101

Nu, nu e un numar care ma obsedeaza, nu sunt nici dalmatieni, ci pur si simplu atat ar fi implinit astazi, daca acum trei ani, in noaptea de revelion, inima lui nu ar fi incetat sa bata.
101 ani pe 10.1 - ce joc de cifre.
A fost si este modelul meu in viata (si nu numai al meu), asa cum scriam pe blogul lui Cristi acum o luna si ceva. Un om, care daca ar fi avut un blog al lui acum 20-25 de ani, ar fi fost pe podium in Trafic.ro. O notorietate in Constanta anilor 70-80, putini fiind printre batranii de azi ce n-au auzit de Nea Gogu Dinescu.
Pentru mine a fost bunicul perfect. A fost genul de bunic, ce nu ti-ar fi spus niciodata ca n-ai voie sa faci ceva, ci te-ar fi facut sa-ti dai seama singur ca nu trebuie sa faci. Era mai mult decat un parinte sau bunic, era in primul rand PRIETENUL nepotilor lui. Era PRIETENUL tuturor. Poate asta a fost marea greseala a vietii lui. Avand prea multi prieteni, uneori se indeparta de familie. Asta a fost dintotdeauna marele neajuns al persoanelor "publice intr-o forma sau alta".
O viata ce nu poate fi povestita la un pahar de bere, ci in nopti intregi de iarna, la gura sobei cu vinul fiert alaturi. O lectie de viata pe care am primit-o cu lingurita in toti acei ani in care am fost impreuna. O lectie de viata sau lectia vietii mele. O dilema la care voi mai medita mult timp de-acum incolo.