marți, ianuarie 30, 2007

La 50 de ani de la prima intalnire John Lennon - Paul McCartney

Ideea mi-a venit de la blog-ul lui Andrei Craitoiu si e legata de melodia "Tommorrow Never Knows", care face parte din acest nou album, asa cum zice Adrian, insa ea a aparut prima data pe albumul Revolver in 1966.
Intrebarea este: Prin ce a impresionat melodia in cauza, sau mai bine zis ce o face sa fie diferita de toate celelalte piese ale Beatles-ilor? Nu stiu daca veti gasi raspunsul pe net, insa cei cu adevarat pasionati de muzica si de Beatles ar putea gasi raspunsul.
Nu e usor, iar premiul e un CD continand discografia Beatles: muzica + texte.
Succes!

Foto: St. Mathew Street, Cavern Club (fost) - locul de care se leaga inceputul Beatles-ilor

UPDATE: I-am promis Oanei ca ii voi posta versurile melodiei Blackbird. Ascultand-o, nu poti sa nu remarci cat de bine se potriveste cu intrarea noastra in UE, si nu numai atat.

Blackbird singing in the dead of the night
Take these broken wings and learn to fly
All your life
You were only waiting for this moment to arise.

Blackbird singing in the dead of the night
Take these sunken eyes and learn to see
All your life
You were only waiting for this moment to be free

Blackbird fly, blackbird fly
Into the light of the dark black night

South Korea ...vazuta de Gabi Koreanu (XIV)

Dupa un week-end prelungit, reiau astazi serialul despre Korea cu subiectul fierbinte pe care-l asteapta multi: femeile. Ei, dragilor, aici se pare ca va dezamagesc un pic, pentru ca daca dpdv comportamental femeia koreeanca are toate calitatile, estetic sunt o deceptie. Bine-cunoscutul 90-60-90, in Korea, s-a transformat in 50-50-50, sau mai pe romaneste - femeia "snur": fara tz..e, fara ... Si aici ele se pot imparti in doua categorii: cele din sud, mai traditionaliste, imbracate saracacios (mai de la "tara" cum se zice), si cele din zona Seul, cosmopolite, ca doar na, e vorba de capitala tarii. Si unele si altele, insa, acorda o mare importanta cosmeticalelor; personal cred ca alaturi de Japonia, South Korea este una din tarile in care femeile cheltuie cei mai multi bani pe cosmetice. La polul opus, probabil, sta Rusia, insa despre Rusia si rusoaice in urmatorul serial, direct de la fata locului. Vreti sa stiti care e parerea koreenilor (barbatilor) despre femei? Ei bine, destul de populare chiar si in Korea sunt romancele, alaturi de unguroaice si rusoaice, asa ca ei, koreenii, ma intreaba mult mai mult despre femeile romance, decat voi despre koreence.
Un alt aspect al vietii sociale in Korea este sportul. Nu se face propaganda, ca la noi cu cele 400 de sali de sport, la ei chiar se face sport si statul, dar mai ales marile grupuri private (Samsung, Hyunday, Daewoo) investesc in sali de sport, terenuri, etc. Ce sporturi sunt populare in Korea? In principiu cele importate de peste ocean: golf, baseball, fotbal american, insa mai sunt populare si badminton-ul, tenisul de masa, fotbalul si patinajul viteza. Iar asta se regaseste si in structura canalelor TV de sport. Ei au canale dedicate atat pt golf, cat si pentru baseball, fotbal american, fotbal (SKY Sports) si ... GO. Da, ati citit bine, traditionalul joc al mintii, GO-ul (asa cum il stim noi) este de departe cel mai popular joc printre koreeni. In Korea acesta se numeste PA-DU si nu de putine ori veti avea ocazia sa vedeti carciumi koreene pline de tineri, care in timp ce stau la o bere sau la masa, vor avea ochii pironiti la televizorul intepenit pe canalul de GO, comentand mutarile jucatorilor, asa cum noi o facem la meciurile de fotbal.
Cat priveste fotbalul, odata cu Campionatul Mondial organizat in 2002, dar si datorita televiziunii, acesta a devenit din ce in ce mai popular, astfel ca multi tineri au inceput sa bata "maidanele cu nocturna si gazon sintetic", iar nume precum Ronaldinho, Beckham sau chiar Hagi apar printre poreclele lor. Eu unul, am ramas surprins cand, jucand fotbal cu niste liceeni koreeni si spunandu-le ca sunt din Romania, i-am auzit raspunzand in cor: "Hagi", dupa care cand am inceput jocul, unul dintre ei deja se considera Hagi, asa cum altul era Ronaldinho samd.
In Okpo, Daewoo a construit un cartier pentru angajatii santierului, cu tot cu scoala, spatii comerciale, etc. E un mic oras Daewoo. La fel cum in Gyong-nam, ceva similar a fost construit de Samsung. Companiile se ingrijesc de angajati, inclusiv de felul in care acestia isi petrec vacantele, asa mici cum sunt ele. Statiunile sunt construite in mare parte in jurul templelor, astfel ca oriunde te-ai duce e "musai" sa vizitezi si un astfel de templu. Destinatia favorita a koreenilor este insula Jeju sau Cheju (veti intalni ambele variante, pentru ca pronuntia este undeva "intre"). Aici ei au parte si de mare, si de munte si de temple, evident, intr-o insula de cca 8000kmp.
Foto 1: Golf Course Simulator - un simulator in care jucatorii lovesc mingea ca si cum s-ar afla pe un teren de golf autentic, a carui imagine e proiectata pe ecranul din fata, iar traiectoria mingei lovite este calculata cu ajutorul a 3 lasere, indicand cu precizie locul unde aceasta va ajunge. Geometria solului, vantul, etc. sunt simulate si ele. Ce e mai greu este ca nu prea poate fi descris in cuvinte :)
Foto 2, 3 si 4: Insula Jeju - insula care produce mai multi turisti decat toata Romania

luni, ianuarie 29, 2007

Pasa de la Mircea, sut si ...

Care crezi ca a fost cea mai tare poveste pe 2006 in internetul romanesc?
Aici s-ar parea ca sunt la unison cu majoritatea, insa explozia blog-urilor pare sa fi fost evenimentul nr. 1 pe internet, asa ca nu prea am de ales.

Daca 2006 a fost anul blogului in Romania, cum o sa se numeasca 2007?
Va fi probabil anul in care presa va incepe migratia catre formatul electronic. Ce n-am inteles este de ce GSP se vinde in format electronic la acelasi pret cu cel in format tiparit, oare cheltuielile din tipografie sunt chiar asa de infime? Sau asteapta reactia lui Prosport? Personal, cred ca asta nu va fi decat o auto-piedica in calea migratiei spre formatul .pdf


Ce vrei cel mai mult sa creezi pe Internet in anul asta?
In general nu creez pe net, ci sunt doar utilizator, insa mi-as dori un blog puternic, care sa mai "urecheze" presa din cand in cand, pentru ca sunt un luptator inversunat impotriva formatorilor de opinie si mai bantuie si prin presa noastra, atat scrisa cat si audio-vizual, asemenea specimene. Nu dau acum exemple, insa sunt cativa, care de cand au inceput sa simta in ceafa suflul jurnalistilor tineri, cu dorinta de afirmare, au inceput sa se dea in spectacol. Nu voi specula greseli de forma ca Huidu si Gainusa, ci numai pe cele de fond.

Mai departe (daca asa e regula): Oana-Anca, Ice4you si Sandre

duminică, ianuarie 28, 2007

De ce sunt fetele mai bune decat baietii? Sau de ce nu?


Leapsa de acum 2 zile, insa si un eveniment ce s-a petrecut aseara, mi-a dat ideea unui nou subiect: De ce sunt fetele (fiicele) mai bune decat baietii (fiii)? Paul argumenta ca parca tot mai bine e sa mergi in parc, sa dai o pasa. Eu il contrez cu imaginea de alaturi si cu urmatoarea explicatie: aseara, pe la 11.30 cand ne-am intors de la o aniversare, eu si sotia am gasit pe pat, in dreptul fiecaruia cate un mic cadou si un biletel, care nu pot spune ca nu m-au "topit". Nu zic ca baietii nu-s capabili de asa ceva, insa eu cel putin, la varsta ei (fiicei mele), cu siguranta n-as fi fost in stare de asta. Ce m-a surprins a fost "citatul" ala pe care nu stiu cum l-a gasit, insa m-a inmuiat cu siguranta. Astept contre, insa argumentate.

Voteaza cu mintea, dar mai ales cu sufletul!

