S.O.S. - o viata de copil

Delia Matei este un copil ce se zbate sa supravietuiasca. Pentru aceasta, ea are nevoie disperata de sange, grupa AB4. Desi se stie ca AB4 e "primitor universal", sunt frecvente cauzele cand organismul nu tolereaza alte grupe de sange, iar aceasta este si cea mai rar intalnita. Daca cumva iti pasa, poti sa faci si vrei sa faci ceva pentru acest copil, un numar de telefon iti sta la dispozitie pentru detalii in acest sens: 0749116950. Eu atat am putut sa fac, poate tu, cel ce citesti, poti face mai mult. Va multumesc!

In forta ... dupa o saptamana "out of PC"

Dupa o saptamana in care a trebuit sa ma acomodez cu noul fus orar, revin in forta cu cateva p.d.v. referitoare la ultimile evenimente dezbatute pe larg in aceste zile:
1. Referendumul - aici am avut dovada matematica a faptului ca avem un presedinte-jucator. Probabil ca putini au consemnat coincidenta. Iata despre ce e vorba: Basescu a obtinut 74.3% din 44.45% (prezenta la vot), adica un total de 33% din totalul celor inscrisi pe liste. Atat a obtinut Basescu, ca si presedinte, 33%. Duminica, la Ramnicu-Valcea, in calitate de jucator, Basescu a obtinut tot 33% procentajul reusitelor la loviturile de la 7 metri. (1 din 3). Teoria ne confirma, deci, ca avem in fruntea statului o persoana care e si presedinte, si jucator in aceeasi masura. Partea trista ca, numai 33%.
2. De luni nu mai cumpar GSP. Cel putin pentru o perioada. E umilitor sa pui o poza imensa, pe prima pagina, cu Dinamo, campioana la pas in liga lui Mitica, tocmai cand Oltchimul a realizat o mare performanta internationala. Chiar si infrangerea lui Jolidon in ultimile secunde merita mai mult. Lumea vrea fotbal, zice-se. Probabil ca cei care o trimit zilnic pe Maria la cratita. Pentru ca aia mai mult nu pot pricepe, insa, nu-i asa, Iliescu si-a castigat popularitatea promovand un "limbaj de lemn". De ce n-ar face si GSP la fel? De ce sa scrie pentru cei 10% care isi cer scuze ca mai si gandesc, mai bine sa scrie pentru 90% care nu stiu ce citesc. (Imi cer scuze pentru cei 1% din cei 90% care probabil sunt exceptia ce confirma regula)
Totusi, GSP ne-a servit si una "calda": www.mysport.ro - sa vedem ce traseu va avea?
3. Tariceanu a premiat cu 100.000 EUR handbalistele de la Oltchim. Un gest laudabil la prima vedere. La a doua, nu. Pentru ca pentru a suta, mia oara, dovedim ca suntem exponentii capitalismului de specula. Nu investim in baza, investim in rezultate. Cu banii aia s-ar fi putut moderniza o baza sportiva, poate chiar la Ramnicu-Valcea, pentru ca viitorul sa nu fie asa negru, cum se prefigureaza. Numai ca Tariceanu nu poate investi in viitor, pentru ca, inclusiv pentru domnia-sa, viitorul este sumbru.
4. Un presedinte a talharit o ziarista. Mama, ce cool suna! O veste, care datorita unei prese tabloide, va face inconjurul lumii. Ca presedintele nu si-a putut controla reactiile e un lucru grav si probabil ca va fi sanctionat la urmatoarele alegeri (sper sa nu fiu pus in situatia de a alege intre Base, Vadim sau Becali). Dar, sa fii orb, sa nu vezi ca in spatele acestor fapte ne intalnim cu o tentativa de omor, fapta mult mai grava, e o trasatura specifica lui C.T.Popescu. Vi se pare curios? Nici nu ar trebui, cata vreme tentativa de viol se pedepseste mai grav decat violul, pentru ca este asociata cu tentativa de omor, la fel a fost si actiunea inconstienta a ziaristei de la Antena 1, pentru ca trebuie sa ne aducem aminte, acum 10 ani, Dodi Al-Fayed si Lady D au sfarsit tragic, tocmai pentru faptul ca Dodi, baiat galant, nu l-a pocnit pe acel paparazzi, ci a incercat sa scape de sub urmarirea lui, controlandu-si reactiile. Daca nu si le-ar fi controlat, azi ar fi fost viu.
E posibil ca asemanarea celor doua evenimente sa para oarecum bizara. Exista insa si varianta de a fi avut acelasi deznodamant. Ce ar fi scris atunci presa? Ce atitudine ar fi luat Clubul Roman de Presa?

Asasinat la Sofia

Alexander Tasev (45 ani), presedintele clubului Lokomotiv Plovdiv, locul 7 in prima liga bulgara, a fost impuscat mortal, la Sofia. E al doilea caz in Bulgaria, in mai putin de 2 ani, cand un presedinte de club este asasinat. Lokomotiv urma sa joace maine in capitala bulgara cu Levski, liderul campionatului.

Bancul zilei

public bancul_zilei; %"Actiunea se petrece la usa unui apartament"
var tip, sot as real
var raspuns, gagica as boolean

with tip do sub suna_la_usa()

sub suna_la_usa()
if gagica=TRUE
then ask "Stiti sa faceti sex?"
qqqqwait raspuns
else
qqqqrun cat_poti_de_repede()
endif
endsub

if raspuns=FALSE
qqqwith gagica do tranteste_usa_in_nas()
qqqgoto sub suna_la_usa()
else
qqqdo sub sot_in_spatele_usii()
endif

sub sot_in_spatele_usii() %gagica il ascunde pe sot dupa usa sa i-o traga tipului
qqqlocate sot behind usa
qqqtell gagica message "va rog sa faceti sex si cu sotul dvs, ca sa-mi lase nevasta în pace"
endsub
end.

