Somewhere in time ... MAMA RUSIA (VI)

Asadar, intram la un nou control. Prima data pasapoartele, border pass-ul (cica trecem granita cand mergem la platforma care e la 13km de mal) si apoi bagajele. Scoatem toate electronicele la vedere. Se noteaza seriile la fiecare aparat electronic. Colegul meu parca venea din talcioc, cand a inceput sa-si insire pe masa toate electronicele: laptop, pda, telefon, ap. foto, HDD extern. La mine a fost mai simplu ca am avut doar ap. foto si telefon. Punem totul la loc in bagaje si ni se face semn sa lasam bagajele acolo, iar noi sa luam o pauza. Nu intelegeam motivul, insa "motivul" tocmai intra pe usa. Era in lesa si condus de un militian. Daca il vedeam pe strada, credeam ca e ala de a jucat in "Bubico". Era un sorecar, "specialistul" casei in droguri. Asa ca, "Bubico" s-a apucat sa miroasa bagajele noastre. Mie mi-era sa nu ridice piciorul, dar cred ca venise gata usurat. Scapam, deci, si de controlul bagajelor, ne urcam iar in camion si o luam spre port, pe un drum de pamant, abia atunci intelegand de ce era musai sa mergem cu camionul. Cu altceva nu cred ca am fi ajuns, mai ales ca se pusese si ploaia(dupa cum aminteam ieri, la inceput nu s-a facut schimbul cu elicopterul, foto 1). Dupa ce mergem vreo jumatate de ora, ajungem si in asa-zisul port. Era doar un ponton si o baraca de graniceri tot portul. Nava inca nu trasese la mal, asa ca am mai asteptat-o o ora, timp in care am cam inghetat, ca afara erau 5 grade, iar eu eram la tricou, ca, deh, era vara. Macar m-au vazut dezbracat si m-au bagat in fata la urcarea pe nava si spun asta, pt ca la urcare a urmat un nou control pasapoarte si la cei 35 cati eram, a durat aproape jumatate de ora. Poate vi se pare ciudat, insa rusii au un mod aparte de a face controlul. Se uita la poza, dupa aia te priveste lung, se uita si la nume, iar te priveste, de parca ar scrie si numele pe tine, se uita pe la toate vizele, pe unde ai mai trecut, iar se mai uita la tine si abia dupa aia iti da pasaportul. Iar de viteza cu care se misca, tipic moldoveneasca: incet si foarte incet (sper sa nu-mi fac prea multi dusmani). Se pune nava (foto 2) in miscare si in cca 2 ore ajungem la platforma, unde, primul lucru, evident controlul la pasapoarte: de data asta ultimul. La intrarea in dormitor nu ne-au mai cerut acte. Sa recapitulam (in stil Ghita Pristanda): doua la aeroport, unul la hotel, unul la serv. Pasapoarte, unul la tren, unul in camp la Nogliki, unul la nava si unul la platforma, in total 8, si noroc cu rusii ca-s comunisti, ca ar mai fi fost si 2 la "catrindala". E adevarat a fost prima intrare. La urmatoarele ture nu au fost "decat" 6.

Despre platforma nu povestesc ca si-asa m-am abatut de la subiect. Maine va povestesc cum sta treaba cu "mitul femeii sovietice", asa ca cei ce nu vor o deceptie, sa nu citeasca, insa eu le recomand totusi s-o faca, decat sa se confrunte mai tarziu cu realitatea si sa nu stie cum sa se eschiveze.

In ultima fotografie (foto 3) un peisaj destul de sinistru al insulei, vazuta din elicopter.

Somewhere in time ... MAMA RUSIA (V)

