Un... Korean la Paris (I)

PROLOG

"Cand un lucru incepe rau, se termina si mai rau", iar nenorocitul ala de Murphy n-a avut de lucru decat sa filozofeze in gri si negru si sa ma ia pe mine drept cobai. N-as fi amintit de inceputul gri al vacantei la Paris, daca nu ar fi existat un final si mai gri. Iata despre ce e vorba:
1. Inceputul gri, adica ziua cand am plecat de acasa, luni, 9 aprilie si cand am avut parte de un eveniment rutier, eu fiind la volan si fiind si cel in culpa. Nu a fost nimic nemaipomenit, decat o frana, la care daca nu aveam ABS nu s-ar fi intamplat nimic. Cert e ca toata paguba a fost: suportul de numar de la masina mea s-a spart, iar la cel din fata a avut trei zgarieturi de cca 1 cm, care abia daca se vad si o clema de plastic rupta la spoilerul din spate. Adica o paguba de 10 lei si o amenda de 80 de lei + 3 puncte de „fidelitate pentru Dinamo“. A fost unul din incidentele la care, de regula, soferii constata si vazand ca nu e nimic important isi dau mana si pleaca. Numai ca “pagubitul” meu era pornit tare, daca s-ar fi putut sa-si schimbe si Clio Symbolul cu o Laguna, ar fi fost perfect. Pana si politistul a incercat sa il convinga ca nu poate face nimic si in cel mai rau caz, imi face mie o “bucurie”. Dar fitosul meu de Bucuresti nu se lasa. Ma si ameninta, ca daca incerc sa o dau cotita are el grija sa ma gaseasca, pt ca lucreaza intr-un loc important, insa n-a vrut sa zica unde, nici macar politistului care a completat dovada. Domnule Fabian Catalin (B-74-FAB), poate ma citeste vreunul dintre prietenii sau rudele tale, sa te cunoasca mai bine. In rest, toate cele bune. Nu ai reusit sa-mi strici vacanta, decat poate blestemele tale.

2. Sfarsitul si mai gri s-a produs in chiar ziua plecarii din Paris, exact atunci cand credeam ca nimic senzational nu se mai poate intampla. De data asta sunt mai scurt. In drum spre aeroportul Charles de Gaulle, am ratacit o geanta, geanta cea mai importanta, in care aveam biletul meu de avion, PDA-ul, stick-urile de memorie si cardul de memorie pe care stransesem toate amintirile din Paris. O greseala de 1000 EUR, pentru care optiunea “Undo” nu exista. Veti avea parte asadar de o poveste scrisa despre Paris, cu imagini culese de pe net, cat mai aproape de cele pe care le-am facut, poveste pe care o puteti crede sau nu.

Ziua 1
Ajungem cu bine pe Charles de Gaulle, dupa un zbor cu un avion TAROM, plin de romani ce plecau in vacanta, la Paris. Pe randul din fata noastra, o pereche de tineri studia un ghid al Parisului din colectia Top10. In fata lor o familie facea acelasi lucru. Si noi la fel. Aveam sa constat ulterior ca, desi avand informatii oarecum expirate, acest ghid nu trebuie sa lipseasca celor ce vor sa viziteze capitala Frantei. La sfatul lui Tibi, pentru care ii multumesc, mergem sa ne scoatem abonament de metrou, “Carte Orange”, pentru care am venit de-acasa pregatiti cu poze format buletin (3x4). “Carte Orange” se elibereaza pe o saptamana incepand de luni, pana duminica, asa ca daca veniti pentru o saptamana la Paris, de preferinta este sa cuprindeti toate zilele intr-o saptamana. Pe noi ne-a costat 94,50 EUR, adica 31,50 EUR de persoana (copiii nu beneficiaza de reduceri la Carte Orange) si e mult mai convenabil decat orice alt abonament pentru turisti. Cu abonamentele in regula ne suim in RER si apoi Metrou, avand cap-compas statia Strasbourg-Saint Denis.