Luna Ianuarie e pe final. Saptamana care a trecut a adus urmatorii castigatori: Mozart (stiinta-cultura), Gretzky si Eusebio (sport) si Paul Newman (show-biz).

vineri, ianuarie 26, 2007

E-leapsa

5 lucruri mai putin stiute despre mine. Asta e cel mai greu lucru, pentru ca cei ce ma cunosc stiu ca sunt ca o carte deschisa, fara prea multe mistere. Totusi:
1. Sunt filo-irlandez, ca sa zic asa: adica sunt fan declarat Guinness, imi plac la nebunie: Jameson, Bailey's si Irish Coffee si bineinteles Irish Music si Irish Dance. Cainele de la tara s-a nascut de Sf. Patrick, sarbatoarea nationala a Irlandei si bineinteles l-am botezat Patrick.
2. Sunt fan Beatles. Cand am ajuns prima oara in Anglia, eram intr-o delegatie, i-am cerut gazdei sa ne duca la Liverpool sa vedem Beatles Story Museum. Si acum ma gandesc ce tupeu am avut, insa tipul s-a conformat si pentru ca nu erau decat vreo 40 de mile pana la Liverpool, am avut parte de o zi pe care nu o voi uita niciodata.
3. Am fost coleg timp de 5 ani cu Mugur Mihaescu de la Vacanta Mare, si chiar daca stiu ca multi dintre cei ce citesc blog-ul asta, nu-i gusta umorul (nici eu nu pot spune ca ma aflu in aceasta categorie), l-am cunoscut pe Mugur ca om si candva, voi scrie si despre el pe blog-ul meu, asa cum l-am cunoscut eu si cum probabil ca nu-l stie multa lume.
4. Prenumele meu vine de la un mare ciclist al Romaniei in acele vremuri, Gabriel Moiceanu de la Dinamo, tata fiind un pasionat al acestui sport. Eu, care sunt un anti-dinamovist convins. :)
5. Cand s-a nascut fetita mea, mi-am simtit orgoliul ranit, pentru ca nici nu concepeam sa nu fie baiat sau cel putin nu ma vedeam in postura de tata de fata, incercand sa ignor toate examinatrile ECHO. Acum pot spune ca a fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat. N-as da o fata, nici pe 100 de baieti. Vorba unui profesor de-al meu din facultate "Gabi, baietii destepti fac fete". Tatii de baieti poate vad in asta o consolare a noastra a tatilor de fete, insa va asigur ca nu e nevoie de nici-o consolare. La bucurii n-ai nevoie de consolari.

Si pentru ca tot trebuie data e-leapsa mai departe,
Cristi Roman, Mircea Scarlatescu, Sandre .

South Korea ...vazuta de Gabi Koreanu (XIII)

Astazi voi completa cele spuse ieri, nu insa fara a fi un pic contrariat ca tocmai "PAPA BUN" nu a participat la discutia despre mancare.
Deci, referitor la castroanele cu garnituri (vezi foto de ieri): din orice restaurant, din aceasta recuzita nu lipsesc: kim-chi (foi de varza degerate, cu multa boia iute - castronul din stanga-spate), germenii de soia (castronul cel mai din stanga), ridiche cu boia (castronul din fata-dreapta), pestisori cu un sos foarte iute (castron fata-stanga), creveti (castronul din mijloc) si in sfarsit o salata normala (salata, castraveti si rosii - castronul spate-dreapta). Cat priveste "cremvurstii" de care vorbeati, eu i-as asemana mai degraba cu altceva, dar ma abtin de la alte comentarii.
Un alt tip de carciumi, sunt ceea ce se numesc "korean barbeque". Ce sunt acestea? Niste restaurante tot in genul celorlalte, doar ca in loc de preparate cu specific marin, se servesc "carnuri" la gratar. Curiozitatea abia aici vine. Unde e gratarul? Este exact in mijlocul mesei la care v-ati asezat. In fiecare masa exista o decupatura de forma circulara unde se afla instalat gratarul. De cele mai multe ori exista o instalatie cu gaz care mentine gratarul fierbinte, insa in carciumile cu pretentii, dedesubrtul gratarului se afla ca o galetusa de fonta pe care ospatarul o umple cu niste pietroaie incandescente si pe care vine si le schimba de cate ori e nevoie.
Carnea este adusa pe niste tavi, taiata in felii foarte subtiri, asortata cu ciuperci, usturoi si ceapa, toate pentru a fi aruncate pe gratar. Asa ca in timp ce stai cu prietenii la o sueta, mai invarti si carnea pe gratar, si ti-o perpelesti asa cum iti place. Feliile de care va vorbeam sunt asa subtiri, ca niste suvite, ca se fac imediat, nu trebuie sa astepti prea mult, iar pe de alta parte stii ca mananci carnea intotdeauna calda. Ospatarul va aduce de fiecare data o noua tava cu carne, in locul celei consumate, astfel ca daca nu vrei sa mai consumi trebuie sa-i spui asta. Carciumile astea insa sunt al naibii de scumpe, noi nepermitandu-ne sa mergem la ele, decat cand masa era platita de companie. Consumatia se invarte undeva la 80-100 USD de persoana. Si totusi koreenii le frecventeaza, chiar daca nu foarte des. Imi pare rau ca n-am avut aparatul la mine, sa fi facut poze, ca macar ideea cu gratarul in mijlocul mesei mi s-a parut geniala (ar trebui promovata de PAPA BUN).

In rest gasesti si carciumi europene - preturi cam la 30-40 USD de caciula, chinezesti, indiene.
Mie personal cel mai mult mi-a placut la restaurantul indian. Erau preparate culinare indiene ce nu prea le gasesti in restaurantele similare din Europa. La noi, peste tot in Europa suntem invadati de Chicken Tikka Masala, acolo am avut ocazia sa servesc si alte preparate delicioase (multe din soia sau naut). Si e ca lumea cand mergi in grup, pentru ca fiecare comanda altceva si facem un "sharing" la 2-3 persoane.
Avand in vedere ca Okpo era un oras, practic "invadat" de straini, mai toate cluburile, pub-urile erau pe stil european, insa cu servicii asiatice si aici nu va ganditi la masaj thailandez, destul de popular si prin Korea, ci la felul in care esti tratat de cand ai deschis usa pub-ului. Mai toate pub-urile sunt patronate de femei, iar asta cred ca e un avantaj pentru ca se simte inca de la intrare o atmosfera degajata, relaxanta. Fetele de dupa tejghea se grabesc sa te intampine cu un "Anian-Aseyo!" spus cu toata gura, nu numai din politete. Bautura se serveste de regula la tejghea, iar fetele de "dupa", in cazul in care esti un oaspete nou pt pub-ul respectiv, se vor grabi sa faca prezentarile, chiar sa te prezinte celorlalti clienti. Daca iti place sa fii o persoana mai discreta, mai bine stai acasa, aici esti imediat introdus in "cercul" de prieteni ai pub-ului si odata ce ti-ai dezvaluit identitatea, fii convins ca vei fi recunoscut data urmatoare cand iti vei face aparitia.
Aici nu se lasa bacsis de regula, insa politicos este sa oferi o bere macar, fetei care te serveste, prilej si pentru ea de a te "descoase" pentru a afla cat mai multe despre tine. Ele stiu foarte bine fiecare client din ce tara este, in ce proiect lucreza aici in Korea, samd. Pentru un european ar putea parea ca aceste "amabilitati" sunt un fel de avansuri, insa nu e nimic altceva decat amabilitatea specific asiatica. Pentru "dame de consumatie" sunt localuri cu felinar rosu.

