De azi m-am mutat AICI

Pentru ca vestile bune (ca si cele rele de altfel) circula repede, mai ales intr-o tara de "zvoneri si raspandaci", va anunt oficial ca incepand de azi, mi-am schimbat blogul.Va fi un blog cu tema, dedicat turismului, dar mai ales turistilor. Sfaturi, idei de calatorie, comentarii despre diferite destinatii turistice, lumea vazuta si povestita de Gabi Koreanu, asa cum v-am obisnuit si in serialele dedicate Koreei, Rusiei, etc, pe acest blog. Toate acele seriale le veti regasi si in arhiva noului blog. Noua adresa este:

www.travel-blog.ro

Asadar bine ati venit la noua mea "casa virtuala"!

Sex printre morminte

Asta e cel mai INTELIGENT lucru pe care ziarul Libertatea a gasit sa-l zica la o zi de la inmormantarea lui Dobrin. La grupul Ringier nici nu ma mira de altfel. Si totusi e cel mai citit ziar, lucru care ar trebui sa ne dea de gandit, .... daca avem cu ce.

Intrebare - concurs

In ce cartier din Bucuresti s-a nascut prima manea: Ghencea, Stefan cel Mare sau Giulesti?
Raspunsurile neargumentate nu se iau in consideratie.

Raspuns: Stefan cel Mare - iata si motivatia:
"In statie la Lizeanu
Stateam si citeam ziarul
Cand vazui trecand o blonda
Ca dupa ultima mode...".
Dupa cum multi stiu, statia Lizeanu se afla pe sos. Stefan cel Mare. Q.E.D.

Chinta Royala

-fantezie dupa o idee a lui Naga Jolokia-

S-au asezat la masa. Pitzi intr-o parte si Marco de partea cealalta. "Crupierul" grec, imbracat in negru, face jocurile. Pitzi isi fileaza cartile una cate una: apare un 9 (Marica), un 10 (Mutu), un Valet (Nicolita), un Rege (Chivu) si un As (Goian). L-a "citit" deja pe Marco si stie ca nu poate castiga cu o asemenea mana. Dupa un "blind" de 45 de minute se trece la decartat. Tensiunea creste in sala de joc, toata lumea e concentrata pe acest joc, ce poate fi ultimul. Urmeaza alte 20 de minute de gandire si Pitzi realizeaza ca nu-l poate bate pe Marco decat daca-i intra o Dama.
"Doamne, Laura (Andresan), unde esti? Tocmai acum cand am cea mai mare nevoie de tine?"
Dupa care arunca rapid nouarul in asteptarea Damei salvatoare. Crupierul face jocurile in timp ce priveste discret in mainile celor doi jucatori. Pitzi se uita pe furis la cartea nou sosita si fata i se umple de bucurie.
"Plus 3", exclama Pitzi. Marco se mai uita odata in carti, apoi la Pitzi si se arunca. Habar n-avea ca lui Pitzi in loc sa-i intre Dama, i-a mai intrat un valet (Daniel Niculae).
Ca doi gentlemeni ce se respecta, jucatorii isi strang mainile. Pitzi, fericit, stie ca in poker, ca si in fotbal nu poti castiga daca nu joci si la cacealma din cand in cand.

OFF-TOPIC: "Sfat lui Pitzi, pentru meciul cu bulgarii": Cel mai bun cuplu de fundasi centrali este Alexa - Laura Andresan. De ce? Pt ca Alexa le rupe oasele, iar Laura le inmoaie.

