zice, insa decorat in cel mai pur stil romanesc (foto 2, stanga): oale de lut, piei de animale, pe unul din pereti fiind chiar harta Romaniei desenata pe o blana de lup, imagini de pe tot cuprinsul tarii. Comanda, nu mai retin ce-am luat fiecare, cert e ca am mancat cu siguranta o ciorba de vacuta, doar stiam ca nu voi mai avea ocazia de asa ceva.
Langa noi, trei tineri, probabil studenti, dintre care unul, roman. Se pare ca si-a invitat colegii sa-i initieze in bucataria noastra traditionala. Frumos din partea lui.
Noi insa ne vedem de ale noastre si ne grabim sa prindem spectacolul nocturn la turnul Eiffel (foto 3, dreapta), asa ca ne luam la revedere de la gazda noastra si o taiem spre turn. Arata mult mai bine noaptea decat ziua. Ii dam un ocol si ne indreptam spre Fantanile Trocadero (foto 4, stanga-jos - pe asta chiar merita sa dati click sa o vedeti in detaliu), sa-l admiram si de acolo. Nici nu intram bine pe podul ce traverseaza Sena, ca auzim niste tipete, urale. Ne intoarcem brusc spre turn si ce sa vezi? Un joc de lumini, ceva gen stroboscop, un fel de artificii, pe toata lungimea turnului. Pun camera si filmez cateva secunde. Ma uit la ceas: 10 fix. Cu totul au fost cam 10 minute de spectacol, dupa care turnul si-a luat din nou "haina"de seara, galben-portocalie. Tot pe pod am luat primul contact cu viata de noapte a orasului, unde eram practic agasati de comerciantii de chilipiruri, majoritatea negri, dar si albi - cred ca erau bulgari sau polonezi. Nu i-am bagat in seama si ne-am vazut de drum. Ne oprim pe platoul de deasupra fantanilor si mai zabovim putin, dupa care ne inderptam spre casa (partea interesanta e ca am gasit pe net o poza cu exact linia 9 din statia de metrou Trocadero (foto 5-jos), adica cea care ne ducea direct la hotel). Ajungem pe la 11 la hotel, dau drumul la TV sa vedem rezultatele din Liga Campionilor. Era rezumatul la ManU-Roma. Ma asteptam sa se califice ManU, dar nici sa-i umileasca in asa hal.

OFF-TOPIC (insa in conexiune cu evenimentele din tara): La francezi sunt alegeri in acest week-end, deci toata perioada petrecuta in Franta ar fi trebuit sa se suprapuna cu mitinguri electorale, chestii din astea. Aiurea. In afara de cateva emisiuni televizate si articole in presa, nimic. Nu tiganie ca pe strazile noastre cu postere si panouri publicitare electorale. O mare bulina alba pentru francezi, pe care de altfel nu prea ii am la suflet.

S.O.S.

2007-04-20T09:52:00.000+02:00

Corabia e in deriva. Si asta pentru ca timonierul impreuna cu restul echipajului au decis sa scape de comandant, neputand sa inteleaga ca, fara comandant, aceasta scapa de sub control. Asa e si la fotbal. Cate echipe nu si-au mazilit antrenorii? Cruyff mazilit la Barcelona e doar un exemplu. Asa e si in politica. Numai ca de corabia asta se leaga sperantele unui popor. Privesc neputincios de la distanta spectacolul asta sinistru, de pe o "nava de mare tonaj", ce a ajuns epava, datorita unei proaste guvernari (pentru cei mai putin avizati: si in cazul unei nave se foloseste acelasi termen - instalatia de guvernare a navei). Este nevoie urgenta de o barca de salvare. Cine se inhama sa ia raspunderea ei? Normal ar fi ca tot acelasi comandant, pentru ca echipaje se gasesc, nu ducem lipsa.
Toate Panzele Sus, Capitane! (numai sa nu fie rosii)

Pierre Vaillant

UPDATE: Stirea aparuta pe BBC

The Romanian parliament has voted to suspend President Traian Basescu amid a deepening political crisis.
Members of parliament have accused him of violating Romania's constitution, even though the constitutional court found no evidence of that.

Restul articolului il gasiti aici.

Un... Korean la Paris (II)

