Somewhere in time ... MAMA RUSIA (IV)

Cu reflexul, deja format, de a scrie despre restaurante, am omis ieri cateva amanunte fara de care nu pot sa continuu. Cand am ajuns la hotel, tipul asta ruso-korean de la compania de travelling ne-a luat pasapoartele pentru inregistrare. Ne era si frica sa iesim in oras, pentru ca n-aveam nici-un act la noi, pana la urma am iesit clandestin. A doua zi trenul era abia seara tarziu, asa ca am avut timp sa dam o raita, sa luam putin pulsul orasului. Chiar daca n-am facut rusa la scoala, alfabetul l-am invatat, ca pe vremea lui Ceasca, televiziunea bulgara era un MUST. Ne plimbam pe strazi si citeam si noi nume de strazi, de magazine, etc. Asa am constatat ca la ei militia e tot MILITIE, strazile au nume predominant comuniste: Comunistichy, Leninskaya, etc. In ceea ce priveste strazile cu nume de oameni, acestea fac referire la originea lor materna: Leninskaya, Cehovskaya, Dostoievskaya, etc. La noi, daca faci referire la originea materna, e clar injuratura. Casele - majoritatea vechi, placate cu lemn pe dinafara - arata oribil (Foto 1)
Masinile - in proportie de 90% japoneze (aproape toate second-hand), cu volanul pe dreapta, 5% coreene si restul rusesti sau de alta origine. Sa mai vad si eu o Lada sau o Volga e deja raritate. Volga, pana acum, am vazut doar doua. Lada, ceva mai multe. Intram in magazine: pai, sa vezi aici preturi, tata, nu jucarie! O jeaca de piele 10000 ruble, adica 1000 RON (paritatea e 1RON=10 ruble), o caciula de blana 7000 ruble, si asta in talcioc, ca in magazin e 8000. Cu mancarea e altceva: preturi un pic sub ale noastre in general, iar la icre e de-a dreptul "iefteneala": 6-700 ruble/kg cele rosii (de Manciuria) si cam 8-900 ruble/kg cele negre. Pai, la asa preturi, nici nu mai trebuie altceva de mancare, decat niste bere, care este cam 20-30 ruble cutia de 1/2l. Si pentru ca tot am ajuns la bere: exista bere europeana (Heineken si Tuborg sunt cele mai intalnite), japoneza (Asahi sau Sapporo) sau ruseasca. Cel mai vandut brand e unul autohton Baltika, ce e urmat de un numar: 3, 6, 7, 8 sau 9, pe grade de tarie, ca, deh, suntem la rusi. Mai mult ca sigur ca, acum, ice4you (si nu numai el) ar intreba: "Dar vodka?". Vodka e ceva ce nu si-a pierdut din traditie: un sector intreg cu sute, daca nu chiar mii de sortimente de vodka, mai toate rusesti, pentru toate buzunarele. Nefiind bautor de vodka, pot spune ca am ocolit zona respectiva, asa ca imi pare rau daca v-am dezamagit. Ne-ntoarcem la hotel si aflam ca trebuie sa mergem pana la serviciul Pasapoarte sa semnam niste documente legate de intrarea noastra in Rusia. OK. Vine ruso-koreanul sa ne ia si mergem acolo. Serviciul pasapoarte era intr-un apartament inchiriat la parterul unui bloc de locuit. E vai mama lor. Intram si tipa de la unul din birouri imi pune in fata un document pe care trebuie sa-l semnez. Iau documentul si nu mai inteleg nimic. Totul e in rusa. Cer explicatii. Primesc raspuns: "Semneaza!". "Cum, ca primarul?". "Da" - asta am inteles si noi, ca e la fel ca in limba romana. Nu-mi venea sa cred, insa am fost avertizati ca daca nu semnam, nu putem merge la lucru. Da, fratilor, am semnat in "alb", ca primarul "care este". Ce am semnat, nici acum nu stiu, dar poate ca sunt unele lucruri pe care nu trebuie sa le stii. Iar daca peste ani voi aparea pe lista informatorilor KGB, sa stiti ca de la asta mi s-a tras. Oricum, cert e ca am obtinut semnatura si ni s-au inapoiat pasapoartele. Liber la program! (munca)
Cu actele in regula suntem condusi la gara (foto 2), de unde urma sa luam trenul spre Nogliki. 600km distanta, 35 de statii (opriri) pe parcurs pentru care sunt necesare 16 ore de mers cu trenul. Si cu bicicleta cred ca se ajunge mai repede. Insa nu e de ales. Fata cu biletele ne astepta in fata garii, ne conduce pana la vagon, unde evident, ce credeti ca se intampla: un nou control la pasapoarte. Va surprinde? Stati usor ca nu am terminat.