Foto 1: "Cremvurstii" mai in detaliu
Foto 2: Un hobby foarte des intalnit in Korea si care m-a "fermecat" si pe mine - Golful

joi, ianuarie 25, 2007

South Korea ...vazuta de Gabi Koreanu (XII)

Asa cum v-am mai zis, programul nostru era pana la ora19.00. Pe la 19.30 cand ajungeam in Okpo mergeam direct la cumparaturi (cand era cazul). Magazinele, desi deschise, cam goale. "Mai, dar koreenii astia daca ziua sunt la munca, cand naiba isi mai fac piata?" - ma gandeam. Am aflat raspunsul cateva zile mai tarziu. Pe la ora 21-22. Atunci e forfota cea mai mare. Magazinele sunt deschise de regula pana pe la 23.00-24.00 si chiar si dupa uneori. Nu conteaza ca sunt de haine, electronice sau altceva, programul lor incepe pe la ora 16.00, pana spre miezul noptii. Doar cele alimentare sunt deschise toata ziua.
Si viata de noapte, tot pe la ora aia incepe. Daca intri intr-un pub pe la ora 7-8 pm, nu e nimeni, abia dupa 9 incep sa apara si o tin pana pe la 12-1, uneori chiar 2, iar a doua zi la munca ii vezi cum pica pe ei de somn. Se spune ca ala care doarme mai mult de 5-6 ore pe noapte e puturos.
In prima sambata in Korea, am decis impreuna cu colegul meu sa incercam un restaurant korean, din ala cu acvariu afara. Gasim noi o carciuma, era cam greu sa alegem ce-i drept pt ca mai toate erau la fel si erau si foarte multe. Imaginati-va un oras cam jumatate din Constanta, dar in care sunt peste 1000 de carciumi; si toate inghesuite in acelasi loc, in downtown. Pana la urma ne hotaram asupra uneia care avea mese cu scaune si nu era nevoie sa stam pe jos si nici sa ne descaltam la intrare asa cum erau de altfel majoritatea. Intram inauntru si ce sa vezi, peste tot, numai separeuri. Fiecare separeu avea cuierul lui si loc unde sa te descalti si sa-ti iei papuci de-ai casei. Ospatarul care ne-a condus pana aici ne face semn ca nu e neaparata nevoie sa ne descaltam. Aduce imediat si meniul. Credeam ca va fi greu sa alegem, dar n-a fost asa. Toate preparatele aveau poze (asa cum povestea si Fishbone despre Japonia), iar acolo unde aveam o intrebare aratam cu degetul si ospatarul ne raspundea scurt: "pish", "chicken" sau "bip" (peste, pui sau vita). Comandam un platou mixt, ca sa le incercam pe toate cum se zice si bineinteles bere la carafa. Am luat o carafa de 1,5 litri, sa nu ne aruncam prea sus, daca mai era mai comandam. La un moment dat ospatarul se intoarce si cheama pe unul dintre noi afara. Se duce colegul meu. S-a intors cam dezamagit. Bucatarul alesese pestele si ce mai era pe acolo, ii scosese din acvariu si i-a decapitat in fata lui, ca sa ne convinga ca e proaspat. Nu stiu daca atunci cand l-a aruncat in tigaie mai dadea din coada, ce stiu e ca amicului meu i s-a cam taiat pofta si a mancat cam cu noduri. A venit mancarea, arata ca in fotografie ce-i drept, insa poza nu arata si cat de iute este, asa ca a mai fost nevoie sa mai comandam inca 2 carafe, nu de sete, ci ca sa ne treaca iuteala. Toata masa ne-a costat undeva la 15$ de caciula, ceea ce pentru Korea e super ieftin. Dupa ce am plecat de acolo, ne-am mai oprit intr-un pub, sa mai radem vreo doua beri ca iuteala tot nu trecea.
Foto 1: In Okpo, "downtown" chiar e punctul cel mai de jos al orasului
Foto 2: Cam asa arata garniturile ce se aduc la felul principal comandat
Foto 3 si 4: Acvarii aflate afara, la intrarea in fiecare restaurant cu specific marin

miercuri, ianuarie 24, 2007

South Korea ...vazuta de Gabi Koreanu (XI)

Incepusem sa amintesc in episodul precedent de masini si hoteluri. Azi revin maiin detaliu.
Masinile: in proportie de 99% coreene, daca nu cumva si 99% asta e cam mic. N-as zice ca exista o marca dominanta, insa la fiecare clasa exista asa ceva. Astfel: la clasa medie si limuzina lider e Hyunday, la clasa compacta Samsung SM3 pare a fi un pic peste Hyunday Accent si Kia Cerato; la clasa mica si mini Daewoo Matiz II (Chevrolet Spark la noi, la ei se comercializeaza tot ca Daewoo) pare sa-l fi luat pe Hyunday Getz, iar la SUV lider autoritar e KIA, atat Sportage cat si Sorento le-au depasit pe Tucson si Santa Fe de la Hyunday, insa dupa cum bine vedeti Hyunday se cam lupta la toate clasele, fapt ce o face ca fiind totusi cea mai populara marca din Korea. De altfel si koreenii mei au o vorba de genul celei de la noi: "Hyunday si restul". Si totusi modelele comercializate in Korea difera intrucatva de cele din Europa: Hyunday ii copiaza pe cei de la Mercedes, Samsung pe cei de la BMW. Si aici fac o paranteza: pana sa ajung in Korea nu auzisem de masini Samsung. Din prima zi in santier insa, m-a izbit asemanarea intre modelele Samsung si cele de la BMW. Noile modele sunt Samsung SM3, SM5 si SM7, asa cum BMW are serie 3, 5 si 7, iar vechile modele 325, 525, 735 ale lui Samsung le copiaza evident pe cele ale lui BMW cu aceleasi denumiri 325, 525, 735. Ei bine stiti care e marele paradox in toata afacerea asta? Samsung-ul a fuzionat cu Renault, iar masinile de o asemanare izbitoare cu BMW se produc in continuare cu denumirea de RenaultSamsung. Pentru a proba cele spuse, va invit sa vizitati site-ul oficial al firmei aici. (sau foto 1)
Cat priveste hotelurile, aici nu pot spune ca i-au copiat pe europeni, pentru ca hotelurile acestora, desi par inghesuite, in realitate nu sunt deloc asa. Intri in receptie si prima impresie pe care o ai e ca ai intrat intr-o "bomba" de hotel. Insa cand ai intrat in camera ti-ai schimbat parerea. Electronica pana-n dinti, mobilier si utilitati noi, chiar daca hotelul pare vechi pe dinafara. Nu lipseste nimic. Totul e gandit pana la cel mai mic detaliu. Iar de preturi, va spuneam ca ele se invart pe undeva pe la 100$/noapte, ce poate parea mult, insa in comparatie cu marile lanturi hoteliere ce au camere de la 200$ in sus, astea sunt cea mai buna alternativa. Am stat si la Best Western de cateva ori, un hotel normal de 3-4 stele la nivel european, insa nimic in afara de strictul necesar, insa holul de la intrare la aceste hoteluri este ca sa iti ia fata cum se zice, la coreeni e invers. Ce lipseste din hotelurile koreene, in afara de etajul 4 evident (va amintiti ca 4 e un numar cu ghinion in Korea)? Restaurantul. Ce-i drept nu chiar in totalitate, el exista, insa nu e de mancat acolo, decat cel mult micul dejun si asta pentru ca in Korea hotelul e vazut ca un loc unde te odihnesti, nu unde si petreci, iar la ei a manca la un restaurant e sinonim cu a face o mica petrecere. Insa despre restaurante si night-life cititi maine. Si ce mai lipseste de la cladire koreene? Parterul. La ei peste tot se incepe cu 1st floor - asta e parterul. Pana atunci va invit sa priviti cu atentie fotografia alaturata si sa raspundeti la intrebarea. Daca mergi pe strada in Korea si vezi pe o cladire respectivul semn, ce este in acea cladire?

Votează cu mintea, dar mai ales cu sufletul!

Săptămâna trecută şi-a desemnat câştigătorii la cele trei secţiuni ale concursului. Astfel, la cultură-ştiinţă au ieşit în ordine: Eminescu, Iorga si Moliere; la sport: Mohammed Ali, Stefan Edberg şi Gilles Villeneuve, iar la show-biz: Janis Joplin, Federico Fellini şi Placido Domingo.
Poll-ul continua şi săptămâna asta cu personaje noi. Şi nu uitaţi: "Votează cu mintea, dar mai ales cu sufletul!"

marți, ianuarie 23, 2007

Korean Blogger


Cam asa arata felul in care m-am chinuit aseara sa scriu cele cateva randuri.

luni, ianuarie 22, 2007

South Korea ...vazuta de Gabi Koreanu (X)