Asadar eram in gara, la urcarea in tren, cand un tip de la Politia Frontiera ne verifica pasapoartele. Ma imprietenisem deja cu vreo cativa australieni (viitori colegi) cu care statusem la hotel, asa ca imediat ce am ajuns in gara, prima noastra grija a fost sa cumparam o lada de bere. Cica n-avem voie cu bauturi alcoolice, dar noi veneam bine, mersi cu lada in vazul lumii, iar vamesii nu au zis nimic. Ba, am mai facut si poze cu lada de bere pe peron. Tipul asta cu care am fost dupa bere, Chris Hogg, era unul la vreo 1.90m si vreo 120kg, jucase rugby in prima liga britanica si chiar a prins selectionata "leilor britanici" o data. Era bun prieten cu regretatul Florica Murariu, chiar m-a intrebat daca stiu amanunte despre cum a murit. In fine urcam in tren, obiect al muncii aveam ca, deh, drumu-i lung si "trebe" combustibil. Mi se spusese ca trenurile astea rusesti sunt cam naspa, ceea ce nici nu m-ar fi mirat, insa realitatea pare ca e totusi alta. Ca unul care a mers cu trenul Bucuresti-Salonic, pot spune ca vagonul asta e cel putin cu 2 clase peste cel romanesc. Mi-e greu sa o recunosc, dar trebuie. Paturile au saltele suplimentare, set de cearsafuri la tzipla, veioza la capul patului, masa e masa, solida, ruseasca. In capatul vagonului e un dispenser de apa (rece si fiarta). Ni se aduc pachete cu mancare. Parca am fi plecat pentru 3 zile, asa de multa mancare au pus. Dar nu se stie niciodata, s-au vazut cazuri cand trenul a intarziat chiar si 24 de ore. Apuc sa fac cateva poze la plecare, din mersul trenului, ca dupa aia nu se stie, Tovarasa Baltika si cu Herr Heineken s-ar putea sa nu ma lase. Ceea ce s-a si intamplat pana la urma, insa nu a fost rau, ca am reusit sa dorm si eu ca lumea, in ciuda zgomotului produs de mersul trenului. Mai tarziu aveam sa aflu ca "minunatie" din asta de vagon este numai pentru straini, localnicii calatoresc ca vai, mama lor. Asa se face ca vagonul nostru, pe langa insotitorul de tren mai avea si 2 jandarmi, care sa ne pazeasca, plus ca odata cu plecarea din Yuzno si pana la destinatia finala usile vagonului erau incuiate. Dimineata ajungem in Nogliki, in sfarsit. Suntem incolonati si indrumati spre o masina care urmeaza sa ne duca spre nava de schimb (la inceput, schimbul personalului se facea cu nava, nu cu elicopterul). Ne urcam intr-un camion din ala cu vagon cam cum e pe la noi la tara, din alea de se agata de tractor. Camionul, unul tipic rusesc, mi-e greu sa-l descriu in cuvinte. Pe langa camioanele noastre, arata ca Hummer-ul fata de Logan. Inghitim in sec si urcam. Ajungem pentru inceput intr-un camp (nu cimp, deci fara diacritice) inconjurat de un gard inalt cu sarma ghimpata, ca bazele militare din filmele americane. De jur imprejur sunt gardieni care pazesc. Camionul opreste in fata unei cladiri si insotitoarea noastra ne zice sa coboram si sa luam si bagajele cu noi. Ce a urmat? Evident un nou control la pasapoarte, si nu numai. Amanunte, cititi maine.

Somewhere in time ... MAMA RUSIA (IV)

