Greseala lui Putin

Inainte de a fi aflat rezultatele investigatiei privind zborul MH17, previzibile de altfel, trebuie sa affirm ca Putin a comis o mare greseala. Nu pentru ca ar fi incercat sa nege implicarea in "accidentul" de ieri, pentru ca nici cel mai naiv copil nu crede in accident, cum nu crede nici in vinovatia Ucrainei, stim cu totii ca nu poti indrepta o racheta spre est cand te lupti cu aia din vest. E ca-n cantecul ala cu:
"2 membri de partid
Se jucau cu tunul,
Unul l-andreptat spre Est
Si-a mai ramas unul".
Greseala lui Putin nu a fost doborarea unul avion apartinand Malayesian Airlines, ori a uciderii fara mila a 300 de persoane, ci subestimarea potentialului olandez. Daca este sa se teama de vreuna de tarile europene, atunci Putin ar fi trebuit sa stie ca nu trebuie sa deranjeze Olanda. Nu Germania, nu Marea Britanie sau Franta, ci Olanda. Olanda e singura tara europeana capabila de a se sacrifica pt binele natiei si nimeni si nimic in lume nu o poate impiedica. Ei sunt japonezii Europei, iar Putin ar fi trebuit sa stie asta. Mintea-i diabolica a refuzat asta. Olanda va pune la dispozitia Europei resursele sale de gaze si nu va ierta niciodata acest lucru. Cu siguranta ca Europa va trece prin momente critice cum n-au mai fost de la al doilea razboi mondial, pentru ca o inchidere a magistralelor de gaz spre Europa este iminenta. Abia acum Europa va regreta abandonarea proiectului Nabucco. Va iesi oare si Norvegia din starea de vegetatie si va intinde o mana Europei? Ramane de vazut.
De partea ceastalalta, China isi face dusmani pe banda rulanta: dupa Filipine au aparut Japonia, Vietnam si India. Paradoxal, dusmani la sange acum 30 de ani, chinezii si rusii par a fi devenit intre timp cei mai buni prieteni. Iar daca este sa imi fie mila de ceva, imi e mila atat de chinezi, cat si de rusi in marea lor majoritate. Ei sunt oameni nevinovati, ale caror minti au fost diabolic modelate de catre minti bolnave pozand in eroi ai natiunii. Nu mai exista nici-un dubiu: Rusia si China se alatura Cubei, Venezuelei si Coreei de Nord. Iar marile corporatii ce au ajutat la bunastarea acestor tari ar trebui sa se simta raspunzatoare pentru raul pe care ei l-au creat. Atat popularitatea lui Putin in randul rusilor, cat si a guvernului chinez in fata chinezilor este produsul marilor corporatii ce din ratiuni exclusive financiare au ales sa investeasca intr-un viitor sumbru.