(Bancul este o aplicatie practica a primei lectii de VisualBasic On-line - prof. Socio)

Foto-dreapta: muza cu airbag la purtator

Numaratoarea inversa

Hydrogen Solar (companie britanica) a anuntat ca a reusit sa converteasca 8% din lumina solara direct in hidrogen, despre care se spune ca e combustibilul viitorului. Pentru a fi rentabila aceasta solutie, specialistii spun ca e nevoie de un minim de 10%. Cat mai e pana acolo? Cum vor gandi fabricantii de autovehicule trecerea la "green fuel"? Ce se va intampla cu companiile petroliere? (la o adica si eu tot din petrol traiesc)
Intregul articol il gasiti pe BBC, aici, iar principiul de functionare exemplificat si in fotografie, aici.

Copy si Paste - ep. 1

Omul cand nu are ce face, da Copy si Paste. Ca atat stie. Sau atat pricepe. Sau, in cazul de fata, ce mai conteaza profesionalismul, cand un "patron de carton" i-a trimis pe e-mail exact ce trebe scris. Nu conteaza cine citeste, ca ala poate nu vrea sa se informeze, ci numai sa se amuze. In cazul asta au reusit. M-au distrat. Si dupa ce am ras pana n-am mai putut, am inceput sa plang. Sa plang de halul in care a ajuns turismul romanesc; acum toata lumea fuge la vecinul cultivator de castraveti si culegator de turism. Nu de preturi, sa fim rezonabili. De calitatea serviciilor in primul rand. Pagina de internet e primul lucru cu care potentialul turist interactioneaza. Si cand pagina respectiva te goneste, in loc sa te cheme, se cheama "harakiri".
S-ar putea ca pensiunea in cauza sa nu fie o bomba, poate chiar e ce trebuie, insa de pe internet reiese exact contrariul.
Domnilor de la pensiuni-vile.ro, daca nu sunteti in stare sa adaptati contentul paginilor la cerintele pietii, macar lasati domeniul .ro liber, sa-l cumpere unul care stie ce sa faca cu el.
Pentru exemplificare am postat un snapshot cu pagina referitoare la Pensiunea Emma din Sambata de Sus. Daca tot ati citit postul asta, dati un click si pe imagine sa cititi originalul.

Incotro?

1. Incet-incet se pare ca lucrurile se normalizeaza intre N. Korea si S. Korea. Pe data de 17 mai, doua garnituri de tren vor traversa granita dintre cele 2 state, pentru prima oara de la separare. Astfel una va trece de la Nord la Sud pe coasta de est, iar cealalta pe coasta de vest de la Sud spre Nord. Sa fie oare un semn de intoarcere spre normalitate? Kim Jong-Il zice ca nu, ca si-asa a facut un pas prea mare. Ramane de urmarit.

2. Un pinguin, pare-se izgonit de semenii sai, a strabatut cca 5000km ajungand pana aproape de coastele peruane. Ca eu m-am saturat de frig si-as lua-o de azi spre tarile calde, pare de inteles, dar si pinguinii? Oricum precedentul record de distanta ramane in picioare, detinatorul lui reusind sa faca inconjurul lumii. Il cheama Linux.

"Duda" zilei

Ia, auziti-o pe-asta! Zice site-ul BBC, ca niste cercetatori americani au facut teste pe 100 de subiecti, barbati si femei, si din cele 100 de cazuri de cancer in zona gatului, la 72 din ele s-a consemnat existenta virusului HPV, care se ia prin sex oral. Ceea ce numeam pe vremuri, TENGÂTITA, se pare ca a devenit realitate :D .
Ma rog, acum studiaza problema mai in amanunt, pana vor da un verdict clar. Pana atunci, toata lumea la exudat! :D

Comentariile, aici, mai multe informatii, dincolo.

Din ciclul: "Noi nu pricepem, dar ne dam cu parerea"

Un vis mai vechi al meu si mai recent al fiica-mii incepe sa prinda contur. Encyclopedia of Life e un proiect in plina desfasurare, interfata si continutul par mai mult decat satisfacatoare. Cu informatii atat pentru incepatori, cat si pentru avansati, aceasta enciclopedie va fi concurentul nr. 1 al Wikipediei, daca nu cumva o va detrona rapid pe aceasta.
Stirea am gasit-o pe site-ul BBC, ceva mai tarziu preluind si Realitatea, pe pagina lor de net. Dar:

Ce scrie pe site-ul Realitatea (confirmarea in snapshot-ul din coltul dreapta-jos):
"Joi 10 mai 2007, 04:41
După zece ani de muncă la proiectul ştiinţific, s-a lansat Encyclopedia of Life, o imensă bază de date online, cu informaţii despre mai mult de 1.800.000 de plante şi animale."