Cu reflexul, deja format, de a scrie despre restaurante, am omis ieri cateva amanunte fara de care nu pot sa continuu. Cand am ajuns la hotel, tipul asta ruso-korean de la compania de travelling ne-a luat pasapoartele pentru inregistrare. Ne era si frica sa iesim in oras, pentru ca n-aveam nici-un act la noi, pana la urma am iesit clandestin. A doua zi trenul era abia seara tarziu, asa ca am avut timp sa dam o raita, sa luam putin pulsul orasului. Chiar daca n-am facut rusa la scoala, alfabetul l-am invatat, ca pe vremea lui Ceasca, televiziunea bulgara era un MUST. Ne plimbam pe strazi si citeam si noi nume de strazi, de magazine, etc. Asa am constatat ca la ei militia e tot MILITIE, strazile au nume predominant comuniste: Comunistichy, Leninskaya, etc. In ceea ce priveste strazile cu nume de oameni, acestea fac referire la originea lor materna: Leninskaya, Cehovskaya, Dostoievskaya, etc. La noi, daca faci referire la originea materna, e clar injuratura. Casele - majoritatea vechi, placate cu lemn pe dinafara - arata oribil (Foto 1)
Masinile - in proportie de 90% japoneze (aproape toate second-hand), cu volanul pe dreapta, 5% coreene si restul rusesti sau de alta origine. Sa mai vad si eu o Lada sau o Volga e deja raritate. Volga, pana acum, am vazut doar doua. Lada, ceva mai multe. Intram in magazine: pai, sa vezi aici preturi, tata, nu jucarie! O jeaca de piele 10000 ruble, adica 1000 RON (paritatea e 1RON=10 ruble), o caciula de blana 7000 ruble, si asta in talcioc, ca in magazin e 8000. Cu mancarea e altceva: preturi un pic sub ale noastre in general, iar la icre e de-a dreptul "iefteneala": 6-700 ruble/kg cele rosii (de Manciuria) si cam 8-900 ruble/kg cele negre. Pai, la asa preturi, nici nu mai trebuie altceva de mancare, decat niste bere, care este cam 20-30 ruble cutia de 1/2l. Si pentru ca tot am ajuns la bere: exista bere europeana (Heineken si Tuborg sunt cele mai intalnite), japoneza (Asahi sau Sapporo) sau ruseasca. Cel mai vandut brand e unul autohton Baltika, ce e urmat de un numar: 3, 6, 7, 8 sau 9, pe grade de tarie, ca, deh, suntem la rusi. Mai mult ca sigur ca, acum, ice4you (si nu numai el) ar intreba: "Dar vodka?". Vodka e ceva ce nu si-a pierdut din traditie: un sector intreg cu sute, daca nu chiar mii de sortimente de vodka, mai toate rusesti, pentru toate buzunarele. Nefiind bautor de vodka, pot spune ca am ocolit zona respectiva, asa ca imi pare rau daca v-am dezamagit. Ne-ntoarcem la hotel si aflam ca trebuie sa mergem pana la serviciul Pasapoarte sa semnam niste documente legate de intrarea noastra in Rusia. OK. Vine ruso-koreanul sa ne ia si mergem acolo. Serviciul pasapoarte era intr-un apartament inchiriat la parterul unui bloc de locuit. E vai mama lor. Intram si tipa de la unul din birouri imi pune in fata un document pe care trebuie sa-l semnez. Iau documentul si nu mai inteleg nimic. Totul e in rusa. Cer explicatii. Primesc raspuns: "Semneaza!". "Cum, ca primarul?". "Da" - asta am inteles si noi, ca e la fel ca in limba romana. Nu-mi venea sa cred, insa am fost avertizati ca daca nu semnam, nu putem merge la lucru. Da, fratilor, am semnat in "alb", ca primarul "care este". Ce am semnat, nici acum nu stiu, dar poate ca sunt unele lucruri pe care nu trebuie sa le stii. Iar daca peste ani voi aparea pe lista informatorilor KGB, sa stiti ca de la asta mi s-a tras. Oricum, cert e ca am obtinut semnatura si ni s-au inapoiat pasapoartele. Liber la program! (munca)
Cu actele in regula suntem condusi la gara (foto 2), de unde urma sa luam trenul spre Nogliki. 600km distanta, 35 de statii (opriri) pe parcurs pentru care sunt necesare 16 ore de mers cu trenul. Si cu bicicleta cred ca se ajunge mai repede. Insa nu e de ales. Fata cu biletele ne astepta in fata garii, ne conduce pana la vagon, unde evident, ce credeti ca se intampla: un nou control la pasapoarte. Va surprinde? Stati usor ca nu am terminat.

Somewhere in time ... MAMA RUSIA (III)

Ca sa ajungem la hotel, soferul nostru s-a bagat pe niste stradute inghesuite, de cartier, pline de gropi, de ne pierise orice entuziasm. In fine ajungem la Hotel Lotus. Inauntru ce sa vezi? Am intrat intr-o alta lume. Nu mai eram in Rusia, ma intorsesem in Korea, asta si pentru faptul ca apartinea unei companii puternice, CS Total, cea care practic asigura pentru Shell cea mai pare parte a personalului pentru commissioning, aceasta avand sediul in Korea. Mergem sa ne instalam in camere: totul e pus la punct, camera are living si dormitor, e ca un apartament. Nu am ce sa carcotesc, totul e impecabil, exista si laptop conectat la internet. Suntem anuntati ca masa de seara incepe de la ora 18.00, fiind asigurata de companie, mai putin bauturile alcoolice. Acestea se platesc separat. OK. Mergem un pic prin zona, sa dam o tura, sa respiram putin "aer proaspat de la Mama Rusia" si dupa aia mancam.

Restaurantul arata cam de 4 stele. Nu prea mare, de altfel nici hotelul nu-i mare. E locul ideal pentru o cina romantica: semi-intuneric, tavanul arata ca o bolta instelata, lumanari aprinse la mese, muzica in surdina. Qui prodest? N-am fost anuntat sa-mi aduc si nevasta cu mine, iar treaba aia cu "rusoaicele sunt cele mai frumoase femei din lume" pastrati-o ca pe o poveste frumoasa. E ca la pescuit: are balta peshte, dar si multa apa peste el. (cer scuze, dar pe calculatorul de pe care scriu, nu am diacritice)

Ni se aduce meniul: bine ca avem scaun cu spatar, ca am fi dat pe spate cand am vazut preturile: cam pe la 30$ un fel principal de mancare, pastele erau ceva mai ieftine evident. Nu-i problema, plateste compania, stam linistiti. Mancarea bunicica. Portiile cam mititele pentru pretul ala, insa servirea a fost ireprosabila. Berea nu e in meniu, numai racoritoarele. Daca vrem bere, trebuie sa mergem la bar. In fine, bem acum un suc si ne dregem pe urma - am zis. Cand ma uit la preturi, alta surpriza: o salata de fructe 30$, un suc natural de mere 10$. Intrebam cat e o bere. Ni se raspunde ca 2$. "Pai, sa dea dracii, care o mai consuma otravurile astea de fructe". Traiasca berea!