De data asta relatez direct de la fata locului. Deci: Incheon (S.Korea), Hotel June, 22.01.2007 ora 21.00
Dupa multe peripetii pe la rusi am ajuns cu bine in Korea. Ca si in toate celelalte dati am apelat la serviciul de rezervare camere hotel al aeroportului. D-ra de la ghiseu mi-a recomandat June. Am stat pana acum la 6-7 hoteluri diferite, insa pe asta nu l-am incercat. Inainte sa sune fata la hotel, sa vada daca mai sunt camere libere, ii precizez: "Dar sa fie cu computer in camera (ca-mi pleaca cititorii, nu de alta)". Mi-a zis sa astept 15 minute ca vine masina hotelului sa ma ia. OK. Schimb niste bani, ca sa platesc hotelul (cam 100$ cu tot cu mic dejun) si sa mai am de-o bere (deja am pus-o la rece, o beau dupa ce termin de scris) si fix in 15 minute ma trezesc ca vine soferul. Stiam eu ca sunt punctuali, dar parca nici chiar asa. Si pentru ca tot veni vorba de aeroport, trebuie sa va spun ca aici am vazut cel mai operativ personal dintre toate aeroporturile prin care am trecut. Nu ai cum sa pierzi legatura, daca mai exista un timp cat de mic intre curse. Pentru un singur calator se agita un intreg personal. Am trait-o pe pielea mea; am prins o legatura cand nici nu mai credeam. Am fost preluat pe rand de 5-6 lucratori si dirijat pe toate scurtaturile posibile din aeroport, numai sa nu pierd legatura. N-ai sa vezi in Europa asa ceva. Insa un atu aici este si media de varsta a angajatilor care nu cred ca este peste 30 de ani. Si cred ca si 30 de ani e mult.
Ajung la hotel. Dintre toate la care am stat asta e cel mai tare (nu cu mult peste celelalte): computer, TV, DVD, videocasetofon, frigider, instalatie de ionizat aerul, aparat pentru sterilizat cu UV, frigider, buda din aia electronica de v-am mai aratat, creme si balsamuri sa-ti pui si-n cap, ca oricat de carcotas as fi si tot n-am ce sa mai zic. Gata, nu-i mai laud pe koreeni, sa nu si-o ia in cap si va povestesc despre scoala (vezi foto 2 din episodul precedent) si armata.
Copiii incep scoala pe la 5-6 ani, programul de studiu fiind cu adevarat spartan: orele incep la ora 9 si se termina la ora 18 pentru cei din ciclul primar si gimnaziu si 9-22 pentru cei din licee, colegii, universitati, 6 zile pe saptamana (sambata au numai pana la 18 ai mari si 14 ai mici), fapt care a produs in ultima vreme o migratie puternica a tinerilor catre SUA, Canada si Australia in mod special, insa si in state europene. Citeam acum cateva luni in Korean Herald (varianta locala a lui Herald Tribune) un interviu cu un profesor universitar din Seul, ce si-a trimis sotia cu cei trei copii in SUA, costurile pentru intretinerea familiei acolo cu tot cu transportul dus-intors o data pe an fiind mai mici decat in Korea. Aici sunt si taxele foarte mari. TVA-ul e numai 10%, insa sunt multe alte taxe ce scumpesc viata. Bunaoara un Hyunday Sonata, care in Korea se vinde cu 25000$, in Statele Unite e 20000$, iar in Europa probabil 25000EUR, ca si noi europenii ne pricem la taxe. Aici cand vorbesti de o masina la clasa asta, obligatoriu are tapiterie de piele, GPS si cutie hidramata. Toate masinile cu care am mers aveau asa ceva.
Despre armata nu ar fi prea multe de spus, pentru ca aici e in sfarsit un punct comun cu al nostru (pana la intrarea in UE). Stagiul militar e obligatoriu. E si la ei aceeasi lozinca: "Cine n-a facut armata, nu e barbat adevarat". Cei in termen redus fac 1 an si jumate, insa acum s-a redus la 9 luni din cate am inteles, iar ceilalti de la 2 ani la 1 an si 4 luni. Ca si la noi, la terminarea armatei, cei cu studii au grad de ofiter, etc.

duminică, ianuarie 21, 2007

South Korea ...vazuta de Gabi Koreanu (IX)

Azi voi continua sa vorbesc despre koreeni asa cum i-am cunoscut. Cristi amintea acum vreo 2 zile, despre greve lor si despre uniforme. Uniforma reprezinta imbracamintea de baza in Korea. Priviti imaginea alatura si vedeti un coleg intr-o jaca Samsung, parte a echipamentului de protectia muncii. Ei bine, daca mergi seara prin oras, vei vedea mai bine de jumatate din oras purtand jeci fie Samsung, fie Daewoo, asta si pentru ca populatia din insula este polarizata in jurul celor doua mari santiere navale. Daca ar fi sa dau o definitie a poporului korean, atunci i-as numi un popor bogat ce traieste in saracie. Nu conteaza ca pica acoperisul de pe casa sau tencuiala de pe pereti, conteaza gradul de automatizare al utilitatilor. Electronica, in Korea, este acasa la mama ei.
Se imbraca in hainele pe care i le da santierul, insa sunt blindati de electronice, ba telefoane mobile pe care urmaresc programe TV (televiziunea pe mobil abia a aparut in Europa, la ei in 2005 era deja), ba tot felul de media playere portabile. De memory stick-uri nu mai zic, pentru ca n-am vazut korean fara asa ceva. Despre greve nu pot sa spun decat ca ceea ce m-a impresionat a fost decenta lor, parca nici nu le-as numi greve. Se aseaza dimineata de-a lungul trotuarului, inainte de intrarea in santier, avand cate o pancarta in mana si salutand respectuos pe cei ce se duc la munca. Fara urlete, fara violenta. Si chiar asa, cu decenta asta, in 2006, lucratorii lui Samsung au obtinut 2 sambete libere pe luna.
Si pentru ca tot vorbesc despre decenta lor, ceea ce m-a impresionat intr-un fel au fost alegerile locale, desfasurate in mai-iunie. Fiecare candidat are un numar, de la 1 la cati candidati sunt (aici au fost 6). Meeting-urile electorale se desfasurau in intersectii, unde caravana electorala a unui candidat ocupa unul din colturile intersectiei (alteori 2 colturi, daca era un candidat potent; daca era Becali, probabil le ocupa pe toate :D). Tot staff-ul electoral purta tricouri, sepci cu numarul respectiv, iar din "spectacol" nu lipseau majoretele. Programul electoral era prezentat de pe scena improvizata in caravana mobila, fara reactii violente, fara injuraturi sau huiduieli din partea adversa. vreti sa stiti insa care e parerea koreanului despre alegeri? Mr. Seo, liderul echipei de instrumentisti (el era singurul inginer korean cu care am lucrat) a raspuns sec: "korean mafia" si a inchis subiectul, pentru ca nici lui nu-i face placere sa discute despre asta.
Un alt lucru pe care l-am remarcat in Korea a fost felul in care se aduna la un picnic. In singura zi libera pe care am avut-o in Korea, impreuna cu 2 colegi englezi, ne-am hotarat sa facem o plimbare prin parcul orasului, unde era si un monument inchinate bataliei navale de la Okpo, in urma careia insula a fost eliberata de sub dominatia cotropitorilor japonezi.
Priviti imaginea si veti vedea paturile intinse pe asfalt, nu pe iarba, desi spatiu verde era cu toptanul aici. Natura insa, nu a fost foarte generoasa cu Korea, iar koreenii stiu sa respecte putinul pe care-l au. Erau multe grupuri venite la picnic in acea duminica, insa mi-a fost nu stiu cum sa-i fotografiez. Pana la urma nu am rezistat tentatiei, m-am departat de unul din grupuri, am pus zoom-ul in actiune si am fotografiat. Apucaturi de roman, deh.
Azi e ziua cea mare, a intoarcerii spre casa. Vor fi 2 zile in care probabil ca nu voi posta nimic, doar daca am norocul sa o pot face de la fata locului din Korea. Episodul viitor: despre scoala si armata.
Toate cele bune, va urez!


Concurs ...made in Libia

Prietenul meu, Iulian, aflat la "cules capsuni" pe o platforma in Libia, rasfoind episoadele anterioare scrise de mine, s-a hotarat sa lanseze si el un concurs pe blogul meu. Tema este : "MA SIMT ,CA UN ...PURCELUS !!!!?????DEE CEEEE ?????... ?". M-a lasat sa aleg eu premiul. Pana se hotaraste ce premiu sa dea el, eu zic doar atat: o poza cu autograf de la Khadaffi. :D

vineri, ianuarie 19, 2007

South Korea ...vazuta de Gabi Koreanu (VIII)


Astazi, voi incerca sa completez cate ceva la cele spuse anterior. In primul rand ii voi dezlega "misterul navetei spatiale" lui Paul (Muntenescu); asa cum el a postat rezumatul de la Liverpool-Arsenal si pentru care ii multumesc, acum e randul meu sa-i intorc "serviciul" si sa postez cea mai reusita poza (din cele avute) cu platforma pe care lucrez (inca, pana ne-or flitui rusii pe toti), fotografia fiind facuta in Korea, in santier, in seara de dinaintea plecarii spre Rusia. Originalul este un fisier .tif de 50MB, asa ca, cine nu se multumeste cu varianta comprimata, sa ma contacteze.