Alegeri si atitudini

Vrem nu vrem, au mai trecut 4 ani si iarasi vom fi pusi sa alegem raul cel mai mic, in data de 9 decembrie. Presa e in delir, politicienii la fel, ce-i mai rau e ca si populatia este intr-o degringolada totala. Nicicand in istoria Romaniei nu am vazut o populatie mai dezorientata ca acum, cu atat mai mult ca e greu sa aleaga raul cel mai mic. Care-i acela?
Oare n-o fi bine ca la aceste alegeri sa alegem raul cel mai mare? Adica Dan Diaconescu, macar sa zguduim putin tara, poate asa ne trezim. Eu zic ca daca tovarasul Antonescu se trezeste, ne putem trezi cu totii, fiecare, ce-i drept, din forme diferite de somnolenta. Si daca nu reusim nici atunci, se va gasi UE sa ne trezeasca, doar ca atunci vom fi o alta Grecie. Cand am scris acum 4 ani ca Grecia este codasa Europei, multi mi-au ras in nas. A fost de ajuns sa stau 3 zile in Atena ca sa-mi dau seama ca Grecia era cu mult in urma noastra si a Bulgariei. Da, ei sunt in Schengen, sunt in zona Euro, insa "qui prodest"? Nu-i suficient sa ajungi acolo, sus, ci si sa te mentii. Grecii au, se pare, rau de inaltime, De-asta poate ca au si uitat sa-si promoveze muntele ajuns candva legenda, Olimpul. E mult mai de pret insula unde s-a turnat filmul "Mamma Mia".
Sa-i lasam pe greci si sa revenim la ograda noastra. Partidele isi consuma ultimele resurse. In cartier la mine si le-au consumat saptamana trecuta, atat ARD-ul, cat si USL-ul. Felul in care au facut-o, insa, nu m-a lasat deloc indiferent. Pentru ca in timp ce ARD-ul reprezentat de 2 domnisoare impartea calendare si invitatii la vot, invitatia dusmanilor de la USL am primit-o prin posta. Ce spune asta? Asta nu face decat sa reflecte atitudinea celor doua formatiuni fata de populatie. ARD-ul a ales calea directa de adresare, face-to-face, in timp ce USL a dat-o cotita, ca s-o spunem pe romaneste. Cu siguranta asta va fi si atitudinea lor dupa ce vor fi castigat, sau nu, alegerile. Asta au facut de altfel si pana acum. In timp ce dreapta (cat o fi ea de dreapta, nu stiu) a taiat salariile cu 25% si a facut stirea publica, ARD-ul v-a taiat 10% si nici n-ati bagat de seama. Tuturor, nu numai bugetarilor.De unde a venit taierea de 10%? Din inflatie. Cu atat a scazut puterea de cumparare a leului pe timpul a 6 luni de guvernare neo-comunista. Si nu ma sfiesc sa folosesc termenul asta, pentru ca ii caracterizeaza perfect. Partidul care a purtat pana acum 5 palarii: FSN, CPUN, PDSR, PSD, USL, nu e nimic altceva decat un satelit in jurul nucleului comunist format de comunistii cu vechi state Iliescu, Voiculescu, Nastase. Ponta e o mica marioneta, care da bine la public, ori mai bine zis, dadea pana la scandalul cu plagiatul. PSD-ul insa se va aseza candva si in locul in care trebuie sa fie, acela de centru-stanga al esichierului politic. Pentru asta insa, tinerii social-democrati trebuie sa puna mana pe carte, sa realizeze ca asa nu se mai poate si sa isi formeze un grup puternic  care sa elimine din partid odata pentru totdeauna scursurile mai sus amintite, la care se adauga baronii locali gen Oprisan, Dragnea, Mazare sau Hrebenciuc.
O manevra asemanatoare ar trebui sa faca si liberalii, chiar daca la ei e mult mai putin de epurat, insa un grup tanar in jurul lui Tariceanu, fara Patriciu, si-ar castiga locul in zona de centru-dreapta, urmand ca struto-camila PDL-ista sa se desfiinteze pentru ca ei n-au fost niciodata un partid, PDL a fost tot timpul o uniune a celor frustrati de neimplinirile apartenentei la alte partide.
Cum visele astea par mai mult utopice, exista si versiuni mai palpabile, cum ar fi aceea a castigarii urmatoarelor alegeri prezidentiale de catre DD. Dupa ce o va fi gasit pe Elodia, vie si nevatamata, ba mai mult, avand asupra ei cartea de identitate pe care se pot vedea toate stampilele de la votarile din perioada in care a fost disparuta, Fat-Frumos din Caracal va deveni un soi de erou national, un fel de Simon Bolivar modern, iar toate manelele vor elogia faptele sale de vitejie.
Acela va fi un moment in care cei ce au sfidat sectiile de votare prin neprezentare vor lua in sfarsit atitudine, si cum suntem recunoscuti pentru firea noastra radicala, usor extremista, vom alege ceea ce 90% din populatie a contestat vehement la alegerile din 1990: MONARHIA.
Acela va fi momentul in care polii pamantului se vor inversa si in care vestul ne va privi cu alti ochi. Pentru ca regele, chiar daca reprezinta o functie mai mult onorifica, el e cel ce garanteaza stabilitatea unei tari si, chiar daca regele Mihai va fi mult prea batran pentru a-si relua locul, putem repeta istoria de acum 150 de ani, adica de a aduce un rege de import. N-ar fi o premiera, istoria de altfel ne-a aratat ca manevra Bratienilor de a aduce un rege din afara tarii a fost cea mai abila din toata istoria noastra, ba mai mult, chiar credeti ca un rege cu consiliul sau de regenta cheltuieste mai mult decat presedintele si consilerii sai? Eu, unul, n-o cred.