Foto 1: Imagine din Yuzno (n-ai zice ca esti la oras)

Foto 2: Hotel Gagarin

Foto 3: Un coleg englez si-a echivalat licenta auto pt a putea conduce in Rusia. Cum arata sediul Scolii de soferi (plus o parte a Serv. Pasapoarte), va las sa apreciati (ca, va las sa depreciati nu se poate spune)

Voteaza cu mintea..., dar mai ales cu sufletul!

S-a facut si ultimul schimb de stafeta pentru luna februarie. Saptamana trecuta, castigatorii au fost C. Brancusi (cultura-stiinta), Niki Lauda (sport), Steve Irwin si Sidney Poitier (show-biz).

George Harrison

Astazi ar fi implinit 64 de ani. A murit de cancer in 2001, la doi ani dupa ce a supravietuit unui atentat asemanator cu cel asupra lui John Lennon. A fost, se pare, cel mai bun prieten a lui John, mai ales dupa ce impreuna au luat lectii de meditatie transcedentala cu un guru indian, Maharishi Mahesh Yogi. A fost cel mai bun chitarist al grupului, neexceland foarte mult in compozitii, dar Something, I Need You, While My Guitar Gently Weeps, Taxman sunt doar cateva dintre piesele cu care a contribuit la zestrea "The Beatles". Insa una din melodiile mele de suflet, nu numai prin muzica, dar si prin text, este Piggies de pe dublul LP "White Album", pe care am placerea sa v-o las spre interpretare (comentat, carcotit). Deci, intrebare, cine sunt "purcelusii"?

Piggies

Have you seen the little piggies
Crawling in the dirt?
And for all those little piggies
Life is getting worse
Always having dirt
to play around in.

Have you seen the bigger piggies
In their starched white shirts?
You will find the bigger piggies
Stirring up the dirt
Always have clean shirts
to play around in.

In their styes with all their backing
They don't care what goes on around.
In their eyes there's something lacking
What they need's a damn good whacking.

Everywhere there's lots of piggies
Living piggy lives.
You can see them out for dinner
With their piggy wives,
Clutching forks and knives
to eat their bacon.

Pasa de la Mircea (Scarlatescu, nu Lucescu)

A ajuns pasa la mine, sunt singur in fata portii si sigur o dau in portar. Oricum mai bine decat s-o dau "in bara". Ia sa vedem la ce trebuie sa raspund:

1. Cum mai vedem noi ziaristele şi fetele drăguţe de la PR dacă toate conferinţele se mută pe net?
Raspuns: Conferintele nu se muta pe net. Pe net sunt teleconferinte. Insa daca dispar conferintele, atunci o sa ne uitam la teleziariste sau telefete teledragute de la TelePR. Si-asa, mai nou, adolescentii se excita cu cyber-sex, iar daca vad o femeie in "carne si oase", nici nu stiu ce sa faca cu ea. (click-dreapta s-ar putea sa nu mearga)

2. As prefera să merg totuşi la conferinţe de presa, sa mai avem acel contact face to face care ne asigura bunul mers al lucrurilor în business sau as prefera sa vad “video-conferinte”?
Raspuns: Conferintele de presa sunt pentru exERcitarea, nu excitarea profesiei, cum gresit s-a inteles intrebarea (Nu mai cititi asa repede, ca sariti litere!)

Imi pare rau ca n-am putut sa pun emoticoane, ca as fi umplut postul de zambete.

Acu', musai vreau sa stiu de la voi daca am dat gol sau am ratat.

Somewhere in time ... MAMA RUSIA (II)