In al doilea rand voi dezlega si misterul chiriei: ea era de aproape 2500$/luna in care, v-am zis, intra cablu, net, curent, apa, gaz, transportul la si de la aeroport, femeie de servici o data pe saptamana. Si tineti cont ca nu e Seul. Acolo, din cate am inteles, chiriile sunt mai mari.

Cat priveste santierul, voi lasa munca de o parte, pentru ca asa cum zice proverbul "Noua nu ne e frica de munca, pentru ca stim sa ne ferim de ea", la care dupa cum s-a vazut si koreenii au subscris cu drag si chiar cu aplomb si voi veni pe coordonatele voastre si voi vorbi despre cantine. Sunt doua tipuri de cantine: una pentru straini, contra cost, 7$ pranzul - si multe altele pentru koreeni (gratis). Am ales-o pe cea pentru straini, la indicatia unora avizati si nu pot spune ca am gresit. 7$ nu mi s-a parut scump, iar cand am vazut cum se mananca acolo, era chiar super ieftin. Meniul era afisat pe toata saptamana, asa ca in functie de el, puteai sa nici nu te deplasezi daca nu-ti convine, asta pentru ca deplasarea se facea cu un autobuz. Dupa ce am aflat traseul, mergeam pe jos, ca o plimbare de 20 de minute nu strica nimanui. Asadar, meniul de inspiratie britanica sa zic: soup of the day, 4-5 feluri de garnituri din care nu lipseau orezul si cartofii prajiti, meniul principal, care alterna de la o zi la alta (miercurea era Beefsteak si era o aglomeratie....), un bar de salate ca la SpringTime, fructe, sucuri, cafea, ceai, ce mai, ca la nunta.

Nu a fost insa prea bine ca incepusem sa ma rotunjesc. Asa ca mai spre vara am inceput sa alternez cantina pentru straini cu cea koreeana. Cand era porc sau vita nu mai mergeam la straini, mergeam la coreeni. La inceput a fost mai greu, pana m-am obisnuit atat cu mirosurile, cat si cu iutelile lor. Cand am mancat prima data supa la "koreeni", mi-au dat lacrimile de iuteala. Se zice ca japonezii, dupa ce i-au cotropit pe koreeni, cand au revenit in tara, i-au numit pe acestia "tara mancatorilor de usturoi". Nu cred ca e nimic exagerat in asta: un koreean care nu mananca iute, nu e koreean. Plus ca aici lumea mananca cu betele (chopsticks), nu exista furculita. Daca vii cu bete de unica folosinta de acasa e OK, pentru ca alea sunt din lemn, destul de grosute si usor de manevrat. Aici insa, sunt bete din Inox, subtiri, iar koreenii spun ca inteligenta unei persoane se cunoaste dupa abilitatea cu care manevreaza betele. In cazul asta sunt prost de-a binelea, mi-am zis. Incet, incet insa am invatat si am castigat si aprecierea lor, pentru ca pentru ei, un strain ce renunta la obiceiurile traditionale si trece la cele koreene, este de apreciat. Din meniul zilnic la cantina coreeana, nu lipsesc: korean noodles (un fel de fidea mai groasa, din faina de orez), orez, carnea care de cele mai multe ori are un sos de ardei iute, kim (niste foite uscate dintr-o alga de mare, bogata in multe minerale, insa cam rea la gust) si evident kim-chi - frunze de varza, pe care le tin in butoaie, la degerat, pana se inmoaie, cu mult ardei iute prin ele. Insa tot varza noastra murata e mai buna. Se mananca in ritm alert. Nu prea e timp de pierdut. Totul se desfasoara cu o cadenta ca la armata. Locurile la mese sunt ocupate in ordine si se elibereaza la fel. E o disciplina pe care nu o impune nimeni, poate numai traditia. Dupa masa, tot koreanul trage cate-o tigara - ca sa-l ia somnul, zice carcotasul din mine. Sunt doar doi nefumatori in grupul de instrumentisti de 24: cel mai batran si cel mai tanar. Asa s-a nimerit, doar n-o sa credeti ca si asta e o regula. :)

Si inca un lucru cu care sigur i-am cucerit pe koreeni este faptul ca am invatat alfabetul lor. Nu stiu mai mult de 2-3 cuvinte in koreeana, insa citesc si scriu, cam incet ce-i drept, dar bine. Am avut si "profesor" bun, Kuy-Ji, omul cu care am petrecut mai mult timp impreuna decat cu familia, in ultimul an. A stiut sa-mi explice regulile prin care se formeaza literele alfabetului, nu alfabetul in sine, pentru ca a memora 1000-2000 de hieroglife de-astea ar fi o utopie. Cu pronuntia e putin mai greu pentru ca sunt sunete foarte apropiate fonetic din punctul lor de vedere, nu si al nostru, pe de alta parte ei nu fac distinctia intre "L" si "R", sau intre "F" si "P".

A trebuit ceva pana sa inteleg ca "pish", inseamna de fapt "fish"=peste. :D

joi, ianuarie 18, 2007

South Korea ...vazuta de Gabi Koreanu (VII)

Koreenii, ca oameni
Atingand un punct sensibil ieri, privitor la atitudinea koreenilor fata de munca, ma simt dator sa fac corecturile de rigoare pentru ca acea idee sa nu fie generalizata. E foarte adevarat ca mai trag si chiulul, insa sa nu uitam ca ne aflam totusi intr-un santier, unde nivelul de cultura al majoritatii este mediocru. Am cunoscut koreeni si koreeni. Voi incepe cu colegii mei, "Instrument Team" - pe romaneste AMC-isti, sau tehnicieni automatisti, luat-o cum vreti. I-am cunoscut in primele zile de santier; si ei erau noi in proiect, veniti pentru Commissioning. Pentru cei care nu cunosc notiunea, commissioning-ul este o faza a proiectului, ce urmeaza fazei de constructie, in care pe platforma (in cazul meu), echipata fiind, se incep verificarile, testele la rece si la cald, aceasta etapa fiind premergatoare punerii in functiune. Asadar cunoastem mai intai Senior Techs, adica pe cei mai priceputi. Profesional, nu-i compar cu tehnicienii AMC din Romania, pentru ca sunt mult peste ei. La noi e o diferenta mare intre ingineri si tehnicieni, la ei nu. Sunt iuti la minte si asta imi place, pricep repede, nu trebuie sa le explici de doua ori. Mai greu e cu limba engleza, insa pui mana pe pix si le desenezi. Sunt eficienti, lucreza in ritmul impus de englezi (in proiectul asta) si probabil de aici si tentatia de a dormi in pauze, cand stii ca oricum esti in grafic. Faptul ca s-a muncit bine si ne-am incadrat tot timpul in termene, ne-a adus si avantaje, astfel ca aproape de fiecare data cand s-au facut premieri, cei care au castigat au fost "instrumentistii". Premiul a insemnat de fiecare data o masa la restaurant platita de companie. Momentele astea petrecute cu ei la restaurant au fost dintre cele mai placute, pentru ca acolo ai ocazia sa-i cunosti cum sunt in viata de zi cu zi, in afara serviciului, desi la ei timpul asta e cat se poate de redus. Un korean munceste 6 zile pe saptamana, unii mai muncesc si 2 duminici pe luna, iar concediul lor e de 15 zile pe an. Revin la tehnicienii mei. Facem cunostinta, pentru a fi mai simplu ne scriem fiecare numele cu markerul pe tabla. Kuy-Ji Park (se citeste Kiu-Gi Pa), unul din ei ne intreaba brusc ce varsta avem. M-am mirat in prima faza, insa ii raspundem: eu 38, iar colegul meu 36. Dupa care vad ca mi se adreseaza cu "Mr. Gabi", iar colegului ii spune direct "Mihai". Pe fata mea se citea un mare semn de intrebare, insa se citea atat de bine, incat Ill-Soo Kim, veteranul lor, a inteles imediat si mi-a dat explicatia fara sa mai intreb: "Se adreseaza asa, pentru ca el are 37 de ani si, celui mai in varsta decat tine ii spui domnule, iar alui mai mic ii zici direct pe nume". Asa e la koreeni, cam cum e la noi la macedoneni, un respect deosebit fata de cei mai in varsta. De altfel si cele 2 mari sarbatori ale lor au ca scop prinosul de recunostinta adus celui mai varstinc membru al familiei sau celor disparuti (parinti, bunici).
Ne aflam undeva pe la inceputul lui decembrie 2005 si suntem anuntati ca Samsung ofera un dineu angajatilor, cu ocazia apropierii Craciunului. Ma leg de acest amanunt si fac precizarea ca religia predominanta in Korea este crestinismul, nu budismul, insa nu sunt nici catolici, nici ortodocsi, au alt calendar complet diferit de cel gregorian sau roman si alte sarbatori. Noi am fost "programati" pentru 11 decembrie. Dineul a avut loc la cel mai luxos hotel din insula, proprietate a lui Samsung evident. De altfel 80-90% din capitalul koreean inseamna Samsung, Hyunday sau Daewoo. De la alimentari, farmacii si pana la santiere navale, lupta se da intre cei 3 mari.
Asadar, dineul a inceput cu o receptie cu whisky-ane si fructe de mare, a continuat cu masa propriu-zisa, urmata de un show reprezentand dansuri populare koreene si s-a incheiat, evident, cu lucrul care mi-a placut cel mai mult in Korea: Karaoke.
Foto 1: Inaintea dineului
Foto 2: Cocktail de fructe de mare (pentru pretenii bloggeri, se stiu ei care :))
Foto 3: Dans Korean in costum traditional
Foto 4: Karaoke: Paul Dent, Ali Cox, eu, John Glew interpretand Bohemian Rhapsody
Foto 5: Unul din managerii lui Samsung, impreuna cu MS, agentul despre care v-am vorbit in primele episoade - arata cat de popular e Karaoke in Korea pe de o parte si lipsa de prejudecati a unui manager care nu se sfieste sa se dea in spectacol in fata subalternilor
Foto 6: Eu si cu Alexey Utkin, coleg si prieten

