Muncim pentru bani, pentru a putea controla viata si nu viata pe noi

Voi face o scurta revenire la tema de alaltaieri si voi argumenta mai pe larg notiunea de "capsunar”, in aceasta categorie incluzandu-i nu numai pe cei ce muncesc “in afara”, ci in general pe cei ce, pentru a-si asigura o viata decenta, trebuie sa suporte rigorile despartirii de cei dragi. Nici-unul nu pleaca de drag, sau pentru a calatori si a vedea lumea, vremea lui Columb a apus de mult, nu mai e loc de aventura, totul tine de control. Muncim pentru bani, pentru a putea controla viata si nu viata pe noi. Iar asta imi aduce aminte de o expresie dintr-un film vazut cu ani in urma: “If you can’t fix it, fuck it!”.
Am lucrat mai bine de 5 ani pe Platforma Centrala in Marea Neagra si in toti acesti ani am avut ocazia sa intalnesc diferiti jurnalisti veniti special pentru a incerca sa descrie cat mai bine viata din mijlocul marii, asa cum e ea perceputa in interiorul ei. Nu stiu cati au citit aceste reportaje, sau le-au urmarit la televiziune, insa eu, unul din cei implicati, le consider cat se poate de obiective. Nu a existat nici-un fel de exagerare in aceste reportaje, iar unul care imi vine in minte acum a fost publicat in Jurnalul si se intitula “Dansand cu lupii, in mijlocul marii”. Cine l-a citit, probabil ca altfel percepe notiunea de “capsunar”. Acolo in mijlocul marii, departe de familiile de acasa exista o mare familie, o familie care, din pacate, aici in celalalt capat al lumii, imi lipseste.

Un subiect care a atras atentia romanilor in ultima vreme a fost “Cel mai mare roman al tuturor timpurilor”. Evident au existat multe discutii si pe blog-uri sin afara lor, un aspect insa as fi avut de relevat: doi importanti romani, care dupa parerea mea ar fi trebuit sa nu lipseasca din primii 10, sunt Henry Coanda si C.I. Parhon. Curios e ca Ana Aslan a primit ceva voturi, insa mentorul ei (CI Parhon), nu. Si mi-am pus o intrebare oarecum fireasca. De ce? Pentru ca ambii au fost “capsunari”, iar in vremurile comuniste, cei ce plecau in afara tarii si isi faceau un nume, o cariera acolo, erau un fel de “paria” societatii. Prea putin am invatat in scoala despre ei, descoperirile lor au fost minimizate si efectul s-a vazut in urma acestui vot national. Si in acelasi timp ambii au fost oameni ce au incercat sa schimbe lumea si chiar au reusit. Inchipuiti-va cum ar fi existat lumea de azi fara inventia lui Coanda, dar fara studiile lui Parhon, despre care americanii spun ca marele sau ghinion a fost ca s-a nascut cu 100 de ani prea devreme. Iar lista aceasta poate continua.