Ca o usoara consolare, drumul meu catre Mama Rusia - Insula Sakhalin incepe din Seul. Asadar ne imbarcam din Pusan cu destinatia Yuzno-Sahalinsk. Am oarece emotii, pentru ca nu imi dau seama ce fel de tara mai e Rusia, e comunista, e democrata? Raspunsul, sa fiu sincer, inca nu l-am aflat, insa se pare ca timp mai este. Deci, dupa cca 3 ore de zbor cu SAT (companie aeriana ruseasca) ajungem pe aeroportul din Yuzno. Ca la mai toate aeroporturile mici coboram pe pista si urcam intr-un autobuz care ne duce pana la cladirea aeroportului. Autobuzul e primul contact cu Mama Rusia (pe care o voi numi de-acum MR, pt economie) si in acelasi timp prima deceptie; nu si ultima. Ce mai vedem pe aici? Niste avioane din alea cu elice, de n-am mai vazut decat prin poze. Intram si primul lucru pe care-l facem este controlul pasapoartelor. 2 ghisee la 100 de calatori. Ma asez si eu la un rand, insa bineinteles ca Murphy isi face simtita prezenta si in MR, ca doar nu-i asa, "celalalt rand avanseaza mai repede", plus ca aici statul la rand e ceva nefiresc ce imi aduce aminte de imbulzelile de la "coada" la mezeluri de pe vremea lui nea nicu. Toata lumea in aeroport poarta uniforma militara, insa asta deja nu ma mai surprinde. Dupa aproape o ora scapam si de controlul pasapoartelor si urmeaza alt control, pentru ex-pati. Mai completam un formular, ni se mai face o verificare a pasaportului si in sfarsit ne luam bagajele si iesim. Suntem asteptati, asa cum era programat, de o reprezentanta a SEIC (companie mixta cu 55% capital Shell la vremea respectiva, mai nou 50%+1 capital sovietic, insa despre asta voi vorbi cand va veni randul). Suntem condusi in parcare unde ne astepta un VAN de 8 locuri. Urcam si masina pleaca spre hotel.

"Oops, dar unde e soferul? Ca scaunul din stanga e liber."

Rasuflu usurat, e pe scaunul din dreapta, pentru ca masina cu pricina e una japoneza, de la "mama" ei, cu volanul pe dreapta. Pana la hotel facem cam 20-30 de minute, timp in care incerc sa capturez imagine dupa imagine din peisajul ce mi se desfasoara inaintea ochilor. Sa fie oare o intoarcere in timp? Parca mai vazusem filmul asta, acum vreo 20 de ani, in Romania. Strazi pline de gropi, blocuri de 4 etaje din placi prefabricate, balcoane inchise cu corniere, cum s-a descurcat fiecare de pe la fabrica. Vegetatia saracacioasa, spatiile verzi neingrijite, o urbanistica total inestetica, ce imi aduce aminte de orasele muncitoresti ale epocii de aur, iar cazul de fata, Yuzno-Sakhalinsk, e orasul cel mai modern din insula.

In fine ajungem la hotel. Ce am gasit aici, veti afla maine.

Foto 1: o imagine de pe aeroport

Foto 2: "cutiile de chibrituri" de trista-amintire

Voteaza ... "Barbatul anului"!

Fara a fi misogin si pentru a mai "indulci" trista prestatie a echipelor noastre in UEFA, va invit sa votati "Barbatul anului" dintre cele 3 ipostaze de mai jos.

Barbatul anului
	Foto 1 (Barca)
	Foto 2 (umbrela si berea)
	Foto 3 (Cortul si bicicleta)
pollcode.com free polls

Dinamo ... Pro si Contra

M-am declarat pana mai deunazi anti-dinamovist convins. Motivele erau diverse, dar probabil ca faptul de a fi apartinut Politiei (Militiei) a cantarit cel mai mult. Sentimentul asta "anti" tot crestea de la o zi la alta, ca sa observ ca astazi, chiar am inceput sa am emotii pentru Dinamo si sa doresc un parcurs cat mai lung al "cainilor" in Cupa UEFA. Tocmai acum, cand echipa mea de suflet, Steaua, e aproape eliminata. Am inceput sa caut explicatii, sa vad ce ar fi putut produce aceasta schimbare. Am pus in balanta toate motivele "pro" si am constatat ca nu sunt putine:

• plecarea lui Netoiu


• parcursul bun atat in UEFA, dar mai ales in campionat, unde au aratat ca se poate castiga si fara blaturi


• noii mei prieteni, dinamovisti


• si am lasat intentionat la urma motivul care probabil a cantarit cel mai mult: venirea lui Rednic pe banca tehnica. Au fost cativa jucatori la Dinamo, de-a lungul timpului, pentru care am avut o apreciere deosebita: Dudu Georgescu, Rednic, Klein, Florentin Petre, iar ultima amintire placuta legata de Dinamo a fost cu Dinamo Minsk in 1984, avandu-l ca protagonist tot pe Rednic, atunci in calitate de marcator.

Imi va produce el o noua bucurie "dinamovista"? Raspunsul nu-l vom avea decat diseara.

Hai Dinamo!

Luna Ianuarie... la final

Au fost desemnati castigatorii lunii Ianuarie, la cele 3 sectiuni:

• cultura-stiinta: Wolfgang Amadeus Mozart
• sport: Romario
• show-biz: Elvis Presley

Somewhere in time .... "MAMA RUSIA" (I)

Astazi incep sa scriu despre Rusia, asa cum am cunoscut-o eu, cu bunele si relele ei, incercand sa fac cat mai putine interpretari, pentru ca fiecare e liber sa gandeasca dupa bunul plac, chiar daca aici, la rusi, "a gandi" e un verb ce nu se prea conjuga la persoana intai singular.