Ce este in realitate aflam de pe site-ul in cauza (FAQ):

"1. When will work officially start?
The content of Encyclopedia of Life, of course, has been a work in progress across the planet for centuries, reflected in the hard work of dedicated scientists and naturalists, both past and present. Planning efforts have already begun, and we have started to develop work plans, identify partners, and secure additional funding. Scanning and digitization of the biodiversity literature is now underway in London, Boston, and Washington DC. Development of Encyclopedia web pages will begin later this year.
2. How long will this project take?
It is too soon to predict how long it will take to fully document, catalog, and list all 1.8 million species on the Encyclopedia of Life site. We intend to make key components of the Encyclopedia available to the general public starting some time in 2008. As a ballpark estimate, we believe that we can produce the full encyclopedia in about 10 years.
3. When will this site be ready to use?
We will work as quickly and efficiently as possible to provide audiences with access to the Encyclopedia and the wealth of information it will provide. As we move forward, we will provide the media and the scientific community with updates on our timetable and our plans for launch. Draft species pages, showing some of the possibilities of the full system, are already available at http://www.eol.org/. We expect to have actual, authenticated species pages available by mid 2008."

Asadar, domnilor traducatori de la Realitatea, proiectul va fi finalizat abia peste 10 ani, pe moment functionand niste demo-uri, iar prima varianta functionala a enciclopediei va fi disponibila abia la anul. (Pentru dvs) si "La Multi Ani!"

Orice alte comentarii sunt de prisos, vis-a-vis de unii care nu pricep, dar isi dau cu parerea ca e "trendy". BLEAAAH!

UPDATE: Pe site-ul BBC stirea a aparut corect, traducerea pe site-ul Realitatea e "duda"

"Salam" de ... Sibiu si 322 de "cârnaţi Patricieni"

Asta e cea mai TARE aberatie pe ziua de azi: De ziua Europei, in capitala culturala a Europei, PSD face miting electoral, care culmea, a fost aprobat de Primaria Sibiului. Domnule, asa-zis primar de Sibiu, primiti din partea mea toate "urarile de bine". Or veni si comisari europeni la miting, ca sa pregatim niste pancarde in limba engleza?
Felicitarile, masa si dansul le deduceti din titlu!

(Sursa: Blogu' lu' Andrei)
UPDATE: "Prostanacul" cica a ales special locul si momentul actiunii, ca sa arate a partid european. Fi-mi-ar scarba! Cum zici tu, Paul? Bleah? Bleah, sa fie!

Adrian Georgescu ... FLOODAT?!

Se pare ca nici Adrian Georgescu nu a scapat de molima asta. Who's next?

Ce sistem preferati?

De cativa ani, tot incercam o multime de formule pentru campionatul intern, nici una dintre ele nedand vreo satisfactie. Tolo aducea in discutie, mai deunazi, o zicala conform careia "ultima etapa valoreaza 1 punct". Nu prea sunt de acord cu asta, pentru ca nu stii cum va fi campionatul la anul si in felul asta pot fi dezavantajate unele echipe.
Eu as propune o liga de 12 echipe. Dupa 22 etape, play-off, ca-n NBA: primele 8 isi disputa primele locuri: 1-8, 2-7, 3-6, 4-5 pe principiul 2 din 3 jocuri, iar finala mare si finala mica 3-5. La retrogradare se joaca fiecare cu fiecare.
Liga a 2-a: o singura divizie de 20 de echipe. Primele 2 promoveaza si retrogradeaza ultimile 4.
2 serii in liga a 3-a de 16 sau 18 echipe pe criteriu geografic, 4 serii liga a 4-a, 16-18 echipe, tot pe regiuni. Restul sa treaca la amatori ca mananca bani de pomana.
Voi, aveti vreun sistem preferat?

"Dupa 20 de ani"

de G.Dinescu-unchiul

"E vineri, 7 mai 2027. Am trecut de curand in grupul “The 60’s” sau a sexagenarilor cum se mai zice. Asta, cu sexagenarii, cred ca vine de la faptul ca gena sexului e foarte dezvoltata la noi. Ce-i drept, o mai ajut din cand in cand cu Viagra sau cu cate un Ging-Seng primit de la koreenii mei. Mi-am luat Bitterul Suedez de dimineata si-acum “rasfoiesc” netul. Pe www.e-pensii.ro totul e OK, a intrat si pensia privata. M-am abonat la cateva bloguri private si-mi ia ceva timp sa le parcurg, mai ales ca de la o vreme m-a mai lasat si vederea. Tolo s-a reprofilat, a trecut de la fotbal la sporturile la care mai miscam ceva; Vochin scrie tot despre fotbal, nici nu stiu daca-l mai citeste careva, de cand fotbalul nostru a ajuns de rasul curcilor. Se implinesc 41 de ani de la istorica victorie a Stelei in CCE. Nici nu se mai pomeneste de ea si nici nu ar fi corect, cand, azi, ai nostri joaca semifinala la baschet contra Spaniei. Ce meci va fi, mai ales ca in nationala iberica sunt si vreo 2 “capsunari” de-ai nostri! Mai sunt ceva ore pana la meci, asa ca trebuie sa ma pregatesc din timp. Imi iau si rudotelul ca sa nu am surprize…

…Meciul a inceput. E lupta stransa. Cine credea vreodata ca vom ajunge sa jucam in semifinalele CE la baschet? Eu, doar. Zbier de 20 de ani asta, pe toate blogurile, insa nu ma aude nimeni. Catalin, capitanul nostru de echipa e peste tot. A primit ceva coturi in coaste, insa e pe picioare. Nimic nu-l intarata mai tare, decat un arbitraj defavorabil. Poate asta e si cheia jocului. Altfel ar fi intrat intr-un “dolce far niente” pagubos.... Hai, acum, baieti! Mai rezistati atacul asta si sunteti in finala. Gata! S-a terminat. Suntem in finala CE la baschet si Catalin, al meu, a fost de departe cel mai bun de pe teren. Ce cadou superb si-a facut exact in ziua in care-si serbeaza aniversarea: 29 de ani, 29 de puncte! Iar eu nu sunt in stare sa-mi amintesc in ce folder am pus adresa alora din Italia, sa-i trimit MMS-ul direct pe tabela de scor. Deh, varsta. Se pare ca mai trebe si niste lecitina pe langa Viagra.”