Impresii la CALD, culese la ... RECE

"E usor a scrie versuri, cand nimic nu ai a spune" se traduce astfel: e usor sa scrii despre un meci atunci cand stai la TV si iti mai dai si cu parerea dupa ce vezi un off-side reluat din toate unghiurile. E usor sa dai intr-un arbitru ce greseste pe o asemenea vreme, insa singura greseala ce i se poate imputa e ca nu a amanat meciul cu 24 de ore, asa cum se impunea. Degajarile lui Lobont arucate de furtuna in afara terenului de joc spun totul. Cum ce am ramas dupa acest meci?
1. Cu o noua imagine a nationalei Romaniei, aceea de luptatori, asa cum nu a avut-o pana acum generatia lui Chivu si Mutu.
2. Cu un public care pentru prima data in istoria post-revolutionara a meciurilor nationalei (ma refer la cele cu miza, nu la amicale sau la cele cu echipe gen Liechtenstein, Andorra, etc) a reusit sa se abtina de la a huidui in timpul intonarii imnului tarii oaspete (au fost cateva incercari timide, izolate, care insa au fost stopate imediat de spectatorii din jur). Odata cu meciul de sambata, publicul romanesc a intrat si el in Europa.
3. Cu convingerea ca sambata am invins viitoarea campioana a Europei (parere personala). Nu-i inghit pe olandezi, insa au o organizare perfecta a jocului si cu Schnijder si Van Persie in teren, cred ca sunt imposibil de invins.
4. Cu ideea ca daca pana acum, la Constanta cel putin, lumea venea sa vada un meci al nationalei, de data asta a venit sa participe efectiv la meci si daca cu Bulgaria s-a stins pe parcursul meciului, cu Olanda a cantat pe tot parcursul lui, fara fluieraturi, fara injuraturi, fara semne obscene, fara obiecte aruncate din tribuna.
5. Cu gustul amar servit de incapacitatea autoritatilor de a starpi speculantii. Vazand ca nu au succes cu vanzarea de bilete (cu o ora inainte de meci se vindeau la pretul de cumparare), bisnitarii din Constanta au pus mana pe cativa saci cu pelerine de ploaie pe care le vindeau in afara stadionului. Odata intrat in stadion, spectatorul avea sa afle ca acele pelerine erau distribuite gratuit de catre sponsorul nationalei, Bergenbier.
6. Cu dorinta de a merge la Sofia, sa mananc "castraveti".
7. Cu un telefon mobil plin cu apa, pe care-l voi aseza langa celelalte telefoane imbaiate cu care ma "mandresc" (pana in prezent 4 la numar, dintre care unul a scapat cu viata).

Romania - Olanda

Azi e ziua Z, cea a meciului cu Olanda. Peste 2 ore ma voi indrepta spre stadion. Cu chiu cu vai am facut rost de un bilet. Dar ce bilet: azi, in zi de 13, randul 13, locul 13. Sectorul insa e 55, nu e 13.
Acum voi vedea daca 13 intr-adevar e numar cu ghinion pentru mine sau nu.
Cu exact 11 ani in urma, tot pe 13 octombrie, imi cumparam prima masina. O Dacie second-hand, dar care m-a tinut fara reparatii majore timp de 9 ani. Asadar sper ca si ziua de azi sa fie de bun augur. Pentru cei ce vor sa ma vada la TV, le voi face un semn de la peluza din dreptul tabelei de marcaj.
Afara se cam pusese furtuna, a si plouat, acum s-a oprit si sper s-o tina asa pana dupa meci.
Pronosticurile si comentariul meciului, ca de obicei, pe blogul lui Adrian.

Ce-ti doresc eu tie... dulce Administratie?

Taguit de Cristi Roman , imi voi expune ce doresc eu de la Administratia Locala, si nu numai.

Pe scurt un singur lucru: legea sa fie interpretata in spiritul ei, si nu in litera ei.
Atat.

Numai ca la noi, nici macar in litera ei nu e interpretata.

Ultimile ganduri despre Gigi Becali

Parodia de mai jos reprezinta ultimile cuvinte pe care le scriu la adresa lui Gigi Becali. Fara alte explicatii.

Scrisoarea III
-parodie dupa M. Eminescu-

Un cioban, dintre aceia ce nu stiu ce e himera
Si ce-a turmelor pasune a schimbat-o cu Pipera,
Pe Maybach dormea tinandu-si capatai mana cea dreapta
Si cum vede Euroiul, dintr-odata se desteapta,
Vede cum din ceruri Cupa Campionilor coboara,
Va avea Hagi putere sa il duca-n primavara?
Visul sau se-nfiripeaza si se-ntinde-n toata tara,
Din Tecuci la Vadu Rosca, din Pipera-n Timisoara.