"Muncim, nu gandim!" - e o sintagma care, chiar sub aceasta forma mi-a fost oferita de un coleg rus, care daca ar fi avut 50 de ani, poate l-as fi inteles, insa neavand decat 35, nu poate decat sa ma ingrijoreze.

Inainte de a va prezenta faptele in ordine cronologica, va voi lasa sa "admirati" cateva fotografii facute azi-dimineata la -25 de grade. Trebuie sa va spun ca eu, cel ce faceam pe "leul" tura trecuta si ma aratam neinfricat in fata suprafetelor de gheata ce se spargeau de picioarele platformei, am inceput sa fiu mai retinut, asta pentru ca respectivele suprafete, atunci de numai 5 cm, au ajuns la 60 cm, iar perioada cand acestea izbesc platforma este ca un cutremur fara sfarsit. Azi-noapte a durat cam 2 ore si jumatate. Si desi toata lumea pe aici se mandreste cu cea mai solida structura de platforma din lume, nu poate sa nu-mi aduca aminte ca si in cazul Titanicului se manifesta aceeasi exuberanta.

Doamne-fereste! Bat de 3 ori in lemn si privesc jumatatea plina a paharului, chiar daca, in cazul meu, aceasta a inghetat.

Foto 1: Cele 2 nave de interventie (Rescue-Boat) ce incearca sa "are" cat de cat suprafata de gheata

Foto 2: Stratul de gheata ajuns la 60 de cm

Foto 3: Detaliu cu una din nave

Pe ce platim taxele de aeroport

O buna parte din pretul biletului de avion il constituie taxele de aeroport. Ce servicii si la ce standarde ne sunt ele oferite e un mare semn de intrebare. Voi trece in revista aeroporturile pe care le-am vizitat, acordand note de la 4-10, asteptand in acelasi timp impresiile (carcotelile) voastre.

_______________Accesibilitate_____ Shopping Personal Medie
__________________terminal Curatenie Area
Henry Coanda (ROM)___10_______ 9______ 7 _______9____ 8.75
London Gatwick (UK) __8_______ 8______ 9_______ 9____ 8.50
Schiphol (NED)_______ 9_______ 9_____ 10_______ 8____ 9.00
Charles de Gaulle(FRA)7_______ 5______ 9_______ 9____ 7.50
Incheon-Seul (KOR)___ 9______ 10______ 9______ 10____ 9.50
Gimpo-Seul (KOR)_____ 9_______ 9______ 7______ 10____ 8.75
Kimhae-Pusan (KOR)___ 8_______ 8______ 8______ 10____ 8.50
Jinju (KOR)__________ 9_______ 9______ 6______ 10____ 8.50
Manchester (UK)______ 9_______ 8______ 8_______ 9____ 8.50
Yuzno_Sakhalin (RUS)_ 9_______ 6______ 4_______ 7____ 6.50

Update: Henry Coanda trebuie de urgenta extins, pentru a nu se intampla si la noi ca la francezi. Previziunile arata ca traficul aerian va creste cam cu 20% in Romania, iar Otopeni-ul e un aeroport cam micut. La francezi pe CDG a trebuit sa stau o ora la coada la Controlul de bagaje. Saracii francezi, erau disperati ca n-aveau ce sa faca. Erau intr-o incapacitate de operare evidenta, motiv pentru care mai multe zboruri au fost intarziate cam cu o ora. De altfel cam de fiecare data se intampla acelasi lucru pe terminalul 2F (zborurile catre Asia si America). Cand a zis Base ca ar vrea sa faca un nou aeroport lumea a inceput sa carcoteasca, insa avea dreptate. Daca nu se apuca acum de el, o sa ne trezim in 4-5 ani, daca nu mai repede, ca o sa ne facem de ras, ceea ce nu ar fi o noutate chiar.

Pe urmele Nadiei

S-a încheiat Campionatul Mondial de Ski Alpin, la Are, în Suedia. În clasamentul final, pe medalii, laurii au fost culeşi de echipa Austriei, dupa ce până în ultima zi Suedia a condus ostilităţile de la un capăt la altul, ce-i drept avantajata şi de terenul propriu.
Cu ce am ramas după acest C.M.? Cu o nouă "regină a zăpezii", în persoana Anjei Paerson, care urmând acelaşi parcurs cu al Nadiei la Montreal, a adus ţării sale 3 medalii de aur şi una de bronz la individual, precum şi un argint în proba de echipe.
Care au fost decepţiile? Să zicem: echipele Germaniei si Croaţiei, care n-au prins nici-un podium, americanul Bode Miller, precum şi austriecii Benjamin Raich si Marlies Schild.