miercuri, ianuarie 17, 2007

South Korea ...vazuta de Gabi Koreanu (VI)

Prima zi in santier.

Proiectul in care lucrez si-a desfasurat prima etapa in santierul lui Samsung, mai exact SHI (Samsung Heavy Industries) din Gyeong-nam, cam la 20km de Okpo. Asa ca, in fiecare dimineata, la ora 7 punct autobuzul, unul dedicat strainilor, pleca din coltul strazii. Asta era un autobuz normal, nu de lux. Pe drum, incercam sa surprindem cat mai mult din peisaj, atat cat putem vedea. Korea e o tara, care desi se afla la latitudinea Greciei, are o clima foarte apropiata de cea a noastra, vegetatia insa e cu totul aparte, stil Asia de altfel. Drumul pana in Gyeongnam nu e foarte aglomerat, un trafic normal as zice. Ajungem insa in oras si de-aici forfota. Autobuzul opreste la un semafor. Cand s-a facut galben, zeci de biciclisti si motociclisti se imbulzesc pe ambele parti ale autobuzului, sa-i ia fata, ca la curse. Soferul nostru priveste neputincios; abia se urneste din loc, cu frica de a nu lovi un bezmetic inconstient. In intersectiile aglomerate mai sunt si politisti, dar sunt cam de decor. Vreti sa stiti cum arata un politist? Ca un ginere: costum negru, camasa alba, nimic pe cap, cravata la gat, iar in picioare poate avea si adidasi, la ei a te asorta nu exista in vocabular. Am stat din noiembrie pana in iulie in Korea (cu pauzele de rigoare), insa n-am vazut o femeie imbracata ca lumea. Cam cum ne imbracam noi pe vremea lui Ceasca, chiar mai rau. Insa sa nu credeti ca in magazinele lor nu sunt lucruri de calitate, sunt, dar si preturile pe masura: o uniforma de scoala 80-100$ (insa f draguta recunosc), un costum barbatesc sau de dama, peste 400$, iar o pereche de pantofi cam pe la 200$.

Revin la santier, ca am luat-o pe aratura. :) Dupa ce mai mergem vreo 5-7 minute cu autobuzul pe strazile santierului ajungem. Santierul e imens, nu-l pot compara cu cel din Constanta. Aici lucreaza cca 15000 de angajati ai santierului, plus alti 5-6000 reprezentand parteneri de afaceri ai SHI. Incepem sa culegem date despre santier: are o productie de 53 de nave pe an (majoritatea de mare tonaj), plus cateva platforme. Nu fac calcule, insa se pare ca e o afacere cat se poate de profitabila, cat timp mai toate marile firme ce desfasoara activitati conexe si-au stabilit reprezentantele aici, in Gyeong-nam. Spre exemplu, Hempel, cel mai important distribuitor de vopseluri pentru nave, are sediul aici, iar Directorul pe toata Korea este un roman, un constantean de-al meu, Florin si ... imi cer scuze ca i-am uitat al doilea nume. Si el e tot un "capsunar" de frunte. S-a mutat impreuna cu familia, pe o perioada de 5 ani, cat are contractul si pana cand fetita lui, acum de 2-3 ani, urmeaza sa inceapa scoala. Ne-am intalnit intamplator in supermarket, asa ne-am cunoscut.
In santier e o forfota de nedescris. Se misca koreenii astia cu o viteza, insa si cand e de tras chiulul nu prea ii intrece nimeni. La ei programul incepe la 7 dimineata, cu o inviorare de cca 10-15 minute, in careu, exact ca la armata (ma refer la muncitori, nu la cei de la birouri) - unul din ei, seful de echipa probabil, fluiera sacadat, pentru a le coordona miscarile. Gimnastica se termina cu un strigat, ca pe vremea cand jucam baschet in echipa liceului si strigam "Victorie!".
La ora 12 e pauza de masa pana la 1, teoretic. Practic, de la 11.30 pana la 13.30, chiar 14.00 nu se misca nimic in tot santierul. Ce fac koreenii in acest timp? Dorm. Care pe unde apuca, pe scaune, pe banci, pe fiare, prin baraci. E incredibil. Mai ales daca seful e koreean e jale mare, unde e sef englez se misca altfel, insa si englezul are tabieturile lui, dupa masa sta cam 1 ora pe net sa citeasca presa si corespondenta, iar koreenii speculeaza orice. Nu incerca sa-i "faci" pe koreeni, ca, vorba lui Pinalty: "Ti fac iei pi tini".



Foto 1: Platforma Lun-A
Foto 2: Central Control Room - locul meu de munca, asa cum l-am gasit in prima zi
Foto 3: Macara plutitoare in actiune
Foto 4: O bucatica de santier vazuta de sus de pe heliportul platformei

Birou de blogger in Marea Ohotsk


Pentru ca tot e la moda acum sa ne prezentam birourile de blogger, hop si eu cu al meu. Fara alte comentarii. Doar foto.

marți, ianuarie 16, 2007

South Korea ...vazuta de Gabi Koreanu (V)

Voi continua cu piata, avand vedere ca ieri am omis cateva amanunte. M-am concentrat in principal asupra pietei de zarzavat, astazi voi vorbi despre supermarket-urile alimentare (gen Billa). Zarzavaturi gasesti si aici, ceea ce m-a impresionat la acest capitol a fost salata. La noi salata e de 2 feluri: normala si creata. La ei e de 20 de feluri, daca nu mai multe; cu frunze de toate formele si culorile: verde, rosie, alba, mov (asa cum de altfel puteti vedea in poza de pe postul de ieri - garnitura de la muschi). Interesant e ca nici-unul n-a intrebat ce-i aia, nici macar gurmanzii. Pentru mine, a ma hrani in Korea este destul de dificil, deoarece 3 dintre produsele pe care le mananc zilnic lipsesc cu desavarsire: branza, iaurtul si musli. Branza exista, insa de soia. Iaurt e numai de fructe. Iar cereale sunt cu gramada, insa nu musli. Asa ca am invatat din experienta primei ture, tura urmatoare aducandu-mi de-acasa musli, iar iaurt m-am apucat sa fac singur. Era si o alimentara numai pentru straini, insa musli oricum nu aveau, iar iaurtul era 60 centi/suta de grame. Branza ce mai luam, cu 12$/kg-oarecum acceptabil.
O alta ciudatenie koreeana: painea - au o gramada de feluri de paine, majoritatea din faina de orez, insa toata e dulce. E un fel de cozonac fara stafide si nuci. Pana si culoarea galbena te face sa crezi ca e cozonac. Pretul-1.50$/buc, cam de genul celei feliate de la Metro.
Puii - ca la noi pe vremea lui Ceasca, 2 la kil, nu chiar dar nu au mai mult de 7-800g/buc, pretul cam 3-4$ in functie de marime. In rest multe semipreparate, traditionalul lor "noodles", din care aduc de fiecare data, pentru ca fiica-mea, mare fan "noodles", nici nu concepe sa nu-i aduc cand vin acasa. Ne mutam la sectorul bauturi: berea - koreeana sau de import. Toate marcile koreene au cam acelasi pret - 1$/330ml. Marci: Hite, Cass, X-Lite, O.B. (fetelor, stati linistite, nu-s tampoane), Stout (bruna). Preferatele mele Hite si Stout, ambele brand-uri ale aceleiasi firme, Hite. Cele straine, in afara de Heineken, nu-s cine stie ce: Budweiser, Sapporo si Foster's (astea fiind intalnite mai des). Vinul, de care ei sunt foarte mandri, facut din orez, e ca si la noi unul din tabieturile de la nunti, cand preotul le da tinerilor casatoriti sa bea vin. Numai ca la ei mirii beau un pahar intreg. Spirtoasele: cele de import, coniac sau whisky cam scumputze, adica de la 40$ in sus sticla. Si ajungem si la bautura lor traditionala, SOJU - cel mai probabil varianta koreeana a "sake"-ului japonez - o bautura facuta din orez, care poate avea tarii cuprinse intre 20 si 45 de grade. Personal, nu-mi place, insa sunt multi care o agreaza. Cafeaua - nu exista decat instant - insa e excelenta, nu are gustul ala de nes, pe care multi bautori de cafea nu-l suporta. Foarte populara, si recunosc ca si mie imi place, este cafeaua 3 in 1 (cafea, zahar si lapte), care e pe grade de tarie (procent de cafea la plic): Verde inchis (culoarea plicului)=tare si aromata (cea mai scumpa), rosie=tare, galbena=medie, verde deschis=decafeinizata. Totul e foarte bine gandit in ceea ce priveste prezentarea marfii, astfel incat strainii ce doresc sa cumpere ceva sa nu intampine dificultati datorate necunoasterii limbii. La sectorul de carne de pilda, in galantarul cu tot felul de carne, este expusa in fata fiecarui sortiment o eticheta cu imaginea unui porc de exemplu, iar partea corpului reprezentata de carnea respectiva, este hasurata. Asta e o regula in toata Korea, nu numai in anumite magazine. De altfel cu limba engleza, aici ai muri de foame, cu greu poti gasi unul care sa inteleaga ce spui, insa nimic nu-l va impiedica sa dea din cap afirmativ, ca sa arate ca a priceput.

