South Korea ...vazuta de Gabi Koreanu (VI)

Prima zi in santier.

Proiectul in care lucrez si-a desfasurat prima etapa in santierul lui Samsung, mai exact SHI (Samsung Heavy Industries) din Gyeong-nam, cam la 20km de Okpo. Asa ca, in fiecare dimineata, la ora 7 punct autobuzul, unul dedicat strainilor, pleca din coltul strazii. Asta era un autobuz normal, nu de lux. Pe drum, incercam sa surprindem cat mai mult din peisaj, atat cat putem vedea. Korea e o tara, care desi se afla la latitudinea Greciei, are o clima foarte apropiata de cea a noastra, vegetatia insa e cu totul aparte, stil Asia de altfel. Drumul pana in Gyeongnam nu e foarte aglomerat, un trafic normal as zice. Ajungem insa in oras si de-aici forfota. Autobuzul opreste la un semafor. Cand s-a facut galben, zeci de biciclisti si motociclisti se imbulzesc pe ambele parti ale autobuzului, sa-i ia fata, ca la curse. Soferul nostru priveste neputincios; abia se urneste din loc, cu frica de a nu lovi un bezmetic inconstient. In intersectiile aglomerate mai sunt si politisti, dar sunt cam de decor. Vreti sa stiti cum arata un politist? Ca un ginere: costum negru, camasa alba, nimic pe cap, cravata la gat, iar in picioare poate avea si adidasi, la ei a te asorta nu exista in vocabular. Am stat din noiembrie pana in iulie in Korea (cu pauzele de rigoare), insa n-am vazut o femeie imbracata ca lumea. Cam cum ne imbracam noi pe vremea lui Ceasca, chiar mai rau. Insa sa nu credeti ca in magazinele lor nu sunt lucruri de calitate, sunt, dar si preturile pe masura: o uniforma de scoala 80-100$ (insa f draguta recunosc), un costum barbatesc sau de dama, peste 400$, iar o pereche de pantofi cam pe la 200$.

Revin la santier, ca am luat-o pe aratura. :) Dupa ce mai mergem vreo 5-7 minute cu autobuzul pe strazile santierului ajungem. Santierul e imens, nu-l pot compara cu cel din Constanta. Aici lucreaza cca 15000 de angajati ai santierului, plus alti 5-6000 reprezentand parteneri de afaceri ai SHI. Incepem sa culegem date despre santier: are o productie de 53 de nave pe an (majoritatea de mare tonaj), plus cateva platforme. Nu fac calcule, insa se pare ca e o afacere cat se poate de profitabila, cat timp mai toate marile firme ce desfasoara activitati conexe si-au stabilit reprezentantele aici, in Gyeong-nam. Spre exemplu, Hempel, cel mai important distribuitor de vopseluri pentru nave, are sediul aici, iar Directorul pe toata Korea este un roman, un constantean de-al meu, Florin si ... imi cer scuze ca i-am uitat al doilea nume. Si el e tot un "capsunar" de frunte. S-a mutat impreuna cu familia, pe o perioada de 5 ani, cat are contractul si pana cand fetita lui, acum de 2-3 ani, urmeaza sa inceapa scoala. Ne-am intalnit intamplator in supermarket, asa ne-am cunoscut.
In santier e o forfota de nedescris. Se misca koreenii astia cu o viteza, insa si cand e de tras chiulul nu prea ii intrece nimeni. La ei programul incepe la 7 dimineata, cu o inviorare de cca 10-15 minute, in careu, exact ca la armata (ma refer la muncitori, nu la cei de la birouri) - unul din ei, seful de echipa probabil, fluiera sacadat, pentru a le coordona miscarile. Gimnastica se termina cu un strigat, ca pe vremea cand jucam baschet in echipa liceului si strigam "Victorie!".
La ora 12 e pauza de masa pana la 1, teoretic. Practic, de la 11.30 pana la 13.30, chiar 14.00 nu se misca nimic in tot santierul. Ce fac koreenii in acest timp? Dorm. Care pe unde apuca, pe scaune, pe banci, pe fiare, prin baraci. E incredibil. Mai ales daca seful e koreean e jale mare, unde e sef englez se misca altfel, insa si englezul are tabieturile lui, dupa masa sta cam 1 ora pe net sa citeasca presa si corespondenta, iar koreenii speculeaza orice. Nu incerca sa-i "faci" pe koreeni, ca, vorba lui Pinalty: "Ti fac iei pi tini".



Foto 1: Platforma Lun-A
Foto 2: Central Control Room - locul meu de munca, asa cum l-am gasit in prima zi
Foto 3: Macara plutitoare in actiune
Foto 4: O bucatica de santier vazuta de sus de pe heliportul platformei