Un... Korean la Paris (VI)

Ziua a 3-a

Dupa una calda, vine si una mai rece. Era normal de altfel ca dupa Disneyland sa simtim astfel. De data asta a fost randul sotiei sa aleaga, asa ca incepem cu La Defense. Nu auzisem prea mult despre acest nou cartier al Parisului, avand o arhitectura moderna din sticla si otel, care contrasteaza puternic cu restul orasului. Zona, probabil una foarte scumpa, dat fiind numeroasele sedii de banci, mari companii, etc. se face remarcata turistic prin "Grande Arc de la Defense" (foto 1), care incheie axa pariziana a celor 3 arce. Se zice ca, de altfel acesta e si cel mai mare dintre ele, in cavitatea sa interioara incapand o constructie de marimea catedralei Notre-Dame. Ce-am mai vazut aici e reprezentat in poza urmatoare (foto 2), o lucrare pe care nu stiu cum s-o traduc: degetul mare sau marele deget? Oricum, orice interpretare tendentioasa a gestului va apartine, in nici-un caz nu reiese din relatarea mea. Dar, daca ajungeti in Grecia, nu care cumva sa faceti acest gest cu degetul mare. Daca la americani, inseamna OK, la greci = F..k you. Pana la urma plimbarea nu am facut-o chiar degeaba, ca si eu, si sotia ne-am tras "adidashi" din mall-ul subteran pe nici nu mai stiu cate nivele: eu, Adidas - original, Made in China, iar nevasta Nike - original, Made in Indonezia. That's life :). Poate ne lamureste genialul american, cat e o pereche de Nike, de la mama lor, ca pe astia noi am dat 40 EUR. (ai mei 50). Oricum sunt la jumatate de pret fata de ce e prin magazinele noastre, reprezentanţe, cica (in realitate tot marfa de Asia este). Ne-ntoarcem cu marfa la hotel, luam o scurta pauza si ne hotaram, in sfarsit, sa incepem sa mai si vizitam, ca noi de-aia venisem in Paris, iar cel mai bun loc de a "taia panglica" la Museum Pass-urile pe care am dat cam 100EUR este, evident, Expozitia Constantin Brancusi (foto 3 - realizata de insusi Brancusi) din cadrul Centrului Georges Pompidou. Ea a fost deschisa de fapt in imediata vecinatate a Centrului, adica exact in hangarul in care maestrul isi incropise atelierul de lucru (foto 4) - oaza sa de liniste, asa cum avea sa o descrie. A crescut un pic pipota noastra de romani, insa s-a si dezumflat un pic, vazand ca francezii nu spun ca e sculptor roman, desi pe panourile pe care e povestita viata sa, este mentionata si Hobita, localitatea unde s-a nascut, si Tg. Jiu, si Bucuresti. Frumoasa, chiar daca mica, aceasta expozitie, insa personal as fi facut ceva mai mult din ea, i-as fi dat putina viata atelierului lui Brancusi, dar repet, francezii inca sunt in faza de pionierat a muzeelor. Vizita la Centrul Pompidou insa, pentru mine a fost o mare dezamagire. Celebrul muzeu de arta contemporana mi s-a parut un mare kitsch, kitsch in care facusem o poza demna de Pullitzer. Neputand-o posta, va voi descrie, lasandu-va imaginatia sa zboare: "In fata unei lucrari, o studenta, cel mai probabil la arte, s-a postat, si-a deschis poseta si a inceput sa ia notite pe un carnetel. Vazuta din spate arata cam asa: tunsa zero, un cercel in urechea stanga, o scurta de piele roasa mai peste tot, o fusta de blugi lalaie si niste ciubote, cam de pe vremea lui Pazvante, rupte in jurul calcaiului si cu tocurile tocite si totusi, cu un aer intelectual". Pe francezi poate nu-i surprinde descrierea facuta, avand in vedere promenada colorata din fata Centrului, unde isi "desfasoara activitatea" zeci de cersetori "europeni" (a se intelege acei muzicanti cu palaria intoarsa asezata pe jos, portretisti de colt de strada, statuile vii spoite - astia din urma sunt la categoria New Entry, ca pe la noi inca n-am vazut). Pe mine, da. Hai ca va mai zic si maine, ca mai e de povestit.