De ce sa ne intoxicam cu apa?

Aveti un fragment dintr-un articol des comentat zilele astea pe BBC (si nu numai):
A Californian woman has died after taking part in a water-drinking contest, but why is too much water dangerous?
Chiar asa: De ce e periculoasa apa? Astept pareri.
Comentariul meu: Am auzit de "apa la plamani", "apa la genunchi", de bere nu se zice asa ceva. De ce sa ma otravesc cu apa inloc sa ma tratez cu bere?

Break

Fac o mica pauza pentru cateva lamuriri suplimentare. Am modificat structura poll-ului din dreapta. In fiecare saptamana vor fi trei poll-uri: cultura-stiinta, sport si show-biz. Persoanele politice si figurile istorice le-am scos. Ca sa ma asigur ca nu o sa iasa iar Stefan cel Mare :)
Referitor la concursul pe care vad ca l-ati abandonat: 2 din cele 3 lucruri despre care era vorba, erau vinul si poezia, care e al treilea. Am specificat, este ceva de mancare. Aveti 3 incercari fiecare, Oana Anca are 6 pentru ca a ghicit unul din ele. Deci Poezia, vinul si ...

luni, ianuarie 15, 2007

South Korea ...vazuta de Gabi Koreanu (IV)

Incepem sa facem o inspectie mai amanuntita a apartamentului, insotiti de M.S., care ne explica cum functioneaza toate instalatiile. Toate panourile de control era in koreeana si telecomenzile la fel. Si nu erau putine deloc. Un apartament in Korea sau o casa nu conteaza cum arata pe afara, cum e zugravita, ce mobila are. Singurul lucru important il reprezinta electronica. Peste tot numai telecomenzi si panouri de control. Cel mai mult insa ne-a interesat masina de spalat si televizorul. Astea erau cu adevarat importante. Si internetul evident. Totul vine pe un singur fir: telefon, cablu - e un sistem diferit de cele Europene, internet (era un sistem gen ADSL). La naiba totul era altfel decat stiam si trebuia sa ma invat cu asta, pentru ca aveam ceva timp de petrecut pe acolo. Nu comentez electrocasnicele, insa va las sa le apreciati in poze. Apoi puteti pune intrebari, ca sigur o sa aveti.
Terminam inspectia si plecam si noi cu MS, ca sa ne arate unde e piata, trebuia sa ne aprovizionam. Am uitat sa va zic inca un lucru care e pe dos aici in Korea. Usile. La ei usile se deschid in afara, nu inauntru ca la noi; asa ca pana am invatat asta am tras de cateva usi in loc sa le impingem si invers. Partea mai distractiva e ca intr-o zi la munca, cand ieseam din vestiar, colegul meu a impins usa cu putere, fara sa se gandeasca la faptul ca cineva ar putea trece pe culoar prin dreptul ei, si la lovit pe bietul om cu clanta in coaste, de la durut vreo saptamana.
Ajungem in piata. E un fel de a spune, piata. O straduta ingusta, cu niste magazinase burdusite de fructe, legume, fiecare din ele cu o toneta in strada, indiferent de temperatura de afara. Marfa expusa ca la noi, nu exista reguli de igiena si pute ingrozitor a peste, desi pana la zona cu pestele mai era ceva de mers. Bananele sunt ieftine, mai ieftine ca la noi. De restul nu prea te poti atinge. Colegul meu s-a riscat la mere. Pe patru mere a dat peste 5$. Nu e ce trebe. Luam banane, si-asa nu ma omor eu cu fructele. Rosiile se vand la castron. Nu exista cantar. Sunt rosii din alea mici ca ciresele, foarte gustoase. Cam 3$ un castron, care are vreun kil si ceva. Asta e. N-avem de unde alege. Ceapa e mai rezonabila, plus ca au o ceapa asa gustoasa, cum era si pe la noi, inainte sa se corceasca cu aia din Turcia, din aia lunguiata, dulce, de musti din ea ca din mar. Ardelenii cred ca stiu mai bine ce-nseamna. Intram si in alimentara sa luam carne. De cea de vita nu ai cum sa te atingi. Cea mai ieftina e 30$ kilul si e numai zgarciuri. Daca vrei muschi, cam 55$. Trecem la porc: am ramas mut. Cea mai ieftina carne de porc e muschiuletul, care la noi e cel mai scump, pretul fiind cam acelasi 7$. Good. "Baga, cocoana, niste muschiuleti pentru baietii din Romania!". Ne uitam si la carnea cealalta. Fleica aia de pe burta care e mai mult de jumatate grasime e 25$. A innebunit lumea. La astia cu cat e mai grasa carnea, cu atat e mai scumpa. Ii las pe koreeni cu colesteroalele lor si eu iau muschiuleti. Ajungem si in zona tarabelor cu peste. Aici pestele se vinde despicat pe burta cu matzele la vedere. O koreeanca, vazandu-ne ca ne benoclam la pestele ei, pune mana pe unul si mi-l impinge spre nas sa-l miros. Era sa cad pe spate. Numai cand simti mirosul ti se taie de la a mai manca peste, asa ca o lasam in pace si plecam acasa. Ce a iesit din muschiuletul ala, va las sa apreciati in fotografie. Cam asa s-a incheiat prima mea zi in Korea.