Mai multe amănunte aflaţi de pe site-ul Eurosport.

O ora in... "inima" Frantei (Update)

Pentru a fi in asentimentul lui Paul, care isi exprima ceva dorinte in comentariul sau de ieri, voi completa galeria foto de ieri, fara prea multe alte comentarii.

Foto 1: Notre-Dame cu ceva populatie in jurul ei
Foto 2: Stade-de-France
Foto 3: O anexa probabil a stadionului Stade-de-France
Foto 4: Conciergerie

Votează cu mintea, dar mai ales cu sufletul!

Saptamana ce s-a incheiat a adus urmatorii castigatori: Cultura-Stiinta: Galileo Galilei si Charles Darwin, Sport: John McEnroe si Michael Jordan, iar la Show-biz: John Travolta.
In saptamana asta, lupta mai interesanta mi se pare la show-biz.
Votati si vom vedea!

O ora in... "inima" Frantei

Vineri, 16.02.2007, ora 9.00 am. Am ajuns pe "Charles des Gaulle" si am cam 4 ore intre zboruri. Nu am fost niciodata in Paris si desi nu mi-au placut francezii niciodata, eu fiind un "anglofil", vreau sa vad si Parisul, macar pentru a face o comparatie cu Londra. Dupa ce pe toata durata zborului Bucuresti-Paris am studiat un ghid turistic al Parisului, am facut un calcul rapid si am ajuns la concluzia ca mai mult de o ora nu pot sta in oras, fiind legat de urmatorul zbor, catre Seul. O ora, atat si nimic mai mult. Ce sa vezi intr-o ora in Paris? Practic, nimic. Si totusi destul de mult. Insa unde sa mergi? Sunt prea multe atractii, asa ca am ales locul pentru care exista linie directa de metrou (RER) de la aeroport: Ile de la cite. Ce este aceasta insula a orasului? Este locul unde a inceput istoria Frantei, este locul unde se afla Catedrala Notre-Dame, Catedrala Saint-Michelle (dupa unii cea mai frumoasa din Franta), Palatul de Justitie, Conciergerie - celebra inchisoare de pe vremea revolutiei franceze. De vizitat nu am vazut decat o parte a Catedralei Notre-Dame, pentru ca in turnul de nord (cel din stanga - deschis vizitatorilor) era ceva coada la intrare si nu garantam ca am timp suficient la dispozitie. M-am multumit sa vad catedrala propriu-zisa, care desi foarte asemanatoare cu Westminster Abbey din Londra, nu se ridica la valoarea acesteia. Westminster Abbey e incarcata de istorie, o simti de cum treci pragul ei. Nu acelasi lucru cu Notre-Dame, probabil de aceea nici nu se percepe taxa de intrare, decat in turnul de nord.
In rest: o Sena care, prin culoare, imi aduce aminte de Dambovita bucuresteana (foto 2), un aeroport "Charles de Gaulle", probabil cel mai urat loc din Paris - o constructie de sticla (probabil pentru economie de energie si unde, chiar in "orasul luminii"), care mai trebuie si spalata si curatata din cand in cand, macar de dragul vizitatorilor (foto 3), un exemplu pentru primariile din Romania, despre cum trebuie "coafati" copacii de pe domeniul public (foto 4) - daca va aduceti aminte, intr-un post al meu din decembrie, "Padurea maltratatilor", prezentam felul in care oamenii primariei Constanta ciunteau copacii si un metrou, parca mai mizerabil decat cel din Bucuresti.
Concluzie: voi reveni cat mai repede in Paris, pentru ca nu vreau sa raman cu aceasta prima impresie, mai degraba urata decat frumoasa.
UPDATE: Si pe la ei, prin metrou, umbla o gramada de cersetori. Sper ca daca Bucurestiul a fost candva "Micul Paris", Parisul sa nu devina "Marele Bucuresti"

Puteti sa ne votati si la Roblogfest 2007

Blog-ul PAPABUN a fost nominalizat la categoria bloguri colective la Roblogfest 2007. Puteti sa ne votati aici.

Aseara am atacat bucataria libaneza. Impresii si fotografii gasiti tot pe PAPABUN.

Votează cu mintea, dar mai ales cu sufletul!

Dupa o lunga pauza reiau "activitatea" de zi cu zi, reactualizand in primul rand cele 3 poll-uri saptamanale. Castigatorii saptamanii trecute: Jules Verne si Charles Dickens (stiinta-cultura), Gheorghe Hagi (Sport) si Jack Lemmon si Victor Rebengiuc (show-biz).
Saptamana asta lupta se reia si din ce se vede, la sport pare a fi o lupta interesanta. Votati si vom mai vedea!