2007-04-19T13:53:00.000+02:00

Hotelul Plat d’Etain l-am gasit repede pentru ca era la cca 50 de metri de iesirea de la metrou. O cladire veche, cu camere relativ mici, spun relativ pentru ca in comparatie cu multe alte hoteluri de aici, camerele nu sunt chiar mici. Asta e o camera normala (foto jos), cat de cat, insa mi-a intarit convingerea ca si la francezi, ca si la noi, stelele se dau pe dotari, nu pe aspectul de ansamblu. Flori nu am primit, asa cum arata fotografia, personalul insa, amabil. Singurul lucru ce mi-a sarit in ochi a fost liftul. Valiza cea mare nu a intrat in el, iar mai mult de 2 persoane fara bagaje nu intra in nici-un fel. Dar n-a fost problema, ca am stat la etajul 1.
Era 1.30pm cand am ajuns la hotel, la 2.30 ieseam deja in oras pentru ca voiam sa folosim timpul la maximum. Si cum nu eram departe de Centrul George Pompidou, mergem sa vedem celebrul orologiu “La Defense du Temps”, care in fiecare zi la ora 15 ofera un spectacol unic turistilor. Si noua ne-a oferit un spectacol unic, traditionala placuta pe care scria “Automate en panne”, cred ca nici nu mai necesita traducere, cat timp am priceput-o si eu, care n-am facut o boaba de franceza in scoala, doar ce-am mai prins din “Jandarmii” lui Louis-des-Funes. Amanam vizitarea centrului G. Pompidou pentru ca am luat Museum Pass pentru 4 zile, care trebuie sa fie consecutive si cum vremea era superba si prognoza pentru a doua zi la fel, am hotarat sa incepem cu atractiile ce nu erau prinse in Museum Pass, Turnul Eiffel si Disneyland. Pentru ca la Disneyland iti trebuie cel putin o zi, am luat metroul si am descins in fata scolii militare, langa Turnul Eiffel. Cand am ajuns la turn, cozi imense, cum de altfel ne asteptam, insa am avansat relativ repede, asa ca dupa 2 ore ne vine si noua randul la bilete. Tipa de la ghiseu zice ca nu ne poate da decat pana la al doilea etaj (3 in total), pentru ca de la 2 la 3 s-a stricat liftul. “Bai, dar chiar asa de ghinionisti sa fim? Eu ca eu, insa fii-mea e norocoasa prin definitie, nu are cum. Orologiul “en panne”, acum si turnul?”. Spaniolii din fata noastra s-au razgandit cand au auzit. Noi nu. Asa ca luam bilete numai pana la 2. Urcam direct la 2 si acolo ce sa vezi, liftul spre nivelul superior mergea bine merci si se facuse o alta coada, evident la casa de bilete de aici, pentru diferenta. Aici a durat mai putin, cca 10-15 minute. Si am platit doar diferenta. N-am sa inteleg niciodata de ce ne-a mintit aia de la casa de jos? O fi avut bunicii din Balcani? Am facut o gramada de poze de la toate etajele, inclusiv un teren de fotbal din apropierea turnului, special pentru Paul, dar cum spuneam, s-a “voalat filmul”. E frumos pe acoperisul Parisului, iar pozele oricum nu ar fi redat sentimentele pe care le ai acolo, sus. Parasim turnul pentru scurt timp, pentru ca mergem sa mancam. Unde credeti? La Doina, restaurant cu specific, evident, romanesc, aflat in apropierea turnului, cu patron si angajati romani.

UPDATE: Spuneam despre camera de hotel ca era una normala, cu dotari de 3 stele, adica: TV LCD(nu stiu cate canale, insa nu cred ca erau mai mult de 20, si il tineam ori pe Canal+, ori pe Eurosport - in lb. engleza, ori pe TV5), aer conditionat, minibar, safe, baia era cam cu dotari de acum 15-20 de ani. Mobila insa era veche rau prin camere, chiar daca era reconditionata. Bufetul suedez de la micul dejun, cam subtirel. Exista Wi-Fi, insa era extra-pay si foarte scump. PDA-ul meu detectase cca 5-6 conexiuni wireless in zona, din care una era SFR, echivalentul Vodafone la francezi. Probabil ca SFR ar fi cel mai convenabil, insa ar fi trebuit sa ma interesez din tara cum sta treaba, pe de alta parte, numai de internet nu aveam eu timp, cand plecam de la hotel pe la 9 si ajungeam seara la 11 inapoi.

Un... Korean la Paris (I)

2007-04-18T23:50:00.000+02:00

PROLOG

"Cand un lucru incepe rau, se termina si mai rau", iar nenorocitul ala de Murphy n-a avut de lucru decat sa filozofeze in gri si negru si sa ma ia pe mine drept cobai. N-as fi amintit de inceputul gri al vacantei la Paris, daca nu ar fi existat un final si mai gri. Iata despre ce e vorba:
1. Inceputul gri, adica ziua cand am plecat de acasa, luni, 9 aprilie si cand am avut parte de un eveniment rutier, eu fiind la volan si fiind si cel in culpa. Nu a fost nimic nemaipomenit, decat o frana, la care daca nu aveam ABS nu s-ar fi intamplat nimic. Cert e ca toata paguba a fost: suportul de numar de la masina mea s-a spart, iar la cel din fata a avut trei zgarieturi de cca 1 cm, care abia daca se vad si o clema de plastic rupta la spoilerul din spate. Adica o paguba de 10 lei si o amenda de 80 de lei + 3 puncte de „fidelitate pentru Dinamo“. A fost unul din incidentele la care, de regula, soferii constata si vazand ca nu e nimic important isi dau mana si pleaca. Numai ca “pagubitul” meu era pornit tare, daca s-ar fi putut sa-si schimbe si Clio Symbolul cu o Laguna, ar fi fost perfect. Pana si politistul a incercat sa il convinga ca nu poate face nimic si in cel mai rau caz, imi face mie o “bucurie”. Dar fitosul meu de Bucuresti nu se lasa. Ma si ameninta, ca daca incerc sa o dau cotita are el grija sa ma gaseasca, pt ca lucreaza intr-un loc important, insa n-a vrut sa zica unde, nici macar politistului care a completat dovada. Domnule Fabian Catalin (B-74-FAB), poate ma citeste vreunul dintre prietenii sau rudele tale, sa te cunoasca mai bine. In rest, toate cele bune. Nu ai reusit sa-mi strici vacanta, decat poate blestemele tale.

2. Sfarsitul si mai gri s-a produs in chiar ziua plecarii din Paris, exact atunci cand credeam ca nimic senzational nu se mai poate intampla. De data asta sunt mai scurt. In drum spre aeroportul Charles de Gaulle, am ratacit o geanta, geanta cea mai importanta, in care aveam biletul meu de avion, PDA-ul, stick-urile de memorie si cardul de memorie pe care stransesem toate amintirile din Paris. O greseala de 1000 EUR, pentru care optiunea “Undo” nu exista. Veti avea parte asadar de o poveste scrisa despre Paris, cu imagini culese de pe net, cat mai aproape de cele pe care le-am facut, poveste pe care o puteti crede sau nu.

