marți, aprilie 24, 2007

Un... Korean la Paris (VII)

Continuam periplul prin expozitia de arta moderna si, ce vedem? Lucrarea din fotografia alaturata. Ce titlu credeti ca are? Nu va mai las sa ghiciti, pentru ca la intrebarea asta ar trebui sa raspunda si un copil de 5 ani: "Dark blue". Pai, bine mai, tov. astist plastic, sa iei mata trafaletul si sa vopsesti de zor, cu Spor? Stia el, Ceausescu de ce le dadea la pictori ca tema de lucru, inscriptionarea pancartelor cu lozinci comuniste, ca doar la asta se pricep. Ori poate trebuia sa vin cu ruleta sa masor lungimea si latimea, ca daca era un patrat, ce arata ca un dreptunghi, tocmai datorita culorii. Exista lucrari, care pentru a putea fi apreciate real, sunt necesare anumite jocuri de lumina, cum am vazut in atelierul maestrului Titoiu, in Constanta. Nici vorba de asa ceva. Am citit si destule teorii despre culori si contraste, cum creaza impresii de spatii mai mari sau mai mici, insa asta nu are nici-o legatura cu o opera de arta. E ca si cum ai scrie 1+1=2 si ai zice, mama, ce descoperire am facut! Acum, nu tot ce era acolo o fi fost bazaconie, insa unele erau de-a dreptul hilare. Coboram pe pamant atat la propriu, cat si la figurat si dupa ce traversam promenada din fata centrului G. Pompidou (foto 2, stanga), o luam la pas domol catre Piata Bastilia, nu inainte de a descinde la Casa Picasso, un muzeu la fel de "mort" ca majoritatea, insa cubismul, pentru mine cel putin, reprezinta o chestie mult mai palpabila decat cele povestite mai sus. Era insa aproape de ora inchiderii si a cam trebuit sa facem mars fortat prin acest muzeu, parca prea putin vizitat, comparabil cu dimensiunea lui Picasso ca artist (de altfel era si cam ascuns pe niste stradute intortocheate). Il lasam pe Picasso in pace si ne indreptam spre Place de la Bastille, locul unde a izbucnit Revolutia Franceza. Un monument (foto 3, dreapta), cum caracterizeaza mai toate pietele Parisului si trafic de masini, la greu, asa ca o pot compara cu Piata Revolutiei de la noi. O luam incet spre casa, trecem si pe langa "Chez-Clement"-ul lui Tibi, insa nu ne oprim ca nu ne era asa foame si venim agale pe bulevardul St. Denis, pana spre casa. Acum, daca tot am ajuns in zona, hai sa si mancam, unde? La "Hippopotamus" sau "Hipotalamus", cum imi place mie sa-i zic. Mi-a placut genul asta de restaurant, cu atat mai mult cu cat si beefsteak-ul era ce "trebe". Numai in Romania nu poti manca un beefsteak ca lumea, ori cel putin in Constanta eu nu stiu. Decat la Crazy, insa acolo sa dai 20$ pe o friptura, parca e cam mult pentru Romania. Ce era interesant aici, e ca pe langa preparatele traditionale, aveau meniuri combinate in care aveai si o bautura: vin, bere sau racoritoare. La 15 EUR/adult pentru un astfel de meniu si 8EUR/copil era OK. Unde mai pui ca in cursul saptamanii, pentru comenzile de pana la ora 19.00 ai reducere 30% pentru majoritatea optiunilor (mai putin meniurile de care vorbeam si bauturile). Ne-a placut tare acolo, in special fiica-mii, care de-atunci, in zilele ce-au urmat, "vana" toti Hippopotamii ce ne ieseau in cale.

5 comentarii:

tibi spunea...

aceiasi impresie ca si tine am avut si eu cand am vizitat Pompidou-ul...insa tin minte ca m-am distrat pe cinste in fata "operelor de arta"
Hipopotamus e bun, dar "Chez Clement" -ul meu e mai rasat, mai francez...dar si mai scump, ce-i drept.

Gabi Dinescu spunea...

o chestie insa ma tot macina. Am vazut o lucrare acolo, se numea "ceas indian". Era interesanta dintr-un anumit pdv, insa cred ca toata cheia este in semnificatia cifrei 7 la indieni. Trebuie sa simbolizeze ceva, pt ca respectivul ceas era impartit in 7 sectoare de cerc (7 fuse orare, ca sa zic asa).
Ce-i cu 7-le asta? Poate ma lamureste si pe mine cineva.

Oana Anca spunea...

Nu stiu la indieni cum e, dar la evrei 7 e cifra perfecta.

Gabi Dinescu spunea...

anca,
as inclina sa cred ca e vorba de ceva legat de religia lor, si cum budismul si crestinismul sunt complet diferite...

Oana Anca spunea...

Pai uite ca au si un punct comun de data asta :). Si nu e singurul, fii sigur.