Un rânjet pe... 16 grade Fahrenheit

Lumea e facuta ca si in momentele grele sa vada jumatatea plina a paharului si sa rada; de cele mai multe ori facand haz de necaz. E o trasatura care, pe noi, romanii, ne caracterizeaza din plin. Asa s-a si dezvoltat simtul umorului, de altfel. Ceea ce pentru unii poate parea hazliu, altora li se pare o mitocanie, o grosolanie, iar asta nu m-a facut decat sa-mi pun intrebarea, cine sunt acesti oameni, care nu inteleg sa faca distinctia intre o gluma, fie ea si usor "macabra" (cu toate ca acest cuvant e mult prea exagerat). Si nici nu stiu daca macar merita sa aflu raspunsul, cat timp o gluma referitoare la sexul dintre un barbat de 50 de ani si o femeie de 18 e catalogata ca nepotrivita, iar una referitoare la sexul dintre o femeie de 50 de ani si un barbat de 18, nu. Cine a apucat sa inteleaga cate ceva din viata de dinainte de revolutie, cu mult mai neagra decat cea de azi, isi aminteste ca bancuri bune, macabre sau nu, erau scoase pe banda rulanta. Asta ne tinea pe noi in viata, umorul. Cine are o viata roz, nu va intelege niciodata de ce e bine sa razi, pentru ca o duce atat de bine, incat nu are nevoie de asa ceva. Iar cand, la 16 grade Fahrenheit (-9 grade Celsius), inconjurat de platforme de gheata de kilometri patrati care se izbesc de picioarele "insulei de fier", mai ai puterea sa zambesti, ultimul lucru pe care ti-l doresti este sa vina cineva pe blogul tau, sa-ti dea ordine.

Multumesc! Insa singurul ordin pe care-l accept este "Erou al Muncii Socialiste", asta in caz ca Regina Elisabeta nu-mi ofera "Ordinul Imperiului Britanic" :)