Ziua 1
Ajungem cu bine pe Charles de Gaulle, dupa un zbor cu un avion TAROM, plin de romani ce plecau in vacanta, la Paris. Pe randul din fata noastra, o pereche de tineri studia un ghid al Parisului din colectia Top10. In fata lor o familie facea acelasi lucru. Si noi la fel. Aveam sa constat ulterior ca, desi avand informatii oarecum expirate, acest ghid nu trebuie sa lipseasca celor ce vor sa viziteze capitala Frantei. La sfatul lui Tibi, pentru care ii multumesc, mergem sa ne scoatem abonament de metrou, “Carte Orange”, pentru care am venit de-acasa pregatiti cu poze format buletin (3x4). “Carte Orange” se elibereaza pe o saptamana incepand de luni, pana duminica, asa ca daca veniti pentru o saptamana la Paris, de preferinta este sa cuprindeti toate zilele intr-o saptamana. Pe noi ne-a costat 94,50 EUR, adica 31,50 EUR de persoana (copiii nu beneficiaza de reduceri la Carte Orange) si e mult mai convenabil decat orice alt abonament pentru turisti. Cu abonamentele in regula ne suim in RER si apoi Metrou, avand cap-compas statia Strasbourg-Saint Denis.

Inapoi la ... "normalitate"

2007-04-18T12:33:00.001+02:00

Dupa o vacanta cu peripetii, in inima Frantei, intors la "normalitatea" sovietica din insula Sahalin, unde primavara renunta sa mai apara atat la propriu, cat si la figurat, voi incepe, de maine, un serial despre Paris, asa cum l-am vazut eu si din pacate nu vi-l pot oferi si voua decat intr-o forma "clonata". Explicatiile le veti gasi in "Un... korean la Paris".

2% pentru SMURD

2007-04-07T14:45:00.000+02:00

Initiativa de a promova o campanie pentru alocarea a 2% din impozit, catre SMURD, ii apartine lui Tolo si pica numai bine azi, de ziua sanatatii. Tolo motiveaza in felul asta: "N-ar fi rau sa dam si la doctori daca tot dam la fotbalisti". Eu as zice altfel:
"Dam o gramada de bani la armata, chiar daca serviciul militar obligatoriu s-a desfiintat, militarii si politistii se pensioneaza la 40-45 de ani, ca dupa 20 de ani de munca in slujba pacii sunt extenuati saracii de ei, iar cei ce lucreaza pe platforme petroliere, in conditii infinit mai grele ca ei, abia acum 1 an si-au dobandit dreptul de a li se recunoaste grupa de munca si nu dam 2% pentru sanatatea noastra? E adevarat ca mai dam o gramada de alti bani pentru sanatate, insa procentul alocat sanatatii din buget e mult mai mic decat cel alocat in UE".

In febra pregatirilor

2007-04-07T11:24:00.000+02:00

In fiecare an, cu mic, cu mare ne pregatim si pregatim Sfintele Sarbatori pascale, asa cum putem, fiecare dintre noi. Anul trecut, in Saptamana Mare, prin actiunile intreprinse, mi-am ales prieteni si dusmani deopotriva, pentru ca nu-i asa, zice un proverb: "Vrei sa-ti faci un dusman? Nimic mai simplu. Fa-ti un prieten!". Sper macar ca mai multi prieteni decat dusmani. Asa este in firea omului. Atunci cand se plictiseste, trebuie sa-si umple timpul cu ceva. Copiii din bloc incepusera sa se certe intre ei - si asta e tot un semn de plictiseala. Niciodata nu am suportat asta. Dupa ce ca ii numeri pe degetele de la o mana, se mai si cearta. Sa ma bag in cearta lor sa fac dreptate ar fi fost cel mai tampit lucru pe care l-as fi putut face, asa ca le-am cerut sa ma ajute. Ei stiu ca eu sunt "tovarasul" lor de joaca, asa ca i-am angrenat tot intr-o joaca. Ce am facut? Am incercat sa aduc un pic de culoare in albul stereotip ce domina holul interior al blocului unde locuiesc. Asa ca mi-am luat aliatii cei mai de nadejde (copiii), am cumparat creioane cerate si ne-a pus la treaba. La sfarsitul celor 2 zile s-a mancat pizza si s-a baut sampanie (pt copii evident), iar copiii au uitat de cearta lor, ba mai mult, au devenit un fel de mici eroi in cartier, pentru ca desenele lor au fost asaltate in zilele ce au urmat, de o gramada de copii ce isi trageau bunicile de mana in drumul lor spre sau de la gradinita sau scoala. Acum sunt pus in situatia cea mai penibila cu putinta. Asociatia de Proprietari imi cere sa vopsesc peretii la loc. Copiii au aflat de asta, insa refuza sa creada. Ei au speranta ca asa ceva nu se va intampla, iar eu sunt la mijloc, si sa impac si capra si varza nu se poate. Mi se reproseaza ca am o influenta nociva asupra lor - "Asta e educatia pe care le-o dati, d-le Dinescu" - si de catre cine? De o vecina care acum cativa ani i-a cumparat odraslei de clasa a XII-a un Seat Leon, ca nu mai putea sa mearga cu Dacia la scoala, ca radeau copiii de el. Pai sa nu-ti vina sa zidesti usa vecinului asa cum a facut un blogger ajuns deja celebru?

Foto: Micii mei eroi: Sabrina, Roxana, Stefania si Mihai care va ureaza un Paste Fericit in felul in care s-au priceput si ei.

Hristos a Inviat!

P.A.R.I.S. - Pareri.Aprecieri.Recomandari.Idei.Sugestii

2007-04-03T14:10:00.000+02:00

In viitorul apropiat voi pleca cu familia la Paris, pentru 6 zile. Orice sfat din partea celor care au mai trecut pe acolo e bine-venit. M-am inarmat eu cu tot felul de carti in format clasic sau electronic, insa o parere in plus nu strica niciodata. Si inca o intrebare pentru cei ce au utilizat cardul "Paris Pass". Merita banii? Din cate am vazut eu, Turnul Eiffel si Disneyland nu sunt prinse in acest card, iar eu prea multi bani pe transport nu cred ca voi cheltui, pt. ca am ales un hotel in centru (arondismentul 3).