Blog Tango

Lancezesc eu ce lancezesc, insa din cand in cand mai apare cate o chestie care ma aduce la realitate si ma indeamna sa scriu. Intre altele, dupa ce am pierdut (ori mai degraba am castigat) o juma' de zi pe net, mi-am descoperit un "blog pereche" si pe deasupra apartinand unei persoane cu care, chiar daca am stat de vorba circa jumatate de ora, acum mai bine de 10 ani, impartasesc o gramada de lucruri si chiar amintiri comune.
Ironia sortii face sa-i fi descoperit "condeiul" in revista marinarilor, nu pe net, cu un articol al carui subiect este bunul nostru prieten comun, Lucica si care, stiindu-mi apetitul pentru scris, dar si pentru lectura, mi l-a pus pe masa, la o terasa in Mamaia unde aterizasem sa urmarim circoteca "braziliana" a leguminoasei din fruntea Primariei din Constanta. Asa ca in timp ce unii urmareau defilarea carelor "alegorice" (care o fi fost alegoria, tot n-am inteles, desi cunosc bine sensul notiunii de alegorie,... parca o vad si acum pe doamna Oanta) eu si cu "subiectu" comentam articolul cu pricina. Citeam si aveam impresia ca articolul ala era scris de mine, ori, ma rog, de si pentru sufletul meu. Mi se mai intamplase o singura data, pe vremea cand citeam cu sufletul la gura articolele lui nea Vanea din Gazeta Sporturilor.
Mai deunazi, cand i-am descoperit si blogul, lecturand o buna parte dintre posturi, am avut aceeasi senzatie. Cum inca stau departe de "prietenul" Alzheimer, macar in ceea ce priveste memoria pe termen lung, ca daca ma-ntrebati unde am pus cheile de la masina acum o ora, n-as sti sa raspund, am inceput sa dau timpul inapoi si, tot rotind la cheita timpului, uite-asa l-am dat cu mai bine de 35 de ani, pe vremea cand si eu, si el purtam cu mandrie snurul rosu, de comandant de grupa, al detasamentelor de pionieri din Scoala 25. Eu in clasa a IV-a B, el a III-a A. Imi parea un tip arogant atunci, asta poate si pentru faptul ca si eu sunt o fire colerica si nu prea stiam ce e aia toleranta. O data, daca imi aduc bine aminte, era sa ne luam la bataie, la fotbal, insa si atunci aveam un prieten comun, care de altfel ne-a si calmat pe amandoi, Octavian Mitrea. Am ramas surprins in momentele astea in care scriu, cat de usor mi-am amintit de numele acestui amic, de care nu mai stiu absolut nimic de mai bine de 30 de ani. Octavian, ca si Lucica erau/sunt doua persoane numai bune de pus la rana, niste oameni cu totul si cu totul deosebiti.
Anii au trecut, iar drumurile noastre s-au mai intersectat prin 2000, pe vremea in care eu, un directoras de sucursala constanteana am intrat la directorul general al APC sa prezint o oferta. M-a recunoscut imediat, chiar daca poate nu-mi retinuse numele. Dupa o juma' de ora de discutii, realizasem ca imaginea aceea de copil rasfatat si arogant pe care mi-o lasase in timpul scolii era una falsa, ca tocmai statusem de vorba cu un tip dintr-o bucata, cu unul care, ca si mine, doreste sa schimbe lumea. Si nu, nu sunt vorbe mari si nici vorbe goale. Si cu siguranta nu sunt "vorbe grele" :). De altfel, asta e si motivul pentru care acum se lupta sa demonstreze o axioma. Si cu ce sacrificii...