Catalin exista. Azi, el implineste doar 9 ani, iar cariera in baschet e abia la inceput, insa peste 20 de ani, Catalin (Tolo) va scrie despre Catalin (Dinescu).

La Multi Ani, Catalin!

Graffitti la Paris

La sugestia lui Andrei, am postat 2 mostre de graffitti , de calitate as zice eu. Merita click pentru a fi vazute mai bine.

Safety First!

Citeam, nu cu mult timp in urma, despre un clasament al celor mai fiabile masini din lume si am ramas oarecum surprins sa vad ca avem o prima decada de masini cu precadere japoneze, o a doua decada dominata de francezi, iar traditionalele masini germane incepeau de pe la locul 20 incolo. Firesc mi-am pus intrebarea de ce? Sunt masinile germane mai putin fiabile? Nu.
Atunci? Ei, bine, cuvantului "fiabilitate" (reliability) i s-au acordat valente noi, asa cum ar fi acelea de "safety" si "environment". Nu mai conteaza sa construiesti o masina, care sa te tina 10 ani fara reparatii, ci conteaza in primul rand sa aiba un standard de siguranta ridicat (celebrul NCAP) si, mai nou, sa aiba impact minim asupra mediului (in special la poluare se refera acest deziderat). Conform standardelor TUV, prioritatea este urmatoarea:

1. Viata

2. Mediul inconjurator

3. Instalatia (autovehiculul)

Iar asta e valabil nu numai pentru autovehicule, ci pentru orice masina, instalatie, etc.

Alte pareri? Voi, pe ce criteriu v-ati ales masinile?

Un... Korean la Paris (XVI) - EPILOG

De data asta mai telegrafic, asteptand mai degraba intrebarile voastre.

Inainte insa de a incepe, tin sa-i multumesc lui Tibi inca o data pentru sfaturi si pentru fotografii. O parte din ele le-ati vazut, altele le-am postat acum.
1. Ce mi-a placut:
Disneyland - merge si 2 zile, mai ales daca-i aglomerat. Ideal e sa vii in timpul scolii
Cite de l'Industrie et Technique - e bine sa-ti rezervi o zi intreaga aici
Tour Eiffel, Conciergerie, Pantheon-ul, Hotelul Invalizilor (muzeul armelor si armurilor, mai mult decat domul in sine), din Luvru sectiunea dedicata antichitatii, parcurile in general, relaxarea francezilor la propriu si la figurat, frecventa metrourilor (cam la 2 minute in orele de vf si 4 minute in afara lor), Muzeul Evului Mediu, Cripta arheologica, expozitia Brancusi, Sacre-Coeur (cladirea in sine numai), felul in care s-a desfasurat campania pentru alegerile prezidentiale, inclinatia francezilor spre sport (nu este parc sa nu vezi oameni facand jogging - acum ati inteles aluzia aia cu celulita?) . Primele 5-6 mentionate intra la categoria DO NOT MISS.

2. Deceptii (intr-o forma sau alta) -
Notre-Dame (aici chiar mi s-a parut o indiferenta totala, fata de ceea ce ar trebui sa fie obiectivul nr. 1),
Luvrul - poate sunt subiectiv, insa mai multe am scris la vremea respectiva,
d'Orsay - din aceleasi motive ca si Luvru,
imprejurimile basilicii Sacre-Coeur - am explicat de ce, nu ma repet
Centrul George Pompidou - aici chiar ca nu mai calc, dar nu se stie niciodata :)
Statiile de metrou - parca in Bucuresti sunt mai curate (macar unele)
Aeroportul Charles de Gaulle - am mai zis si de asta de ce
Palatul Versailles - nu e chiar deceptie, insa nici asa de impresionant, la cata reclama i se face

3. Ce vreau sa mai vad:
primele 3 care mi-au placut - musai inca o data
Parcul Asterix - nu am avut timp pentru el
Gradinile palatului Versailles
Un meci la Roland Garros, eventual sosirea la Turul Frantei (nu-s pretentios deloc :D )
Sa beau cu Tibi o bere la un Irish Pub, ca mi-a fost un sfatuitor cat se poate de bun. (De ce sa bea numai Cristi cu Roby pe malul Dunarii, beau si eu cu Tibi pe malul Senei)

4. Ce sfaturi va dau:

• daca ai ocazia sa vezi Parisul de doua ori, lasa muzeele pentru a doua runda, mai spre batranete
• daca ai uitat sa fii copil, nu are sens sa te duci la Disneyland, ii strici si bucuria copilului
• daca vii cu copilul (copiii), sa aiba macar 8 ani, sa inteleaga ceva. Cred ca 12 ani e varsta optima.
• La Luvru te duci 1 zi sau 10 zile (minim). 3 zile e pentru snobi.
• Carte Orange e cea mai buna solutie pentru transport. Iti trebuie fotografii tip pasaport (ca sa nu mai pierzi timpul sa le faci acolo), insa ai grija ca e valabila de Luni pana Duminica, indiferent in ce zi a saptamanii o cumperi.
• Daca nu stii franceza, nu-ti face probleme. Francezii vorbesc si engleza, chiar daca nu le face placere
• Nu-ti face booking la hotel pe net, poti avea surprize (la mine mi-au zis ca e gratis copilul, scria si in proforma facuta pe net, insa la fata locului am platit micul dejun si pentru Roxana). La Viena nu mi s-a intamplat asa. Mergi cu agentiile din tara, ca au oferte bune.
• La plecare, daca folosesti aeroportul CDG, vino cu cel putin 2 ore inainte pe aeroport, ca sunt cozi la unele terminale (in special la 2F)

Guess who?