Un zambet pe 16... inch

2007-04-02T11:18:00.000+02:00

Telesport a pregatit un cadou frumos suporterilor rapidisti de 1 aprilie si anume o victorie in meciul cu Steaua. Horia Ivanovici zambeste satisfacut. Din punctul lui de vedere Rapidul se lupta cu Clujul pentru un loc in CL.
Pentru conformitate, a se citi pe prompter, informatia din timpul emisiunii Fanatik Show din data de 1 aprilie.

Somewhere in time... Mama Rusia - EPILOG

2007-04-02T07:45:00.000+02:00

Promis de ceva timp, insa amanat din cauze obiective, voi incheia aici serialul despre Mama Rusia, cu ceva poze si mai putine explicatii. Primele 2 imagini sunt instantanee luate din elicopter, asa cum se vede Sakhalin-ul de la cateva sute de metri altitudine. Odata ajunsi pe aeroportul din Nogliki (in drumul de intoarcere spre casa) si facand cele 2-3, "traditionale" de-acum, controale la bagaje, ii cerem soferului sa ne duca direct la gara, la "biblioteca". Cuvantul asta, biblioteca sau library, a ajuns universal valabil, asa ca fie rusi, romani, englezi, americani sau australieni, cu totii intelegem acelasi lucru, adica locul unde berea este la rang de best-seller, iar locul cartilor din rafturi sunt luate de "volume din marii clasici ai literaturii universale", cum ar fi: danezul Carlsberg, olandezul Heineken, americanul Miller, australianul Foster's sau rusoaica Baltika. "Biblioteca" in sine, pe numele ei de scena, BODEGA, imi trezeste amintiri pre-revolutionare ale celebrelor localuri de atunci, intitulate generic "Gospodina" (pana si la astea am adoptat un cuvant sovietic). Se pot vedea in galantar traditionalele mancaruri gata preparate, asa cum erau si la noi candva: snitele plutind in ulei, salata de boeuf fara boeuf (carne de vita), orez cu pretentii de pilaf, peste afumat sau prajit etc (foto 3). Intr-un colt, dincolo de tejghea, lipsita de orice griji, ca doar nu-i asa, statul comunist are grija de toate, lancezeste cel mai de traditie exponat al rasei slave: femeia rusoaica, intitulata simbolic, Natasha. Ii puteti studia trasaturile, fizionomia, pentru mine, cel putin, este exemplul ideal de a va forma o idee despre femeia rusoaica de 40 de ani. (foto 4) O mina obosita, plictisita, dar care lasa sa se inteleaga, ca, in urma cu 20 de ani, in spatele ei se afla o tanara dupa care intorceau capul o gramada de "tovarasi". Atunci am inteles de ce rusii, dupa o anumita varsta, o dau pe vodka, pentru ca arata mai bine. Si ca sa nu daram complet mitul femeii sovietice, va prezint si un exponat al noii generatii, rusoaica de 20 de ani, dupa care se cam intorc capetele (foto 5 ). Nu comentez mai mult, va las pe voi s-o faceti. Eu mi-am vazut in continuare de traseul meu, asa ca in cele din urma iata-ma la aeroport, in sala de asteptare, alaturi de colegii mei koreeni. E de prisos sa va mai spun ca in aerportul din Yuzno nu exista un restaurant, bar, ori vreun magazin, pentru ca aici nu se gasesc lucruri elementare cum ar fi un dispenser de apa sau cateva scaune in plus pentru ca cei de la "Business Class" sa poata sedea si altfel decat in imagine (foto 6).

CONEŢ

Cei 5 oameni ce nu ar fi trebuit sa moara niciodata

2007-03-30T07:21:00.000+02:00

Adrian Georgescu a lansat pe blogul lui aceasta tema. Dat fiind faptul ca am citit blogul cu intarziere si tema nu mai e curenta, insa si pentru originalitatea ei, m-am gandit sa raspund pe blogul meu, taguind la randu-mi pe altii.
Deci: "Care sunt cei 5 oameni - dar nu din viaţa particulară - care n-ar fi trebuit să moară aproape niciodată?"

1. Albert Einstein
2. C.I. Parhon
3. Walt Disney
4. Charlie Chaplin
5. W.A. Mozart

Asta e raspunsul meu, mai departe "arunc" leapsa la Cristi Roman, Mircea Scarlatescu si Andrei Craitoiu.

5 lucruri care imi lipsesc

2007-03-26T07:17:00.000+02:00

Taguit de nandos, "trebe" sa zic 5 "lucruri" care imi lipsesc.
1. tata
2. colegii de la Petromar
3. anii de studentie, viata din camin lipsita de griji si prejudecati
4. o tara normala in care sa traiesc normal
5. rabdarea si toleranta - insa ma straduiesc

Mai departe, taguiesc si eu pe: genial american, Marian Visu si Mircea Scarlatescu

Voteaza cu mintea, dar mai ales cu ... sufletul!

2007-03-25T21:01:00.000+02:00

Luna martie se apropie de final. Castigatorii saptamanii trecute: Johann Sebastian Bach (cultura-stiinta), Ayrton Senna (sport) si Bruce Willis (show-biz).

Tomis Constanta - un vis implinit!

