joi, aprilie 19, 2007

Un... Korean la Paris (II)

Hotelul Plat d’Etain l-am gasit repede pentru ca era la cca 50 de metri de iesirea de la metrou. O cladire veche, cu camere relativ mici, spun relativ pentru ca in comparatie cu multe alte hoteluri de aici, camerele nu sunt chiar mici. Asta e o camera normala (foto jos), cat de cat, insa mi-a intarit convingerea ca si la francezi, ca si la noi, stelele se dau pe dotari, nu pe aspectul de ansamblu. Flori nu am primit, asa cum arata fotografia, personalul insa, amabil. Singurul lucru ce mi-a sarit in ochi a fost liftul. Valiza cea mare nu a intrat in el, iar mai mult de 2 persoane fara bagaje nu intra in nici-un fel. Dar n-a fost problema, ca am stat la etajul 1.
Era 1.30pm cand am ajuns la hotel, la 2.30 ieseam deja in oras pentru ca voiam sa folosim timpul la maximum. Si cum nu eram departe de Centrul George Pompidou, mergem sa vedem celebrul orologiu “La Defense du Temps”, care in fiecare zi la ora 15 ofera un spectacol unic turistilor. Si noua ne-a oferit un spectacol unic, traditionala placuta pe care scria “Automate en panne”, cred ca nici nu mai necesita traducere, cat timp am priceput-o si eu, care n-am facut o boaba de franceza in scoala, doar ce-am mai prins din “Jandarmii” lui Louis-des-Funes. Amanam vizitarea centrului G. Pompidou pentru ca am luat Museum Pass pentru 4 zile, care trebuie sa fie consecutive si cum vremea era superba si prognoza pentru a doua zi la fel, am hotarat sa incepem cu atractiile ce nu erau prinse in Museum Pass, Turnul Eiffel si Disneyland. Pentru ca la Disneyland iti trebuie cel putin o zi, am luat metroul si am descins in fata scolii militare, langa Turnul Eiffel. Cand am ajuns la turn, cozi imense, cum de altfel ne asteptam, insa am avansat relativ repede, asa ca dupa 2 ore ne vine si noua randul la bilete. Tipa de la ghiseu zice ca nu ne poate da decat pana la al doilea etaj (3 in total), pentru ca de la 2 la 3 s-a stricat liftul. “Bai, dar chiar asa de ghinionisti sa fim? Eu ca eu, insa fii-mea e norocoasa prin definitie, nu are cum. Orologiul “en panne”, acum si turnul?”. Spaniolii din fata noastra s-au razgandit cand au auzit. Noi nu. Asa ca luam bilete numai pana la 2. Urcam direct la 2 si acolo ce sa vezi, liftul spre nivelul superior mergea bine merci si se facuse o alta coada, evident la casa de bilete de aici, pentru diferenta. Aici a durat mai putin, cca 10-15 minute. Si am platit doar diferenta. N-am sa inteleg niciodata de ce ne-a mintit aia de la casa de jos? O fi avut bunicii din Balcani? Am facut o gramada de poze de la toate etajele, inclusiv un teren de fotbal din apropierea turnului, special pentru Paul, dar cum spuneam, s-a “voalat filmul”. E frumos pe acoperisul Parisului, iar pozele oricum nu ar fi redat sentimentele pe care le ai acolo, sus. Parasim turnul pentru scurt timp, pentru ca mergem sa mancam. Unde credeti? La Doina, restaurant cu specific, evident, romanesc, aflat in apropierea turnului, cu patron si angajati romani.


UPDATE: Spuneam despre camera de hotel ca era una normala, cu dotari de 3 stele, adica: TV LCD(nu stiu cate canale, insa nu cred ca erau mai mult de 20, si il tineam ori pe Canal+, ori pe Eurosport - in lb. engleza, ori pe TV5), aer conditionat, minibar, safe, baia era cam cu dotari de acum 15-20 de ani. Mobila insa era veche rau prin camere, chiar daca era reconditionata. Bufetul suedez de la micul dejun, cam subtirel. Exista Wi-Fi, insa era extra-pay si foarte scump. PDA-ul meu detectase cca 5-6 conexiuni wireless in zona, din care una era SFR, echivalentul Vodafone la francezi. Probabil ca SFR ar fi cel mai convenabil, insa ar fi trebuit sa ma interesez din tara cum sta treaba, pe de alta parte, numai de internet nu aveam eu timp, cand plecam de la hotel pe la 9 si ajungeam seara la 11 inapoi.

12 comentarii:

Andrei Crăiţoiu spunea...

O camera de hotel normala.Nu ne-ai spus nimic de utilitati: la tv cate canale puteai vedea,daca aveai acces la internet,etc.Cum era grupul sanitar?Sa ne spui ce ai mancat la Doina si care erau preturile.Cred ca aici ai fost ocolit de ghinioane.

Gabi Dinescu spunea...

Fac un Update la cererea ta. Despre restaurant in episodul urmator.

Andrei Crăiţoiu spunea...

Multumesc pentru Update.

genial american spunea...

Chiar eram curios cum ti-a placut Parisul...se pare ca povestea asta o aud mereu! Imi pare rau.

Cand ai timp sa schimbi adresa de blog a lui Adi. Este...

www.adriangeorgescu.wordpress.com

Gabi Dinescu spunea...

GA
stiu noua lui adresa, insa nu ma descurc cu meniul asta in limba rusa. Nu stiu ce naiba se intampla, cand intru in setarile de la blogger, imi apar toate in limba rusa. F..k them!

tibi spunea...

daca vrei (pentru Paul) te ajut cu poza cu terenul de fotbal de langa turn...e din 2005, dar e tot aceiasi imagine.

ice4you spunea...

Intradevar, foarte mult ghinion :(

Dar totusi e bine ca a iesit ceva pana la urma ...

Asteptam episodul 3 ...

Gabi Dinescu spunea...

Tibi,
Da, daca poti. Adresa mea e gabriel.dinescu@gmail.com

tibi spunea...

OK...dar abia diseara...acu sunt la munca si n-am pozele la mine :)
astept impresii de la Doina...n-am fost niciodata...merita? e papa bun? mititei, sarmale, ciorba de burta? preturi?

Gabi Dinescu spunea...

Tibi,
Gasesti si ciorba de burta, si sarmale, si mici. Noi, fiind dupa Pasti, am luat ceva mai usor. Micii erau cam scumpi, parca la 3,5 EUR/buc., insa nu i-am vazut cat de mari erau. Noi am luat platouri din alea de pranz, care dupa cum stii, sunt mai ieftine, in rest preturi de cca 15 EUR pentru un fel principal, cam ca peste tot. Este totusi un restaurant cu specific, nu te poti astepta sa fie ieftin. Ce mi-a placut e ca aveau vinuri romanesti, mai bune ca cele frantuzesti dupa parerea mea. La mine, vinul preferat e romanesc sau chilian. Restul nu m-au convins. N-am incercat niciodata portughez.

www.cristiroman.ro spunea...

Hai mai Gabi ca e ok camera de hotel. Eu sitn foarte putin pretentios: vreau pat bun, baie cu apa calda si cam atit. Vorba ta, doar dormi si te speli acolo, si atit, in rest pe teren:))

Gabi Dinescu spunea...

Cristi,
In principiu ai dreptate, insa te mai schimbi cu vremea si cu cerintele familiei.