Luna Ianuarie - BILANT

S-a incheiat luna ianuarie, astfel ca a venit randul sa desemnati personalitatea lunii in cele 3 domenii, dintre cele ce au castigat duelurile saptamanale (pentru fiecare domeniu am ales 7 concurenti - castigatorii celor 5 saptamani + 2 dintre cei cu mai multe voturi).
De data asta am lasat si posibilitatea de a comenta, din pacate fara moderare din partea mea. Voi fi plecat o saptamana, in care nu voi avea internet si nici nu-mi doresc sa am. Voi reveni dupa 10-11 februarie, pana atunci va las sa votati cu mintea, dar mai ales cu sufletul.
Pe langa vot, in comment puteti acorda puncte (de la 1 la 10) tuturor competitorilor. La final se va face o medie ponderata voturi+note.
Nu acordati acelasi numar de puncte pentru doi competitori in cadrul unei sectiuni!

Si nu uitati de concursul saptamanal din dreapta!

Stiinta-cultura

Stiinta - Cultura
	Isaac Newton
	Grigore Moisil
	Mihai Eminescu
	Ion Luca Caragiale
	Nicolae Iorga
	Moliere
	Wofgang Amadeus Mozart
pollcode.com free polls

Sport

Sport
	Pierre de Coubertain
	Gabi Balint
	Mohammed Ali
	Stefan Edberg
	Wayne Gretzky
	Eusebio
	Romario
pollcode.com free polls

Show-biz

Show-biz
	Cuba Gooding Jr.
	Elvis Presley
	Kirstie Alley
	Janis Joplin
	Paul Newmann
	Grigore Vasiliu-Birlic
	Gene Hackmann
pollcode.com free polls

South Korea ...vazuta de Gabi Koreanu (XV)

Incheiere
Nu prea ar mai fi multe de zis despre Korea, sau poate ar fi, insa nici eu nu le-oi fi prins pe toate, asa ca la incheiere va voi arata niste poze de la "petrecerea" de adio, de asta-vara, cand echipa noastra si-a incheiat misiunea in Korea si ne pregateam pentru Sakhalin. Aceasta a avut loc la noi in apartament, unde i-am invitat pe toti colegii englezi si care spre surprinderea noastra au venit cu totii. Mai intai le-am trimis un e-mail prin care eu si Mihai ii invitam la "Dracula Party", dupa care am pus la cale meniul. La englezi cand se face o astfel de petrecere, de regula fiecare contribuie cu ceva, asa ca noi, gazde fiind, ne ocupam de mancare, iar ei si-au redistribuit celelalte sarcini: cafea, whisky, bere, vin, tort.
Ca sa fie un Dracula Party autentic, masa trebuia sa fie axata pe usturoi, ceea ce s-a si intamplat. Toate preparatele au continut usturoi: de la tzatiki pana la rulada din piept de pui, reteta proprie. Au fost super-incantati englezii atat de mancare, cat si de muzica noastra populara. Am incins si o hora la un moment dat. Dar stiti care a fost secretul? Brand-ul. Dracula e cel mai puternic brand romanesc, mi-am dat seama de asta inca din primele zile in Korea, cand mai toti englezii ma intrebau de castelul lui Dracula. Nu de Ceausescu, nu de Hagi sau Nadia. Dracula pentru ei, are valoare de simbol national, iar noi, romanii, habar nu avem ce trebuie promovat.
Ba, mai facem si emisiuni tendentioase si formatoare de opinie, asa cum incerca Robert Turcescu acum vreo 2-3 zile la Europa FM.
Insa tare mi-e, ca daca acesti colegi vor veni in Romania si vor vizita Bran-ul, vor avea cea mai mare deceptie in materie de turism, pentru ca ei in nici-un caz nu accepta sa vada un muzeu "mort". In Anglia am vazut pentru prima data ce-nseamna sa faci un muzeu "viu" si-am realizat ca mai avem multe de invatat de la cei din vest.
In poza il puteti vedea pe colegul si bunul meu prieten, Mark, preparand un Irish Coffee autentic. Reteta, in urmatoarele zile, unde altundeva decat pe PAPABUN.
Echipa noastra (de la stanga la dreapta):
Ali Cox - Londra (pe jumatate iranian)
John Jones - Tara Galilor
Eu
Mark Bosomworth - Middlesbrough
Bob Edwards - Lowestoft
Paul Dent - Middlesbrough
Jon Glew - undeva in zona Carlisle
Steve Yendall - Middlesbrough
Mihai
Asta ca sa aveti idee ce a trebuit sa indur la meciul cu Boro :D