2007-03-23T21:56:00.000+02:00

Aaaa, nu va speriati! Titlul e doar refrenul unui cantec, care e de altfel si imnul echipei. In seara asta am fost la volei. Eram acasa, dau drumul la TV, "frunzaresc" canalele de sport si vad ca pe Telesport se transmitea in direct, de la Constanta, unul din turneele finale ce urmeaza a stabili campioana (un fel de play-off). Era Steaua - Dinamo si urma sa joace Tomis cu Piatra-Neamt. Am luat copiii (fiica-mea si inca o prietena de-a ei) si am taiat-o la sala. Nu-i mai vazusem pe baietii de la volei, citisem doar despre rezultatele bune din campionat. Steaua-Dinamo era sa se incheie cu o surpriza, insa pe final Dinamo a dovedit mai multa luciditate si s-a impus in decisiv cu 15-13. Urmeaza Tomis, marea speranta a urbei noastre, contra nemtenilor lui Pinalty (si la Piatra Neamt, echipa e tot a primariei ca si la Constanta). Poate ca nu intelegeti ce asa grozavie ar fi de povestit. Pai, se aliniaza echipele. Le citesc numele de pe tricouri si nu mai inteleg ce echipa e aia. Intra 6-le de baza: 3 sarbi, 1 brazilian, 1 turc si 1 roman, care roman e taman de la Piatra-Neamt. Si atunci ce legatura are echipa cu orasul Constanta? Poate antrenorul. Aiurea. Antrenorul e italian. Singura speranta e ca macar cei de pe banca de rezerve sa fie constanteni.
Nu stiu daca brazilianul a fost adus la pachet cu Elton, insa pot sa afirm ca e cel mai bun jucator dintre toti cei pe care i-am vazut azi. La 1,93, Nemer (asta e numele brazilianului) cred ca ar putea sa-i mai dea si lui Elton vreo 2-3 cm, sa nu-l mai ia lumea la misto.
Cat despre lumea de la meci, am ramas placut surprins sa vad ca cei mai multi erau cu GSP in mana. Il mai cumpara si cei ce merg la volei, se pare.

Propunere deschisa prietenilor din GSP

2007-03-21T09:49:00.000+02:00

De mai multa vreme imi revars pe blog frustrarile de a nu putea citi un ziar de sport, asa cum mi l-am dorit, si cum, candva a si fost ca si continut. Poate ca sunt eu demodat sau depasit, insa, asemenea mie, sunt convins ca sunt mai mult decat cei 10% de care mi se aminteste. Primesc invariabil acelasi raspuns: "lumea vrea mai mult fotbal". OK. Cat? Si care lume? Cei care-l citesc gratis pe net si care, in lipsa de alta ocupatie, se-apuca si umplu blogurile lui Tolo si al Mariei Andries cu ce-au "mancat" la micul dejun?

Ieri am luat din aeroport "International Herald Tribune", care chiar daca nu e ziar de sport, aloca zilnic 3-4 pagini, din care o jumatate de pagina este asa-numitul "Scoreboard", pe care daca l-as traduce in romaneste, nu prea si-ar gasi pe deplin semnificatia. Aceasta rubrica a mai existat in "Sportul" pe vremuri, daca imi aduc aminte se chema "Sport de la A la Z" si era, pentru mine cel putin, din categoria "Do not miss". Tolo cred ca isi aminteste si sunt convins ca si el era cititor consecvent al ei. E adevarat ca pentru asa ceva trebuie multa munca a celor ce lucreaza in redactie si, uneori, aceasta munca nu iese in evidenta. Probabil ca asta e considerata o munca de statistician, nu de jurnalist, insa nu trebuie sa se uite, ca un ziar care se respecta are nevoie si de asa ceva. Am postat mai jos o fotografie cu jumatatea de pagina de care aminteam, cu speranta ca poate cineva va considera ca e o propunere utila, ce merita luata in consideratie.

Ce zici, Tolo?

Voteaza cu mintea, dar mai ales cu... sufletul!

2007-03-19T14:59:00.000+02:00

Asta e saptamana cea mai dificila din doua motive: primul, pentru ca postez din Korea si trebuie sa ma adaptez la Windows-ul in koreana, iar al doilea pentru ca misiunea de saptamana asta e foarte dificila, as zice la toate cele 3 sectiuni, insa cu precadere la sport. Si cu ocazia asta voi face public si criteriul pe care l-am utilizat de la inceput, in ceea ce priveste selectionabilii. Spre exemplu saptamana asta fiind 19-25 martie, am ales personalitati nascute intre 19-25 martie. Acum insa mi-a pus capac. In prima zi din Berbec (prima zodie) s-au nascut 5 din cei 8 sportivi selectionati: Senna, Matthaus, Ronaldinho, Ronald Koeman si Mark Williams. Misiune imposibila. Vedem ce-o fi. Am lasat in afara poll-ului din considerente de spatiu o gramada de nume in fiecare domeniu: Liouville si Nicolae Filimon la Cultura-Stiinta, Nesta, Ljubicic, Zonta, Jason Kidd la Sport, Ursula Andress si Nena la Show-biz. Imi fac Mea culpa pentru neincluderea lor.
Cat despre saptamana trecuta, pe scurt castigatorii: Albert Einstein la Cultura-Stiinta, Steven Maguire la Sport (surpriza zic eu, dar daca a stiut cand sa se nasca...) si Nat King Cole la Show-biz.
Acu' sa va vedem cum votati, ca e greu cu mintea, dar'mite cu sufletul!

UPDATE: Maine voi fi toata ziua pe drum, insa de miercuri revin in forta cu cate un update atat la serialul despre Korea cat si la cel despre Rusia (mai indrept cat de cat imaginea femeii sovietice). Toate cele bune, de aici din Korea!

Nord vs Sud sau Bucuresti vs Provincie ?!?