"Somnoroase paharele
La Cotroceni se aduna,
Se ascund de bloguri rele,
Noapte buna!"

Cin' sa fie, cin' sa fie?"

Un... Korean la Paris (XV)

Ne continuam, asadar, plimbarea de "adio", ori mai bine zis, de "La revedere", pe Champs-Elysee. Se lasa intunericul, s-au aprins luminile, bulevardul e super-animat. Primul magazin care ne atrage atentia este show-room-ul Peugeot (foto 2). Nu sunt fan al masinilor franceze, ci al celor nemtesti, insa Peugeot-ul poate fi considerata mandria lor nationala in materie de masini si in acelasi timp si mandria noastra nationala, pentru ca anul acesta, premiul 1 pentru design a fost acordat de catre mai marii Peugeot, unui tanar designer roman, de numai 20 de ani, Mihai Panaitescu, cu modelul pe care-l vedeti in imagine (foto 1, merita click pentru a fi vazuta mai in amanunt). Mihai este student la design in Italia, la Milano, iar eu sunt mandru ca mai pot scrie cate ceva despre "capsunarii" mei de frunte. Pe Hotnews am citit acum cateva ore, ca niste romance au comis o crima in Italia. Parca vad ca ProTV-ul o sa ne tina cu stirea asta o saptamana, sa faca scor la rating. In tot acest timp loserii de la Renault isi promoveaza prototipuri din ce in ce mai hidoase (design Made in France), atat la Renault, cat si la Logan, iar designerii nostri fac cariera la concurenta. Nici nu-i de mirare ca au ajuns de rasul curcilor, in toata lumea, in ceea ce priveste designul. Ce mi-a placut la Peugeot este faptul ca sunt orientati spre viitor, nu numai ca design, cat si ca motorizare. Variantele super-ecologice, prezentate doar ca design la salonul auto din 2002, acum au devenit realitate si erau expuse in cadrul show-room-ului. Cateva din ele le-am gasit pe net si va las sa le admirati in subsolul postului. Am facut si aici o multime de poze: eu la volanul unui 307cc, Roxana cu Hoogar-ul; s-au dus si astea, bine ca le-am scris aici, sa nu uit. Era lume multa aici, ca unii au fost nevoiti sa astepte afara pana s-a mai eliberat ceva spatiu in interior. Asa ca nici noi nu puteam exagera cu vizita si am luat-o din loc.

Peste drum, ceva mai la vale, evident concurenta, adica Renault. Constienti ca nu pot rivaliza cu Peugeot, nu au incercat sa atraga clientii cu urataniile lor, ci au postat o mandrete de monopost de Formula 1, ca doar, na, aia de la Peugeot n-au asa ceva. Oricum Renault au stiut sa faca motoare cam tot timpul, nu trebuie sa fiu chiar asa carcotas. Plus preturile, spargatoare de piata.

Nu am stat nici aici prea mult, pentru ca era aproape de inchidere si-am plecat mai departe. Excursia, ca si povestea de altfel, se apropie de sfarsit si cum putea sa se termine mai nimerit pentru o doamna, decat cu shopping pe Champs-Elysee, asa ca mi-am rasfatat un pic fetele la Sephora, unde si-au facut fiecare cate un cadou (foto 3).

Parca il vad pe Ice, sarind in sus ca nu am scris nimic despre femeile lor, acum ce naiba sa fac, doar stiti cum zice proverbul: "N-am f...t, nu cunosc", totusi e bine sa va aduceti aminte de cantecul ala, de cand eram noi, copii, pentru ca se potriveste: "Fetita franceza cand zice bonjour/Ea parca ti-ar zice pupa-m-ai in ...". Iar eu vin cu alta zicala: "Sunt asa de urate, ca nici celulita nu se lipeste pe ele" - fiecare e liber sa interpreteze cum vrea, poate avea multiple intelesuri. I-am zis-o si colegului meu, ca si el m-a intrebat si l-am lasat interzis. Nici el nu stie ce sa mai inteleaga.

La final, asa cum am amintit, frumoasele franceze de la Peugeot.

Un... Korean la Paris (XIV)