Asta e pretul cu care platim indolenta societatii in care traim, o societate mioritica la propriu, nu la figurat, o societate in care ciobanii sunt la putere si in care oile se duc "constiincioase" la vot, iar BERBECII care incearca sa duca turma la adapost sunt sacrificati pe motiv de nesupunere, ca asa-i place romanului, sa fie Kurban-Bairam in fiecare zi, sa manance si sa bea, pentru ca asta e singurul lux pe care stomacul si creierul lui si-l pot permite. Iar la desert, manele.

P.S. Dupa cum ati remarcat nu am dat numele persoanei in cauza, daca vreti sa aflati mai multe e bine sa verificati direct de la sursa, nu din telenovele ieftine vandute prin canale media ori pe net.

Victor, iti spun adio, eu ma duc la Rio!

Au trecut mai bine de 2 ani de cand am lasat presa in pace, insa actiunile lor din ultima vreme nu ma lasa rece catusi de putin. Si nu e vorba de suturile politice care in ultima vreme se dau numai sub centura (si probabil si PE centura), ci e vorba de un lucru mult mai grav, de distrugerea simbolurilor nationale.

Pentru ca ce au inceput sa faca ciutacii si mirceabazii este o crima la adresa tarii care le-a pus pixul in mana (oricare din pixurile la care va ganditi si cu care ei gandesc). Suparati nevoie mare ca sportivii romani aflati la Londra s-au concentrat sa castige niste "nenorocite" de medalii, care pe deasupra mai sunt si de argint, in loc sa raspunda chemarii voiculesciene la vot, ciutacul si badea mircea si-au inceput tirul asupra Alinei Dumitru, cea care a calcat in picioare notiunea de durere si, accidentata fiind, a intrat pe tatami, a eliminat-o in semifinale pe favorita nr. 1 a turneului insa a pierdut in finala in fata mai tinerei brazilience. Nu ma fac avocatul Alinei, desi poate ca fiecare dintre noi are macar datoria morala sa o faca, insa pentru a avea "the big picture" in fata, ca unul care a urmarit evolutia sportivilor nostri si in afara JO care se tin o data la 4 ani, pot sa va spun ca inca de la inceputul competitiei am considerat-o favorita pe brazilianca, tocmai datorita varstei, pentru mine orice medalie la gatul Alinei ar fi insemnat un mare succes, iar felul in care a obtinut-o a fost realmente o mare surpriza. 

Si pentru a va reintregi tabloul de care vorbeam as vrea sa poposim un pic in curtea saritorilor de la platforma de 10m. Tom Daley: 18 ani, aflat deja la a doua olimpiada, campion mondial si european en-titre, aflat in fata propriilor suporteri (numai cine nu a vazut finala, nu-si poate imagina suportul moral de care a beneficiat Tom) a obtinut "numai" bronzul. Vreti sa stiti care a fost reactia sportivului si a publicului in acelasi timp? Era ca a unuia care castiga aurul, ba mai mult, reusind si un record olimpic sau mondial. O bucurie fantastica. Era ultima saritura a concursului si Tom avea argintul asigurat, cand se pregatea sa sara de la 10m ultimul concurent, sportivul chinez, aflat si el printre favoriti. Toata sala isi tinea respiratia, pentru ca o eventuala saritura ce n-ar fi atins perfectiunea i-ar fi asigurat lui Tom argintul. Dar n-a fost asa,  chinezul a sarit aproape perfect si l-a trimis pe englez spre bronz. Pana sa apara nota chinezului pe ecran, vazand multimea ce izbucneste in urale, am crezut ca Tom a prins in cele din urma argintul, dar nu. STUPOARE! Chinezul a prins argintul, iar sala intreaga a izbucnit in aplauze la adresa lui Tom, pentru bronzul obtinut.