2007-03-18T02:56:00.000+02:00

Tonul l-au dat americanii cu razboiul dintre Nord si Sud. A fost intr-atat mediatizat, ca nu trebuie sa mai dezbatem subiectul. Insa in ultima vreme in multe state europene exista un "razboi", mai mult sau mai putin tacit, intre Nord si Sud. Sa-i luam pe rand:
Englezii - si ma voi referii numai la ei, nu la britanici per ansamblu, unde se stie rivalitatea dintre englezi si scotieni - sunt si ei divizati. Pe de o parte sudul cosmopolit, aristocrat, snob, asa cum majoritatea dintre noi ii considera pe englezi (gresit, as zice eu) si nordul "cald", primitor, cu oameni dintr-o bucata, asemanator ardelenilor nostri. Cine a fost in Anglia, atat in nord, cat si in sud, nu se poate sa nu fi observat asta. Eu am colegi, multi din Nord (Middlesbrough si Newcastle), niste tipi deosebiti si nici pe departe ingamfati, insa si colegi din sud, asa cum i-am descris mai sus. Exceptie face unul singur, care insa are mama iraniana, asa ca nu l-as baga la englezi 100%.
Italienii sunt si ei divizati in "burghezii" nordici si "taranii" din sud, iar succesul lui Berlusconi in politica nu a facut decat sa intareasca ideea.
La francezi exista o adevata ura a marseillezilor din sud, care isi vad ranit orgoliul cand lumea asociaza Franta cu Parisul, cel turistic, cultural, asa cum e el vazut.
La spanioli s-a trecut deja la fapte, stiute fiind faptele separatistilor basci din nordul tarii.
La greci e ca la italieni: Salonicul civilizat, european vs. Atena incarcata de istorie, dar si de mizerie si saracie.
Dupa ce ne-am uitat prin curtile vecinilor, ne uitam si in ograda noastra si ce vedem? Nord contra Sud? Nu prea. Ardeleni contra regateni - a cam trecut de mult timp aceasta perioada. Pare mai degraba un conflict mocnit intre Bucuresti si Provincie. Pana acum bucurestenii au incercat ceva atacuri la care provincia nu a raspuns, ori a facut-o prea putin. In fotbal, ca doar nu-i asa, fotbalul da tonul in multe privinte, provincia anunta ca nu mai vrea sa stea cu mainile in san si ca e gata de lupta cu "granzii". Festivalul Blogfest, cu care am vazut ca bucurestenii se mandresc foarte tare, a mai facut o gafa, a premiat un blog care instiga la ura intre bucuresteni si provincie, si chiar daca cei mai multi bloggeri au tratat cu indiferenta acest blog premiat, premiul ramane, iar asta nu poate decat sa ma intristeze. A fost primul moment in care mi-a parut rau ca mi-am facut blog si in care am regretat ca nu exista cenzura pe blog. Asa cum o publicatie este sanctionata de CNA, asa si bloggerii ar trebui sa raspunda pentru ceea ce posteaza. Sau acum, ca tot am intrat in UE, trebuie sa ne comportam ca si ceilalti europeni, descrisi mai sus? Iata o tema de discutie. Este si la noi un Nord vs Sud, sau Bucuresti vs Provincie?

Irish 4 a day

2007-03-17T07:00:00.000+02:00

17 martie - ziua nationala a Irlandei sau Sarbatoarea Sfantului Patrick. E ziua in care irlandezii sarbatoresc, insa nu numai ei, in multe tari existand petreceri de genul "Irish for a day", in care bauturile irlandeze sunt la mare cautare. Eu imi facusem un obicei ca in fiecare an, de Sf. Patrick, sa beau Guinness, bautura lor traditionala si a mea preferata. Anul asta, dat fiind imprejurarile, nu s-a putut. Sper ca macar voi, cei ce ma mai cititi, sa va scoateti prietenele, sotiile, amantele (.. oops!) la un Guinness, Murphy's, Jameson sau Tullamore Dew, Bailey's sau Irish Coffee.

Fiti si voi, "Irish 4 a day"!

Slainte!

Foto dreapta: Asa arata "whiteboard"-ul meu

ZOO - cu cine votam?

2007-03-15T22:52:00.000+02:00

Citeam, nu cu mult timp in urma, ca in Romania, pentru gradinile zoologice se anunta o perioada sumbra, datorita legilor U.E. La felul in care era scris articolul (nu-mi aduc aminte in ce ziar), cititorul avea parte de o informatie deformata, cat timp reporterul in cauza, probabil ca a luat un interviu la telefon, ca doar nu avea sens sa se mai deplaseze la locul faptei, cu atat mai mult cu cat traficul in zona e de-a dreptul infernal. Ei, bine, ca unul ce a mai vazut vreo 3-4 gradini Zoo si prin alte tari, mai europene, si a vizitat de curand si gradina zoologica din Baneasa, pot spune ca situatia nu e chiar asa. De ce a ajuns intr-o astfel de situatie gradina Zoo de la Baneasa?

Biletul de intrare e exagerat de mic. 1,5 RON de adult si 75 de bani pentru copii- si transportul in comun e mai scump - e de-a dreptul jenant. Cum sa intretii un astfel de parc cu banii astia? Ne e frica sa marim preturile ca nu cumva sa pierdem vizitatorii. O aberatie tipic romaneasca.
In ultimii ani suprafata gradinii s-a micsorat vazand cu ochii si vile ale barosanilor de Baneasa au inceput sa rasara pe acele terenuri. Cine ar trebui sa vada, nu vede, iar cine vede, nu ar fi trebuit sa vada.
Cat timp tot statul va fi administratorul gradinii, se va alege praful.
Un turist din afara Bucurestiului, fie el si roman, nu are nici-o sansa sa gaseasca gradina, pentru ca indicatoarele rutiere lipsesc cu desavarsire.

