Un... Korean la Paris (VIII)

Ca ziua a 3-a a fost cea mai plicticoasa, aveam sa constat si din "abundenta" de comentarii la ultimile doua posturi, pe care am m-am straduit sa le povestesc cat mai colorat, tocmai pentru a nu va plictisi. (Il plictisisem pana si pe anonimul care-mi tot trimite "urari de bine").

Ziua a 4-a

Aceasta a fost dedicata in exclusivitate muzeelor. Am inceput dimineata cu Luvru. De fapt cu Place de la Concorde, de unde se face intrarea grandioasa spre Luvru. Abundenta mare de populatie la intrare, asa ca beneficiind de Museum Pass, sarim peste coada. Dupa cate am "carcotit" despre Centrul Pompidou si Casa Picasso, sunt convins ca vreti sa stiti care e impresia mea despre Luvru. Incerc sa fiu foarte succint si o voi rezuma la o singura fraza: "Daca esti turist stai 3 ore la Luvru, daca esti snob, 3 zile, iar daca esti cunoscator-pasionat de arta, 3 saptamani sau chiar 3 luni". Nu pot spune ca mi-a placut sau ca nu mi-a placut, insa mi-am facut o idee si cca 100 de fotografii. Ce mi-a placut: partea de egyptologie si civilizatie greco-romana. Aici am stat mai bine de o ora. De fapt cu asta am inceput. Dupa care am alergat dupa obiectivele mentionate in "Top 10 Luvru".

Venus din Milo - n-am sa inteleg niciodata de ce i s-a zis Venus si nu Afrodita, ca doar e sculptura greceasca, Mona Lisa (Leonardo da Vinci) - aveam impresia ca e un tablou mai mare ca dimensiune, insa e destul de mic, poate de-asta a si tot fost furata, Sclavii (Michelangelo), Château de Marly, Victoria inaripata de la Samotrache (sculptura cunoscuta si sub numele de Nike) etc. Mi-a placut mai mult Venus, decat Mona Lisa, poate si pentru faptul ca oferea turistului un grad mai mare de libertate. Mona Lisa e pazita mai tare decat Chirac (sau cine i-o urma). Plus ca acolo fotografiatul e interzis. Nu cumva sa-i fure careva zambetul, ca se depreciaza lucrarea. Imi dau acum seama ce frustrati trebuie sa se simta italienii, sa vina in Franta, sa-si admire capodoperele nationale. Acu, si noi daca vrem sa-l vedem pe Mutu jucand fotbal, trebuie sa mergem la Florenta, ca la nationala nu prea pune osul, dar asta-i alta mancare de peste. Cam la atat m-am rezumat in scurta mea vizita de 3 ore la Luvru. Voi mai dori sa vin la Luvru (foto 3, dreapta), dupa ce-oi iesi la pensie si voi avea timp mai mult sa citesc cate ceva despre egyptologie si istoria artei, ca sa si inteleg ce vad. Cunoscatorii Bibliei au un avantaj net fata de necunoscatori, dat fiind orientarea clasicilor catre teme religioase.

Muzeul d'Orsay (foto 4, dreapta) s-a dovedit a fi o continuare fireasca a traseului nostru, pentru ca nu e altceva decat o extensie, ceva mai franceza, a Luvrului. Spun mai franceza, pentru ca cea mai mare parte a lucrarilor sunt ale artistilor francezi: Monet, Manet, Degas,etc. Mi-a placut controversata pictura "Olympia" (foto 5, dreapta-jos) a lui Manet. De fapt ideea ei, tinand cont de perioada in care a fost facuta. Imi inchipui ce fete or fi facut distinsele doamne din hi-life-ul parizian, cand au vazut pictura. In rest, un muzeu "mort" ca si celelalte, ce se adreseaza cunoscatorilor si mai putin turistilor.

E deja ora 3 cand ajungem in Ile de la Cite, inima geografica, istorica si turistica a Frantei, asa ca incepem sa cautam un loc unde sa mancam. Traversam Sena spre Sud. Puzderie de bistrouri, carciumioare, etc. Si turisti, asisderea. Se calca in picioare, nu alta. Ne aciuam si noi pe langa unul din sutele de bistrouri, ca preturile sunt cam aceleasi peste tot. Nu-s carciumi pentru fitosi, ci pentru turisti. Se mananca bine as zice si, oricum, ieftin. Pentru cei care vor sa vada Parisul, insa nu sunt dispusi sa cheltuiasca bani pe restaurante, recomand cu caldura aceste bistrouri.

Cu burta plina incercam acum sa atacam ce ne mai propusesem pentru restul zilei: Catedrala Notre-Dame, Catedrala Saint Chapelle si Conciergerie - celebra inchisoare de pe vremea revolutiei franceze. Despre toate acestea, cat si despre plimbarea cu vaporasul pe Sena, in episodul de maine.