Noi insa, pentru "DOAR" trei medalii la gimnastica, dintre care "DOAR" una de aur, suntem in stare sa-i punem la zid pe antrenori, pe sportivi si de ce nu, pe parintii lor, ca n-au stiut sa creasca niste "adevarati" campioni. Olimpiada de la Londra mi-a demonstrat un lucru: marele castigator nu e cel ce a luat aurul, ci cel care a prins o treapta pe podium. La Londra am vazut ca bronzul si argintul stralucesc la fel de tare ca aurul. Pentru mine locul 35 al Canadei (18 medalii, 1 aur) este deasupra locului 13 al Kazahstanului (10 medalii, 6 aur), chiar daca nu e un clasament "oficial".

Dar daca tot vrem sa punem pe cineva la zid, pentru ca asa ne place noua, romanilor, atunci hai sa punem la zid pe acei parinti care le cumpara copiilor iPhone in loc sa le ia cu aceeasi bani o bicicleta, o pereche de schiuri si un telefon Samsung Gio, ca, nu-i asa?, musai le trebe telefon mobil. Am ramas socat saptamana trecuta, cand asteptand la intrarea in ghetarul de la Scarisoara, am vazut intr-un grup de 10-15 prescolari, din Romania - accentuez lucrul asta - 4 dintre ei aveau smartphone-uri de ultima generatie, mai exact 2 iPhone 4S, 1 Samsung Galaxy SIII si 1 iPhone 3 (asta era probabil "rusinea" grupului). Era probabil viitorul lot olimpic al Romaniei, la Olimpiada de Counter-strike si Football Manager, ca la asta mai avem sperante.

In rest, draga victor (ciutac sau ponta, mi-e totuna), iti spun adio, eu ma duc la Rio! Prefer sa sustin bosorogi ca Alina Dumitru, Georgeta Andrunache si Viorica Susanu decat tinere sperante vandute la quintal/bucata.

Televiziunea romana .... libera

Jurnalisti de 2 bani. Toata prostimea Romaniei a ajuns sa faca pui pe ecranele televiziunilor si sa prosteasca la randul lor milioanele de romani, ce stau cuminti in casa in asteptarea emisiunilor preferate. De 20 de ani ne-am castigat dreptul la prostie si cei ce fac bani din media vor cu orice pret sa ne satisfaca aceste drepturi.
De azi blogul asta va avea o singura directie: impotriva "presei" libere, asta pentru ca am ajuns sa numar pe degetele de la o mana jurnalistii pe care imi face placere sa-i citesc. La TV tragedia e si mai mare - s-a ales praful. Si-acum sa trecem la fapte:

Norul de cenusa vulcanica - desteptaciunile de la IRealitatea TV au adus in fata publicului dobitoco-spectator cei mai mari specialisti in seismologie, cenusologie si alte alea. La inceput apare domnul "Romanitza Iovan", un Ayrton Senna al flotei noastre aeriene, care incepe sa ne faca teoria sablarii geamului de la avioane. Populatia panicarda a Romaniei, atot-devoratoare de posturi autohtone, casca gura si apreciaza tacit simularile de inteligenta ale dlui Iovan. La fel si tanara realizatoare de emisiune, care-l aproba la fiecare prepozitie sau conjunctie. Ea stie ca succesul financiar datorat ratingului este garantat, iar in Ro ceea ce conteaza e banul, ratingul. Si ca sa moara proteveurile si antenele, domnisoara Rating-escu mai aduce doua personaje grele: specialisti de la Institutul de Meteorologie si de la Ministerul Sanatatii, pt a ne convinge de efectele daunatoare ale bombei vulcanice pe care Islanda a aruncat-o Europei. Dar stupoare: atat meteorologul, cat si medicul incearca sa "indobitoceasca" poporul spunand ca nu este nici-un pericol pentru sanatatea populatiei. "Oh, my god" ingana tanara pipitza. "Ce ma fac, scade ratingul? Trebuie sa panicam numaidecat populatia, altfel ma da afara dl Vantu si iar ajung pe centura" Si uite asa tanara pipitza le multumeste politicos celor 2 si pregateste in scurt timp alti interlocutori care sa avertizeze populatia despre nenorocirile ce se pot abate asupra populatiei, ba mai mult, trebuie sa panicam si agricultorii, anul acesta productia agricola urmeaza sa fie comparabila cu cea a Ciadului. Numai ca si de data asta domnischioara o ia in freza. "La naiba, nu mai poti face o emisiune panicarda in tara asta!" se minuneaza dansa.