Mai ziceti si voi ceva, ca eu mai multe informatii nu am. Poate zice si Cristi ceva, ca de-acum are intrare la primaria sect. 1 :)

Un rânjet pe... 16 grade Fahrenheit

2007-03-14T11:03:00.000+02:00

Lumea e facuta ca si in momentele grele sa vada jumatatea plina a paharului si sa rada; de cele mai multe ori facand haz de necaz. E o trasatura care, pe noi, romanii, ne caracterizeaza din plin. Asa s-a si dezvoltat simtul umorului, de altfel. Ceea ce pentru unii poate parea hazliu, altora li se pare o mitocanie, o grosolanie, iar asta nu m-a facut decat sa-mi pun intrebarea, cine sunt acesti oameni, care nu inteleg sa faca distinctia intre o gluma, fie ea si usor "macabra" (cu toate ca acest cuvant e mult prea exagerat). Si nici nu stiu daca macar merita sa aflu raspunsul, cat timp o gluma referitoare la sexul dintre un barbat de 50 de ani si o femeie de 18 e catalogata ca nepotrivita, iar una referitoare la sexul dintre o femeie de 50 de ani si un barbat de 18, nu. Cine a apucat sa inteleaga cate ceva din viata de dinainte de revolutie, cu mult mai neagra decat cea de azi, isi aminteste ca bancuri bune, macabre sau nu, erau scoase pe banda rulanta. Asta ne tinea pe noi in viata, umorul. Cine are o viata roz, nu va intelege niciodata de ce e bine sa razi, pentru ca o duce atat de bine, incat nu are nevoie de asa ceva. Iar cand, la 16 grade Fahrenheit (-9 grade Celsius), inconjurat de platforme de gheata de kilometri patrati care se izbesc de picioarele "insulei de fier", mai ai puterea sa zambesti, ultimul lucru pe care ti-l doresti este sa vina cineva pe blogul tau, sa-ti dea ordine.

Multumesc! Insa singurul ordin pe care-l accept este "Erou al Muncii Socialiste", asta in caz ca Regina Elisabeta nu-mi ofera "Ordinul Imperiului Britanic" :)

Un zambet pe 16... biti (III)

2007-03-13T11:25:00.000+02:00

Tema de azi o dedic tatilor de fete, nu dau nume ca ma aflu si eu printre ei:

"O fata de 18 ani vine acasa de la serviciu si, din vorba in vorba cu tatal ei, ii zice:
- Mai, tata, trebuie sa-ti spun ceva foarte delicat. Nu stiu cum sa incep.
- Spune direct, ii zice tatal.
- Uite, tata, asta este. Am ramas insarcinata. Si sunt deja in luna a 4-a.
- Cum, cum se poate asa ceva? Cine-i nenorocitul care mi-a distrus copilul?
- Stai sa vezi, tata, ca nu asta e problema. Problema e ca e insurat.
Tatal, negru de furie, cere amanunte, incepand sa injure in toate felurile. Fata continua:
- E tocmai patronul de la firma. A zis ca vine duminica pe la noi, sa stea de vorba cu tine, ca intre barbati.
- Il omor, f...i ...., de nenorocit. Ala are copii de-o seama cu tine si iti face una ca asta. Il omor.
Pana la urma se calmeaza si, duminica, asa cum era stabilit, un Porsche opreste in fata blocului. Din el iese un tip trecut de 50 de ani, grizonat, cu un buchet mare de flori si suna la usa apartamentului.
- Buna ziua! Eu sunt d-l X, cred ca va spus fiica despre problema pentru care am venit.
- Nenorocitule, i-ai distrus viitorul copilului meu, ...... (gramezi de alte injuraturi)
- Domnule, eu am venit sa discutam civilizat ca de la barbat la barbat, daca se poate; daca nu, imi cer scuze pentru deranj.
- Hai, da-i drumul! zice tatal fetei.
- Eu, incepe tipul, m-am gandit ca pentru viitorul copilului ce se va naste, daca va fi baiat, sa-i las mostenire 50% din actiunile la grupul media unde sunt patron plus vila din Florida. Daca va fi fata, ii voi lasa numai 25% din actiuni, pt ca nu-mi va purta numele mai tarziu plus vila de pe Coasta de Azur. Daca vor fi gemeni, le voi lasa ambilor cate 25% din actiuni plus cele 2 vile de care am amintit. Acum, daca o fi sa piarda sarcina.....
- Daca o pierde, mai incerci odata! se rasteste tatal autoritar."

Pentru cei care nu s-au bine-dispus suficient, ii invit sa treaca pe la nandos si sa citeasca despre un e-Terente ce bantuie in blogosfera, insa si alte chestii distractive cum ar fi "perlele" lui Claudiu Raducanu.

Foto-ghicitoare

2007-03-12T11:11:00.000+02:00

Va provoc iar la un concurs de ghicit. Evident trebuie sa spuneti ce reprezinta fotografia.

Voteaza cu mintea, dar mai ales cu sufletul!

2007-03-12T11:08:00.000+02:00

Pe scurt. Castigatorii saptamanii trecute: cultura-stiinta - Michelangelo, sport - Ladislau Boloni si Shaquile O'Neal, show-biz - Sharon Stone.

Tema zilei: Numele si prenumele ?!?

2007-03-10T09:26:00.000+02:00

Vedem scris mai peste tot si, ce-i mai interesant, ca si in formularele oficiale, atunci cand trebuie sa completam, de fiecare data incepem cu "Numele si prenumele", fie ca sunt in casute separate sau nu. Nu trebuie sa cautam prea mult etimologia cuvantului "prenume" ca sa vedem ca se formeaza din "pre", cu sensul de inainte, si "nume", adica inaintea numelui. Iar noi de fiecare data il asezam dupa. Anapoda.
La englezi bunaoara avem "Name" si "Surname" - adica "dupa nume", ceea ce e corect. Plus ca la ei prin "name" se intelege numele de botez si prin "surname", cel de familie. La francezi, din cate stiu (desi stiu prea putin) e cam la fel. Numai la noi, anapoda. De ce oare? Sau care e parerea voastra?