Dupa ce-am iesit de la Muzeul National al Evului Mediu, am zis sa facem o plimbare pe "stradutele" Parisului, urmand a reveni la Arcul de Triumf mai spre seara sa prindem Arcul in adevarata lui splendoare, cand soarele apune in spatele sau. O imagine asemanatoare cu cea de pe afisul de la Maraton. Si tot plimbandu-ne, ajungem in dreptul celor 2 palate: Grand Palais (foto 1) si Petit Palais (foto 2), nici macar nu ma mai interesa sa vad ce e inauntru, asa ca ne-am vazut de plimbare inainte. Inainte (in sensul nostru de mers) ce credeti ca se afla? Resedinta lui Jaques Chirac, cat o mai fi. O liniste apasatoare. 1-2 gardieni discreti pe la colt de strada si atat. Camionul, care sa incarce mobila si alte lucruri ale presedintelui aflat la sfarsit de mandat, inca nu sosise. Sau poate nici nu se mai muta de acolo, daca se simte bine. Langa resedinta acestuia, ambasada americana. Trecem prin fata ambasadei si ajungem taman in zona comerciala - pe stanga, pe dreapta, Gucci, Armani, Versace, etc si tot mergem, bucurandu-ne (eu si Roxana doar) ca este duminica si sunt inchise. Dar preturi in vitrina tot am vazut. Bluze la peste 1000 de Euro, costumele pe la 3000, iar bomboana de pe tort sau de pe coliva, cum vreti sa-i ziceti, a fost o poseta, evident. Si nu era Luis Vuitton sau Bulion, cum ii place lui Ice sa-l "alinte". Era Christian Dihor, oops, pardon, Dior si era 3500 de euroi. Scuze, am mintit. Nu era atat. Era 3490 EUR. De data asta pe bune. Era de piele de piton, cica. La banii aia, i-am zis nevesti-mii, ca vin cu pitonul in brate si i-l si transez, dupa cat de mare era geanta. Cred ca ies fo 2 geamantane, 1 poseta si fo 3 penare pentru Roxana. Cum a murit Steve Irwin, cum s-a scumpit pielea de sarpe, ca nu mai are cine sa-i prinda. Ne continuam plimbarea, de data asta in sens opus catre Arcul de Triumf. Cand ajungem la Arc, tocmai se desfasura o miniparada militara, de fapt era unul din momentele solemne ce au loc zilnic la mormantul soldatului necunoscut, cand unul din generalii aflati in rezerva depune flori. Ceremonia a durat probabil cam jumatate de ora, dupa care am urcat sus pe Arc. Alte sute de scari de urcat, pentru ca liftul e numai pentru persoane cu handicap. Pai, eu, ca n-am avut bani sa-i cumpar nevestii Dihor din piele de piton, nu-s handicapat? Nu, cica. Asta e frustrare si frustratii nu urca cu liftul. Asta e, ghinion. Sus e un minimuzeu, cu cateva repere din istoria Arcului de Triumf si de-acolo mergem pe terasa, ca toata lumea. Se vede frumos Parisul de pe Arc, parca mai frumos decat din Turnul Eiffel, asta si pentru ca celebra stea formata din 12 bulevarde ce se intersecteaza pe locul pe care sta Arcul, arata deosebit, ca sa nu zic "beton", "marfa"... Tocmai incercam sa o asez pe Roxana, sa-i fac o poza cu Turnul Eiffel, cand in spatele meu o voce necunoscuta zice: "Daca vreti, va fac eu o poza la toti". Ca este roman, nu ma surprinde foarte tare, pentru ca trebuia o data si o data sa intalnim si romani, insa tipul nu era un turist cum probabil ca v-ati fi imaginat, ci era unul din militarii ce participasera la ceremonia de care v-am povestit. Intram in vorba si tipul imi spune ca e din Craiova, il cheama Buguleci, lupta in Legiunea Straina de circa 5 ani. Avea 4 ani de lupta efectiv, in fosta Yugoslavie, Angola, Afganistan, etc. De altfel cele 4-5 medalii de pe pieptul lui ii confirmau spusele. Reusise sa-si aduca si familia in Franta (sotia si 2 copii) si acum locuiau langa Paris. Parintii si fratele sunt in tara, nu-i mai vazuse de cand a plecat. Colegul lui, tot craiovean, era insa venit de putin timp. Am fost de-a dreptul emotionat. Sa ma intalnesc cu doi "capsunari" de frunte, romani, eroi (la propriu, nu la figurat) si unde, pe Arcul de Triumf, era un eveniment care a incununat cat se poate de frumos aceasta excursie. Pe Arcul de Triumf, la Paris, am fost mandru ca sunt roman, iar acum sunt mandru ca pot scrie despre un "capsunar" adevarat, nu de facaturile de la ProTV. Am facut si poze impreuna, pentru pozele alea imi vine sa mor de ciuda ca le-am pierdut, pentru ca o astfel de ocazie, probabil nu voi ma avea. Ne luam la revedere de la baietii nostri curajosi si ne incheiem sejurul cu o plimbare pe Champs-Elysee. Credeti ca s-a terminat? Azi nu, maine da.

Foto 3: Cele 2 palate vazute din Turnul Eiffel
Foto 4: Arcul de Triumf

Un... Korean la Paris (XIII)

