sâmbătă, decembrie 30, 2006

Offshore: Ep. 3 - "Oamenii"


Incepusem sa gandesc negativ. Tocmai am aflat ca inca un coleg a murit si in astfel de momente e greu sa mai gandesti pozitiv. De aceea m-am hotarat sa scriu. Cat mai mult si peste tot, pe toate blogurile pe care le citesc.
Si ajungem astfel la oamenii de pe platforme, cei pe care eu i-am numit "capsunari", altii le zic "mercenari", insa sunt oameni care isi sacrifica viata intr-o forma sau alta. Nimeni nu merge pe platforma de placere, ori pentru ca e "cool" sau "trendy". Nu muncim pe platforma nici din mandrie patriotica, sloganuri de genul "sa dam tarii cat mai mult titei" au fost ingropate odata cu "conducatorul iubit". Muncim pentru bani. Cati bani? Atat cat sa iti acorde o independenta si o stabilitate financiara cu care sa fii multumit. Pentru unii e mult, pentru unii prea putin, fiecare are standardul propriu de a trai si nu trebuie sa fiu eu cel care-i judeca.

Cel mai important lucru pe o platforma e uniatatea colectiva. Socializarea, de care aminteam ieri, este esentiala. La Petromar a fost mai usor pentru mine, am gasit o echipa gata formata si sudata si m-am integrat usor in ea. Aici e insa mai greu. Suntem o gramada de natii si in acelasi timp si culturi diferite: rusi, coreeni, englezi, olandezi, australieni, romani, indieni si ma opresc aici, pt ca lista continua. Platforma e noua, mai toti suntem veniti din alte proiecte si e greu sa stabilesti punti de comunicatie. Important este ca se acorda o mare importanta aspectului social, Shell - compania mama - avand diverse programe care sa faca lumea sa socializeze, trecand peste barierele de cultura si limba.

Revin la prima perioada, cea petrecuta la Petromar. Prima impresie despre oameni, atunci cand am venit in contact cu platforma: profesionisti. In cea mai mare parte, nivelul de pregatire e mult peste ce exista in tara in multe domenii. Poate doar in IT gasesti un nivel asemanator de pregatire. Esti izolat de lume si daca ai o problema trebuie sa o rezolvi singur. Aici nu merge cu "chemati oamenii de la Minolta", nu vine nici cel ce ti-a vandut echipamentul. Si nu e nici timp sa deschizi manualele sa inveti ce e de facut. Trebuie sa actionezi. Daca s-a oprit productia si nu ai repornit-o in 5 minute, incep telefoanele: directorul, Bucurestiul, in cazul de fata Moscova. Peste tot e la fel. Mi-au confirmat-o si colegii englezi ce au lucrat in Marea Nordului. Nici ei nu sunt mai breji. La Petromar am avut sansa sa gasesc niste oameni deosebiti, de la care am invatat multe. Nu-i voi insira de teama de a nu omite vreunul dintre ei. Ce am invatat? De pilda, unul din lucrurile de baza pe o platforma este de a sti sa-ti pastrezi calmul tot timpul. E adevarat ca acest lucru e valabil cam peste tot, insa pe o platforma e de 10 ori mai important.
Foto 1: Instalatia
Foto 2: "Cosul" - cu care se realizeaza transbordarea personalului pe/de pe platforma
Foto 3: O ultima imagine a platformei, la intoarcerea spre casa.

3 comentarii:

ice4you spunea...

Imi pare rau ptr prietenul tau, si sincere condoleante !

Cu cat vad mai mult si aflu mai multe din ce spui, imi dau seama ca undeva este si pasiune in ceea ce faci, nu doar bani pe care ii castigi. Nu poti sa lucrezi pe o platforma de aia, daca nu iti place cat de putin ceea ce faci, toti bani din lume nu te-ar putea tine acolo, daca nu ar exista si pasiune.
Eu recunosc ca nu as lucra niciodata, ptr ca imi place pamantul tare sub picioare, si ptr ca nu as putea sa sufar sa am libertatea ingradita de nimeni si nimic.

Gabi Dinescu spunea...

ice
Sa stii ca izolarea fizica nu e chiar asa greu de invins. Important e sa nu te izolezi moral.
E suficient de solida structura, pe Marea Neagra am prins si valuri de 10 metri, nu e chiar asa de speriat.

ice4you spunea...

Valuri de 10m ... jeez, nici macar nu pot sa imi imaginez ce inseamna asta ... Cred ca trairile in acel moment sunt foarte intense, ptr ca totusi sa fim seriosi, esti o putza mica in voia naturii, iar puterea ta de a face ceva este inexistenta.

Totusi prefer pamant tare si uscat :D