Ziua ideala a unui barbat

2007-03-09T12:11:00.000+02:00

07:00 Micul dejun: Snitel parizian si oua, cafea si toast, pregatite si servite de slugi goale si blonde pe langa care Pamela Anderson e urata, batrana si desteapta.
07:30 Soseste limuzina.
07:45 Cateva pahare de whisky in drum spre aeroport.
09:15 Zborul in avionul particular.
09:30 Limuzina cu sofer pana la clubul de golf.
09:45 Golf.
11:45 Pranz: super-antricot de vita la gratar, cartofi prajiti, sosuri, salate, 3 beri, sticla Dom Perignon.
12:15 Fumatul trabucului.
12:30 Golf.
14:15 Limuzina inapoi pana la aeroport (cateva pahare de whisky).
14:15 Zborul spre Monte-Carlo .
15:30 Plecarea la pescuit. Toate fetele de companie sunt goale, iar pe langa ele, Pamela Anderson e .... "cum am stabilit".
17:00 Zborul acasa.
18:45 Relaxare la wc, dus, barbierit.
19:00 Stiri: Michael Jackson asasinat, marihuana si filmele porno sunt legalizate.
19:30 Cina: caviar pentru aperitiv, Dom Perignon (1953), un biftec mare, inghetata servita pe sani goi.
21:00 Coniac si trabucul in fata unui televizor mare.
21:30 Sex
23:00 Masaj si scaldatul in jacuzzi cu pizza si bere.
23:30 Sex pentru Noapte buna.
23:45 Intins singur intr-un pat imens.

Astea le-am primit impreuna, insa dupa felul in care sunt scrise, ambele sunt "mana" unei femei :)

"La Multi Ani!"

2007-03-09T07:29:00.000+02:00

Nu, nu e o urare de asa-presupusa zi a barbatilor, cum ar fi tentati unii sa creada, insa, dupa cum aminteam acum cateva zile, exista o sursa imi trimite periodic bancuri, imagini cu care eu incerc sa va bine-dispun din cand in cand. Ei bine, astazi, "sursa" mea implineste un numar de ani, dat fiindca este de gen feminin, nu-i voi divulga varsta, desi fie vorba intre noi, "Unei femei sa nu-i divulgi greutatea, nu varsta" - asa mi s-ar parea mai normal. Exista pe lumea asta oameni care afiseaza buna-dispozitie si cand nu au motive sa fie asa. Ei bine, "sursa" mea e o optimista incurabila si asta ma face ca azi sa postez un banc, care desi cam sadic, sper sa va descreteasca fruntile si sa va bine-dispuna pentru week-end.

"Un tip elegant iese dintr-un magazin select impingind un cos plin cu sampanie, caviar, mezeluri fine etc. Cind sa le bage in portbagajul BMW-ului, observa un individ slab, prapadit, care umbla de colo-colo rupand ierburi de la marginea drumului.
-Dar ce faci, domnule, acolo?
-Adun iarba ca sa mananc. Trebuie sa duc si la copii, ca nu mai avem nimic.
-Cum asa?!Pai atunci, uite cartea mea de vizita si vino sa mancati la mine acasa!
-E frumos din partea dumneavoastra, domnule, dar am 8 copii, plus nevasta...
-Si mai bine! Veniti cu toata familia!
-Sunteti foarte generos! Numai ca, din copii, unii sunt deja casatoriti, au si ei copii...
-N-are-a face, sa vina toti! La mine acasa iarba e uite-asa de inalta, daca sunteti multi, in 3 ore terminati!"

"Din inimă,... printre g(r)ânduri"

2007-03-07T23:15:00.000+02:00

Timpul fuge, inspiraţia mă sare, adică mă ocoleşte de data asta
E greu sa scriu si îmi e oroare de aşa distanţă faţă de casă, de prieteni
Iar dacă-mi vine o idee ce fac?!De continuat nu mă simt în stare
Uite, scriu numai ce îmi vine prin creier acum, în clipa asta
Bineînţeles, toate prostiile, gândurile, conexiunile ce se crează.
E ceva care-mi scapă şi mintea nu m-ascultă, o ia în altă direcţie.
Să zbor aş vrea-n clipa asta,da-i imposibil aşa ceva.
Cum, de ce în clipa asta? Aşa simt eu acum, astăzi.
Astăzi vreau să-mi sărut fetele, acasa la mine
Iar eu-s acum undeva la mama naibii, în mama Rusia, tocmai azi
Doar astăzi aş zbura spre casă la Constanţa, mâine aş fi înapoi
Atat. Nimic mai mult. O zi doar...

O zi ideala va urez

2007-03-07T22:57:00.000+02:00

Ziua ideala a unei femei

08:15 - Trezire prin saruturi si gadilarea cu ajutorul unei petale de trandafir din import.
08:30 - Masurare pe cantar - 2 kilograme mai putin decat ieri.
08:45 - Micul dejun in pat (croissant, suc de portocale proaspate).Deschiderea cadoului (inel cu diamant de 5 karate ales de partenerul atent).
08:50 - Stiri la "Shopping channel" (Mari reduceri la "Gucci").
09:15 - Baie fierbinte in uleiuri mirositoare.
10:15 - Relaxare usoara prin fitness cu ajutorul unui antrenor personal amuzant si bine cladit.
10:30 - Ingrijirea tenului, manichiura, spalarea parului, coafatul.
12:00 - Pranzul cu cea mai buna prietena intr-un restaurant.
12:45 - Intalnirea fostei prietene a partenerului si constatarea ca s-a ingrasat cu 7 kilograme.
13:00 - Shoping cu cea mai buna prietena (carte de credit nelimitata).
15:00 - Somnul de dupa masa.
16:00 - Primirea a 35 de trandafiri de la un admirator secret.
16:15 - Masajul, efectuat de un maseur privat, puternic dar tandru, care exclama ca nicioadata pana acum nu a masat un corp atat de delicat.
17:30 - Alegerea si incercarea imbracamintii scumpe si unicate. O mica parada de moda in fata oglinzi.
19:30 - Cina la lumanari. Dans si complimente.
22:00 - Dus fierbinte (singura).
22:30 - Purtata in brate pana la pat. Cearsafurile proaspat spalate si parfumate.
22:45 - xxx.
23:15 - Adormirea in bratele partenerului.