Foto 1: Masina de spalat "LG", adica Xanvas
Foto 2, 3: Royal Bidet cu "Telecomanda"
Foto 3, 4: Piata
Foto 5: Si barbatii stiu sa gateasca

duminică, ianuarie 14, 2007

South Korea ...vazuta de Gabi Koreanu (III)

Asadar, ne aflam in taxi in drum spre Okpo. Nu stim adresa unde urma sa stam, dat fiindca cel care trebuia sa ne astepte in aeroport n-a venit, asa ca ii zicem omului sa ne duca la hotelul Admiral, singurul loc de care auzisem. Intre timp ii suna mobilul. Are loc o discutie din care nu inteleg mai nimic, in afara de "Rumania", ceea ce inseamna ca persoana noastra de contact aflase numarul taximetristului si l-a contactat imediat. Mi-am dat seama dupa manevra brusca pe care a facut-o soferul, semn ca trebuia sa ne duca in alt loc. La un moment dat un tip se arunca in fata taximetristului precum Gonzo din Papusile Muppets si-i face semn sa vireze la stanga pe o straduta. Era agentul nostru, M.S. Jeong, care, mai tarziu aveam sa aflu, nu era un simplu agent de travelling, ci era chiar Directorul agentiei, un tip care studiase "Calculatoarele" si care a lucrat 10 ani pentru Microsoft in Korea. I-a platit imediat taximetristului care ne-a adus, scuzandu-se fata de noi ca, omul lui intelesese gresit si ne astepta pe alt aeroport, in Busan. Suntem, asadar, acompaniati de M.S. catre apartament. Aflasem de dinainte ca mai tot personalul ex-coreean angajat in proiect prefera locuinte inchiriate, decat camere la hotel. Straduta pe care mergeam era cam ingusta, cu cladiri vechi de-o parte si de alta, nu ne inspira ca ar fi "ce trebe". Ajungem insa la un bloc de 15 etaje, cu parcare supravegheata cu camere video si portar la parterul sau, iar M.S. ne face semn ca am ajuns. Intram in hol si luam liftul, pana la 8. La asa bloc, asa lift mi-am zis. Ei as, am aflat mai tarziu, toate lifturile din Korea intra la categoria Lux. Sunt lifturi de 8-10 persoane cu un mecanism impecabil, daca nu s-ar fi deschis usile nu as fi stiut niciodata ca am ajuns. Un mesaj inregistrat ne anunta ca am ajuns la etajul 8: "Hai-ti-ni-mi-da". Am stat pana acum in zeci de hoteluri in toata lumea, insa lifturi ca in Korea, nu am vazut nicaieri. Probabil in Japonia, s-ar putea sa confirme Fishbone, pentru ca foarte multe lucruri coreenii le-au copiat de la japonezi. Intram in apartament. E OK din toate punctele de vedere. Living+ bucatarie cu loc de servit masa (sa-i zicem stil american), 5 logii, din care in cea de la bucatarie se aflau frigiderul, centrala termica si masina de spalat, 3 dormitoare: cel de la intrare avea sa fie viitorul nostru birou, acolo avand si conexiunea la internet, iar celelalte 2 in partea cealalta a livingului. Aleg la intamplare dormitorul din stanga, las bagajele si vad ca in capat mai are o usa. Ia sa vedem ce e acolo: un dressing room, din el inca o usa, unde era baia. Pe peretele din dormitor un panou de unde iti reglezi temperatura in camera. Dar unde sunt caloriferele? Evident prin podea. Podeaua de altfel e calda. Se simte, nu e nevoie sa mai intreb. Auzisem de asa ceva prin Germania, insa nu vazusem niciodata. Nici nu va dati seama ce bine e sa calci pe o podea calda, cand vii inghetat de afara. Ma intorc in living; Mihai era cam dezamagit de dormitorul lui. Avea doar un pat si un dulap si evident logie. Imi vine sa zambesc. Ce bine e sa ai "orientare de stanga"!

Foto 1: Livingul
Foto 2: Bucataria
Foto 3: Logia coresp.livingului (se poate numi chiar terasa)
Foto 4: Okpo, by night

sâmbătă, ianuarie 13, 2007

South Korea ...vazuta de Gabi Koreanu (II)

Transportul

Dupa 4-5 ore de stat prin aeroport,ne-am imbarcat in sfarsit in cursa Korean Air cu destinatia Jinju. Am mai zburat pe rute domestice in Anglia. Aici e diferit. Serviciile de o calitate deosebita, fie si numai pentru cele 40 de minute de zbor, in care practic traversam Korea de la Nord la Sud. Imaginile cu Korea vazuta din avion le-am postat alaturi. Peste tot numai munti, iar acolo unde s-a incropit o localitate, casele sunt cocotate pe munte precum vechile orase porturi din Grecia si Italia. Si acum ma intreb cum incap 48 milioane de locuitori intr-o tara mai mica decat jumatate de Romania, si in care tinutul muntos inseamna 80-90%?
Iata o alta contradictie. Ajungem in Jinju si ce sa vedem, stupoare, persoana care trebuia sa ne astepte la aeroport nu era acolo. Pentru prima oara in Korea, neavand habar de vreun cuvant in koreeana si nici macar neintuind ca pe aici nici nu se prea vorbeste engleza. In cele din urma gasim o tanara la unul din ghisee care stie ceva engleza. Ii dam singurul numar de telefon pe care-l aveam, acela al secretarei de la firma unde urma sa mergem. Secretara era in vacanta, undeva la munte (evident). Totusi reuseste sa ne dea un alt numar de telefon, deja discutiile se poarta in koreeana, iar noi ne simtim ca o minge de ping-pong trimisa dintr-o parte in alta. Ne urcam intr-un Taxi in cele din urma, care in schimbul a 80 de dolari ne duce in Okpo, destinatia finala. "O gramada de bani", mi-am zis. Sunt cu ochii pe kilometraj, asa este au fost 82 kilometri, fusesem instiintati ca tariful e undeva la 1$/km. S-a lasat intunericul, asa ca nu putem vedea mare lucru pe drum, singurul lucru care mi-a atras atentia fiind un accident pe autostrada. In zilele urmatoare aveam sa aflu ca asa ceva nu mai impresioneaza pe nimeni, la felul cum conduc koreenii.
Atentie, pietoni! In Korea cand traversezi pe verde, trebuie sa fii cu ochii-n patru. Culoarea rosie nu prea are nici-o semnificatie pentru soferul koreean. La ei, cred ca legea circulatiei are un singur articol, cel referitor la bautura. Nu vei vedea niciodata un sofer koreean care sa se urce baut la volan. Pentru asa ceva nu exista pedeapsa mai usoara decat ani buni de temnita.
Chestia asta a dezvoltat in zona aparitia unor companii de taximetrie cu dublu serviciu.
De exemplu, pleci in oras si te intalnesti cu un prieten; din vorba in vorba mergeti la o bere. Oops! Dar ce fac cu masina? Nu-i problema. Nu aveti voi intrebari pentru cate solutii au koreenii. Suni la o companie de taxi si ceri o masina cu 2 soferi. Unul te duce pe tine, iar celalalt iti duce masina acasa. Tariful e un pic mai mare decat pentru o cursa normala. Insa a doua zi dimineata stii ca te poti duce linistit la serviciu. Si totusi, nu autoturismele sunt mijlocul de transport predominant, ci motocicletele si bicicletele, insa despre asta voi reveni cu alta ocazie.

vineri, ianuarie 12, 2007

South Korea ...vazuta de Gabi Koreanu (I)

De azi ma apuc sa va scriu despre Korea si koreeni, pentru ca pentru un european ajuns in acest capat de lume este o experienta pe cat de fascinanta, pe atat de contradictorie. Nu stiu daca intreaga Asie sau numai Korea este o tara a contradictiilor, insa avand in vedere ca aici nimic nu este original, ci totul copiat fie de la japonezi, fie de la americani sau chiar de la europeni, e ca un cocktail in care pui si fructe, si legume, si lactate, si condimente fara a face vreo selectie calitativa a combinatiei.

Deci sa incepem: 26.11.2005 - Inchon Airport - impreuna cu colegul meu, Mihai (nici aici nu am scapat de Mihai) aterizam cu zborul KLM 0865, dinspre Amsterdam. De aici trebuie sa luam un autobuz pana la aeroportul domestic Gimpo, cam la 40 de minute distanta. Primul soc: autobuzul cu care ne-am deplasat era mai luxos decat orice autocar din Europa (din cate am vazut), adica niste scaune comparabile cu cele de la business class de pe zborurile lungi, ceva gen fotoliu mai degraba, televizor+DVD, frigider in care am putut gasi apa plata. Soferul de o politete deosebita, insa asta se pare ca e ceva comun pentru Asia. Exista un respect deosebit pt cei din afara tarii, asa ca vazandu-ne "europeni" am fost tratati deosebit.
Ajungem in Gimpo mai devreme decat speram, asa ca la check-in suntem intrebati daca nu vrem sa zburam spre Jinju (urmatoarea noastra destinatie) cu un zbor mai devreme, fara nici-un fel de taxa suplimentara. A propos, in Korea orice re-booking pe liniile interne este gratis, chiar si de la o companie la alta. Refuzam pentru ca pe cel ce trebuie sa ne astepte in Jinju nu-l putem anunta, asa ca dam o tura prin aeroport. Aflam cu ocazia asta ca aici Samsung-ul se cheama Pavv, iar LG-ul, Xanvas. In Korea nu se vinde nici-un produs cu brand-ul Samsung sau LG.

Continuarea maine...
Foto: Busan (dupa altii Pusan, cert e ca pronuntia este undeva intre B si P), al doilea oras din Korea, 4.5 milioane locuitori si o suprafata mai mica decat a Bucurestiului (poate chiar jumatate de Bucuresti)