Dupa ce l-am lasat pe Napoleon sa-si odihneasca ramasitele pamantene, ne teleportam in Gradinile Luxembourgului din Cartierul Latin(foto 1, stanga), unde ne mai tragem sufletul cat de cat, si unde am cunoscut un roman aflat la Paris pentru a-si da doctoratul. Nu ne-am intins prea mult la vorba, am facut cateva poze, printre care si cea alaturata, in care se vad niste frumoase fantani (foto 2, dreapta) in ale caror ape inotau, fara frica de a fi facuti saramura, cativa crapi de toata frumusetea (cam la 1-2 kg). Ce mi-a placut la gradinile palatului Luxembourg (si nu numai aici) e ca erau curate. Si spun asta pentru ca Franta nu e nici pe departe o tara in care curatenia e la ea acasa, asa cum sunt Anglia si Olanda, insa parcurile sunt curate, chiar daca si aici, carcotas cum sunt, tot am gasit ceva de reprosat: aleile, care nu sunt asfaltate ci au un soi de zgura, alba (probabil piatra pisata, ceva ca un calcar), pe care de altfel il aduci si in Romania, pe haine, pe pantofi, etc. Nu stiu cum s-o face praful ala cand ploua, sau cand se isca vreo furtuna, insa noi am prins vreme buna, nu avem de ce ne plange.
Am luat-o usor la pas si-am schimbat linistea odihnitoare a gradinilor cu linistea de mormant a Pantheonului (foto 3, stanga). E usor sa ajungi la Pantheon, mai greu e sa "intri" in el, pentru ca aici sunt inmormantati reprezentanti de frunte ai culturii si istoriei Frantei. Alexandre Dumas este ultimul sosit (a fost adus in 2002) si imparte cripta alaturi de alti 2 monstri sacri ai literaturii franceze, contemporani cu el, Victor Hugo si Emile Zola. Voltaire este unicat, fapt pentru care si cripta sa e plasata in asa fel in cat sa se faca diferenta. Deh, dreptul primului sosit.
Intr-una din sali ruleaza un documentar de cca 10 minute, in care sunt prezentate diferite momente din istoria Pantheonului, unele dintre ele fiind inregistrari video ale acelor vremuri, foarte bine conservate.
Ceea ce, insa, consider eu, ca fiind principalul element de atractie al Pantheonului este celebrul pendul al lui Foucault (foto 4, dreapta), cu care in 1851, fizicianul si-a sustinut teoria rotatiei Pamantului, folosind o sfera metalica de 28kg, atarnata de un fir lung de 67 de metri. E adevarat ca inca din antichitate olarii daci stiau ca pamantul se invarte. Insa ala era pamant, nu Pamant. Pendulul, in starea lui originala, isi desfasoara in continuare evolutia, sub privirile si blitzurile turistilor. Stiu ca unii vor spune ca iar am trecut ca TGV-ul prin ele, insa scopul e de a va starni curiozitatea si de a va impartasi din impresii, nu de a va oferi totul pe tava, pentru ca atunci cand veti ajuge pe acolo, va veti pierde interesul. Oricum Pantheonul, desi are multa mortaciune in el, e un muzeu viu, si asta mi-a placut. Pe asta l-am trecut la capitolul "Do not miss".
Peste drum de Pantheon, sau vis-a-vis, ca tot suntem in Franta, se afla Sorbona (foto 5, stanga), celebra universitate pariziana, care, duminica fiind, ne-a intampinat cu o pustietate, de parca n-ar mai fi calcat pe acolo picior de om cu anii. Nu am intrat, ne-am vazut mai departe de plimbarea noastra, pentru ca in imediata vecinatate a universitatii se afla Muzeul National al Evului Mediu sau Musee de Cluny (foto 6, stanga).
Un alt muzeu despre care nu se face atat tam-tam, insa care mi-a placut. Nu e mare, insa e "viu" si asta imi place. In afara de obiecte specifice evului mediu (imbracaminte, arme, etc) un loc aparte il ocupa setul de 5 tapiserii "Doamna si unicornul" ce infatiseaza o femeie si un licorn in 5 ipostaze diferite, reprezentand cele 5 simturi (foto 7, dreapta). Aici, Roxana ne-a dovedit, spiritul ei de observatie intrecandu-l pe al nostru cand a fost vorba de identificare a celor 5 simturi. Aceasta este considerata una din cele mai importante lucrari din perioada evului mediu si ma bucur ca nu se afla in Luvru, pentru ca altfel ar fi trecut neobservata, ratacita printre miile lucrari de acolo. Aici e insa "primadona". Si-uite ca am mai incheiat un episod, insa ziua a 6-a e departe de a fi incheiata.

Google - desktop personalizat in lb. romana

Desktopul personalizat al lui Google, de care va povesteam acum 4 luni, a aparut acum si cu interfata in limba romana. Si ce este mai interesant e ca au aparut si gadget-urile romanesti. Putine, ca suntem la inceput, insa e un inceput si sper sa fie de bun augur. Un amanunt important: gadgeturile din versiunea .com au fost importate automat in .ro.
In stanga aveti un screenshot al versiunii .com, iar in dreapta corespondentul in .ro

Un... Korean la Paris (XII)

Ziua a 6-a si ultima, cireasa de pe tort sau "Finis coronat opus"

Le-am accelerat pe fete un pic mai devreme, ca stiam ca in acea dimineata urma sa se desfasoare la Paris, celebra cursa anuala de maraton. Dupa ce am mancat, eu am coborat in holul receptiei sa cer amanunte de la receptioner. Tipul imi spune ca deja a inceput cursa, inca de dimineata (foto 2, dreapta si foto 3), dupa care zice sa astept 2 sec, timp in care butoneaza ceva la computer si-mi arata pe un site, care transmitea cursa live, punctul unde au ajuns competitorii. "Valeu, mai aveau putin si ajungeau, ca erau deja la km 3x (treizeci si ceva, nu mai retin)!". Le accelerez pe fete (ceva obisnuit la mine) si directia Arcul de Triumf, sa prindem sosirea. Cand esti grabit, e clar ca nimic nu-ti iese cum vrei. Asa ca, nici eu nu am nimerit din prima iesirea de la metrou. In fine iesim bine, tratam arcul de triumf cu totala indiferenta, pentru ca sosirea are loc pe unul din bulevardele ce formeaza celebra "Etoile" cu 12 brate. Baga-te din nou prin pasaj, pentru ca imensitatea aia de intersectie nu o poti traversa altfel, si iesim unde trebuie. Bagam pas accelerat, ca mai toti intarziatii la spectacol, eu si Roxana ne punem pe cap scufiile rosu-galben-albastre pe care scrie ROMANIA si incercam de-acum sa ne gasim un loc cat mai aproape de linia de sosire, fapt pentru care trebuie sa ne mai deplasam cateva sute de metri. Pana am ajuns noi acolo, deja primii 2 au trecut linia. Il mai vedem pe al treilea abia. Gandim pozitiv. La o cursa de maraton nu exista invinsi, exista numai invingatori, chiar daca pentru unul singur se canta imnul national. Ca este asa o dovedeste si fotografia alaturata (foto 4), reprezentand o secventa din competitia similara a persoanelor cu dizabilitati.

