Offshore: Ep.7 - "La incheiere"

Spunea Mircea intr-unul din posturile sale, ca intr-un fel ma invidiaza. Sa fiu sincer nu-l contrazic in totalitate, pentru ca si eu, din Constanta fiind si cunoscand destui platformisti, mi-am dorit mult sa pot lucra pe platforma, cu atat mai mult cu cat ma simteam dator sa continui o traditie de familie (si bunicul meu si tata si mama au lucrat in petrol). Iar Automatica este disciplina conexa care se asociaza cel mai bine cu cea petroliera pe o platforma. In fapt, acolo erau 2 tabere, daca le pot numi asa, pentru ca nu erau adverse: petrolistii si automatistii. Restul trebuiau sa adere la una din ele. Uneori apareau si conflicte intre ele, numai de opinie insa. E ca intr-un mariaj in care te certi numai pentru ca sunt mai dulci impacarile. (Sper ca nu am luat-o razna prea tare, daca gresesc colegii sper sa ma corecteze, iar voi ceilalti sa nu interpretati gresit)

Am trait anumite experiente interesante la Petromar si chiar si aici in Rusia (vezi pozele de la postul anterior). Insa dintre toate acestea cea pe care nu o voi uita cu siguranta s-a petrecut prin august 2002.

"Era sfarsit de luna, iar afara se pusese furtuna. Marea era gradul 6-7, cu valuri de 5-6 metri. In zona platformelor isi face aparitia un mineralier ucrainean, desi zona respectiva e interzisa, nava fiind obligata sa ocoleasca zona conform reglementarilor in vigoare. Isi stabilise culoarul undeva intre Sectia 6 si Sectia 3 (acestea fiind doua platf de extractie, mai mici decat Centrala). Era la o distanta de cca jumatate de mila, daca nu mai putin, de una din platforme, cand nava a ramas fara motor (i-a picat principalul si imediat si auxiliarul). Nava incepuse sa pluteasca in voia furtunii. Cateva valuri consecutive au izbit-o puternic in travers si nava a inceput sa flambeze ca o nuia rupta. La un moment dat, intelegem de la statia radio, ca nava incearca sa arunce ancora. Unde? Exact in zona pe unde traverseaza conducta submarina de titei dintre cele 2 sectii. Ar fi putut sa fie o catastrofa si au fost avertizati in acest sens. Pe platforma tot personalul era pregatit pentru eventualitatea unui abandon al platformei. Cand mai erau cca 100 metri de Sectia 6, au reusit sa porneasca motorul. Am scapat. Nu si nava. Cele cateva minute in care a fost izbita de forta valurilor au avariat-o grav. Amplitudinea cu care flamba in continuare crestea sub ochii nostri, pana cand la un moment dat nu a mai flambat. Pupa si prova au ramas deasupra apei in timp ce mijlocul era acoperit in intregime de apa. A fost anuntata Capitania Portului Constanta, insa pe o asa furtuna nu intervine nimeni. De altfel si nava a refuzat orice ajutor din partea autoritatilor. De-acum ea se departa, aproape ca disparuse din raza noastra de vedere, insa o eventuala rupere in doua fiind iminenta. A doua zi dimineata, cand furtuna se mai potolise, jumatatea de nava in care se afla echipajul era trasa la remorca de o nava de salvare ucraineana. Toti erau teferi, nici macar un ranit, insa probabil inspaimantati, cum de altfel am fost si noi cei ce am asistat la "spectacol". Asemenea momente chiar daca nu le uiti, trebuie sa bagi imediat la arhiva si sa continui sa gandesti pozitiv."

M-am hotarat sa inchei aici serialul asta despre platforme, nu pentru ca n-ar mai fi de povestit, ci pentru ca povesti de genul asta se deapana mai bine la o bere sau la un "gratar" de iarna, cu tuica fiarta. Insa nu in ultimul rand voi pomeni cativa colegi ce nu au aparut in pozele din episoadele anterioare si pentru care pastrez un respect deosebit. Intamplator sau nu, i-am surprins impreuna in fotografia de mai jos.