La capatul opus al Europei, la "poalele" norului vulcanic, Olanda  isi continua viata de zi cu zi, fara emisiuni panicarde, fara stiri-bomba, fara a-si sacrifica vitele pe altarul "apocalipsei" ce ne pandeste. Schipholul (care produce 10% din PIB-ul Olandei) a inregistrat pierderi masive in aceste zile, insa nimeni nu pare dispus sa-si taie beregata. Deasupra Olandei norul de cenusa inca pluteste, si este destul de compact, asa cum puteti vedea in poza alaturata, insa viata isi are cursul ei firesc. Am zburat cu KLM, am trecut prin norul de cenusa si va asigur ca nu s-a deosebit cu nimic fata de un zbor normal. Ceea ce ma intriga este ca acum 15 ani, cand Romania era un "vulcan activ" datorita combinatelor chimice, mari producatoare de cenusa, nimeni nu se panica, ba mai mult, eram oripilati de pretentiile anti-romanesti ale dusmanului capitalist din occident, care doreste sa ne submineze economia. Nimeni nu voia sa inteleaga ca mastodontii nostri industriali sunt o amenintare pt sanatatea populatiei.  

Si-acum sa trecem la sport (ca asa e la TV, dupa Meteo, vine Sport). Maria-Sa, Radu Naum, altminteri un fost apreciat comentator TV, a ajuns realizator de mari emisiuni gesepiste. Invitat in studio unul din putinii jurnalisti ce-si vad de treaba si-si fac cum trebuie meseria: Andrei Vochin.

Si se apuca Radu-Voda sa disece arbitrajul partnitor de care a beneficiat Clujul in acest campiuonat, necontestat de altfel de nimeni, si ca ideile domniei sale sa para mai credibile ii cere parerea lui Andrei. Insa stupoare si aici: Andrei invoca faptul ca in acest an Clujul a fost echipa mai bine pregatita si ca merita titlul. Evident ca nu se poate supara pe Andrei, insa Raducu voievod mai face o incercare, totusi, pt rating, ce naiba mai Andrei?! Insa Andrei repeta ceea ce mai spusese inainte, pentru ca el face sport, nu prostitutie.

Si aici vine salvarea lui Radu si a telespectatorilor: publicitate.

De azi m-am mutat AICI

Pentru ca vestile bune (ca si cele rele de altfel) circula repede, mai ales intr-o tara de "zvoneri si raspandaci", va anunt oficial ca incepand de azi, mi-am schimbat blogul.Va fi un blog cu tema, dedicat turismului, dar mai ales turistilor. Sfaturi, idei de calatorie, comentarii despre diferite destinatii turistice, lumea vazuta si povestita de Gabi Koreanu, asa cum v-am obisnuit si in serialele dedicate Koreei, Rusiei, etc, pe acest blog. Toate acele seriale le veti regasi si in arhiva noului blog. Noua adresa este:

www.travel-blog.ro

Asadar bine ati venit la noua mea "casa virtuala"!

Sex printre morminte

Asta e cel mai INTELIGENT lucru pe care ziarul Libertatea a gasit sa-l zica la o zi de la inmormantarea lui Dobrin. La grupul Ringier nici nu ma mira de altfel. Si totusi e cel mai citit ziar, lucru care ar trebui sa ne dea de gandit, .... daca avem cu ce.

Intrebare - concurs

In ce cartier din Bucuresti s-a nascut prima manea: Ghencea, Stefan cel Mare sau Giulesti?
Raspunsurile neargumentate nu se iau in consideratie.

Raspuns: Stefan cel Mare - iata si motivatia:
"In statie la Lizeanu
Stateam si citeam ziarul
Cand vazui trecand o blonda
Ca dupa ultima mode...".
Dupa cum multi stiu, statia Lizeanu se afla pe sos. Stefan cel Mare. Q.E.D.