Tot cautand pe net poze legate de maraton, am dat de superba fotografie postata stanga sus (foto 1). Abia dupa ce am vazut-o am inteles de ce startul cursei de maraton se da asa devreme. Priviti-o cu atentie! Toate cele 3 triumfuri adunate intr-un singur arc: triumful in lupta impotriva dusmanului (Arcul de Triumf in sine), triumful zilei in fata noptii (rasaritul de soare) si triumful vietii in fata mortii (cursa de maraton). Este, dupa mine, o mostra de perfectiune in arta fotografica, comparabila cu evolutia Nadiei la Montreal. Cuvintele aproape ca nu-si au rostul. Minunati-va, cruciti-va si intrebati-va: "Cum o astfel de fotografie nu a fost premiata cu Pulitzer?". Raspunsul e simplu: pentru ca niste "capitalisti burtosi", care de zeci de ani premiaza numai fotografii ce prezinta nenorocirile omenirii, dar care, sunt convins, n-au donat nici macar un cent pentru o cauza nobila, manifesta o gandire retrograda, cat nu gasim in toata romano-bulgarimea balcanica. Ru-si-ni-caaa! Ru-si-ni-caaa!

Cu siguranta ca fotografia respectiva a mai fost prelucrata cu softuri profesionale, insa si in stare bruta sunt convins ca arata bine. Problema e ca oricat de reusita ar fi, nu poate fi premiata, cat timp nu are ca tema: somajul, foametea, razboiul, cutremurele, tsunami, etc. Celelalte fotografii de la maraton le-am gasit pe un blog parizian de fotografie. Mai multe poze le puteti vedea acolo.

Am plecat la fel de grabiti de la maraton, pentru ca mai aveam inca atatea de vazut. Urmatoarea escala: Hotelul Invalizilor (foto 5), ce adaposteste un impresionant muzeu al armelor si armurilor, precum si, in celebrul sau dom, mormantul lui Napoleon. Hotelul a fost transformat de catre Napoleon, in perioada domniei sale, in spital de campanie. Se zice ca, si in conditiile astea, si tot nu au fost locuri suficiente pentru raniti. Cand se vorbeste despre muzee in Paris, toata lumea se grabeste sa zica Luvru. Nu pot spune daca Luvru e cel mai mare sau nu, probabil ca da, insa acest muzeu al armelor si armurilor este impresionant de-a dreptul (foto 6 - o schita computerizata a intregii constructii a Hotelului Invalizilor). Si asta o spune unul care nu a manifestat, nici macar la 5-6 ani, pasiune pentru pusti sau pistoale. Aviz tatilor de baieti: daca veniti cu copiii pe aici, incercati sa-i intelegeti si sa acceptati ca minim o jumatate de zi va trebuie sa vedeti acest muzeu. Noi am vazut cam jumatate, in pas alert si tot ne-a luat aproape 2 ore. Si am fata, nu baiat.

Dupa muzeu am vizitat, evident, si domul (foto 7), unde-si au locul ramasitele lumesti ale celebrului dictator francez (foto 8, ultima). Va surprinde expresia folosita? Credeti ca Napoleon a fost altceva decat un Hitler al acelor vremuri? Nu a existat tehnica militara de pe vremea lui Hitler, ca altfel am fi trecut prin aceleasi nenorociri. Sau poate nu stiati ca Hitler a studiat in amanunt comportamentul lui Napoleon. A fost, intr-adevar un geniu militar, insa oare Hitler n-a fost? Uite, insa, ca francezii au stiut sa vanda si imaginea unora care nu merita sa fie pomeniti de istorie, cel putin nu ca personaje pozitive. Ingramadeala mare la sicriu si restrictii, cum numai la "Mona Lisa", la Luvru, am vazut. Atat doar, fotografiatul e permis. Mormantul se afla in centrul domului, pe margine fiind expuse piese de vestimentatie, arme, apartinand lui Napoleon. Probabil ca nu voi intelege niciodata de unde atata fast pentru un mormant. Am crezut ca numai rusii l-au zeificat intr-atat pe Lenin, cu celebrul mausoleu construit in memoria-i, copiati la scurta distanta de bulgari cu mausoleul lui Dimitrov. Voi continua maine cu Pantheonul, Sorbona si Muzeul de arta medievala.

Banc de la Axinte

Zilele astea, ca tot a fost mai multa liniste pe net si am luat si o pauza la serialul meu, am dat o raita prin bloguri necitite pana acum si, peste cine credeti ca am dat? Blogul lui Axinte de la Vacanta Mare. Ia, uite aici, minunatie de banc de pe pagina lui:

Doi nebuni.
1: Ba, hai sa-ti bat un cui in cap!
2: Du-tee drecu,esti nebun? Daca dai pe alaturi si-mi spargi capul!