Iata vine Nicolita, schiopatand, julit in cot,
Becali din 3 mishtouri ii da una peste bot:
“Ce vrei, ba?”
“Noi, buna pace, Dumnezeu sa va pazeasca,
Seful nostru, Gica Hagi, ar dori sa va vorbeasca”

La un semn deschisa-I calea si se-apropie de palat
Omul care pe Steaua, in Liga i-a calificat.
“Tu esti, Gica?”
“Da, patroane”
“Am venit sa te demit
Cate nazuri de-ale tale, crezi ca pot sa mai inghit?”
“Orice gand ai tu, patroane, si pe-oricine ai aduce,
Din rahat nu-ti face bice, chiar daca-ti vei face cruce.
Despre treaba cu echipa, voi doar sa iti amintesc
Ce-ai promis acum o luna: Ca ma lasi sa-I pregatesc.
Ca ma lasi sa fac echipa si schimbarile, de fel,
Nu sa-mi zici: “Baga-l pe Lovin, da-l afara pe Banel”.
De-o fi una, de-o fi alta, pan’ la urma esti patron
Tu centrezi, tu dai cu capul. Singur esti pe stadion.
“Cum cand toata Europa mi se-ngenunchiaza-n fata
O sa risc ca tu, la Praga, sa imi faci vreo boroboata?
Eu dictez, eu fac echipa, si schimbarile le fac
La cehii aia obraznici, eu o sa le vin de hac.
Veti vedea pe antrenorul mai ceva decat Mourinho,
O sa-mi zica Europa: “Latifundiar Giginho”
Voi aduce Cupa-n Ghencea pana-n anul care vine
Cand iese lumea sa voteze, sa ma voteze pe mine.
La Sevilla vazut-ai cate echipe s-au strans
Ca sa steie inainte-mi ca si zidul neinvins
Cand vazui a lor multime, cata frunza, cata iarba,
Cu o mare AROGANTA, mi-am soptit atunci in barba
Am jurat ca peste dansii sa imi revars vitejia
Sa prind locul 2 in grupa, sa se-auda-n Romania.
Si de crunta-mi vijelie, tu vrei sa joci tot cu Dica,
Sa ma-mbolnavesti de-acuma, ori poate sa joci cu frica?
“Cu Dica, da, barosane, caci liderul meu favorit
Este Number One in tara, de Liverpool e dorit.
Eu nu voi sa fiu ca tine, sa fac vreun RAUTACISM,
Vreau sa fac treaba la Steaua, sa privim cu optimism.
Vreau GANDIRE POZITIVA, vreau si liniste un an.
Daca tu vrei rezultate, fii patron, nu fii cioban.
Eu imi apar doar prestigiul, reputatia de-o viata
Nu-s o marfa pentru tine, sa ma vinzi ca branza-n piata.
N-am dolarii tai, n-am Maybach, sunt stelist de cand ma stiu
Credinta o port in suflet, n-o reclam la interviu”.

Mamaia 2007

S-a incheiat azi-noapte Festivalul International de Bridge, Mamaia 2007, iar azi-dimineata a fost festivitatea de premiere. Pentru mine a fost unul din cele mai bune concursuri, locul 2 la individual fiind "cireasa de pe tort". Chiar daca am mai castigat un loc 1 la individual acum 6 ani, acest loc 2 e mult mai valoros, dat fiind miza si concurenta net superioara. Acum 6 ani am iesit pe locul 1 din 28 de competitori, acum locul 2 din 140. A fost un concurs bun si pentru ceilalti jucatori de la Samtronic Constanta, care au castigat locul 1 la echipe- Patton, prin echipa Steptrading avand in componenta pe : Florin Dobrin, Sorin Copadineanu, Laurentiu Dimcica si Gabriel Dumitrasciuc (Timisoara), locul 1 la perechi open prin Lucian Taciuc (a facut pereche cu Bogdan Marina-Bucuresti) si locul 3 la concursul aditional 1 prin Dragos Lipici-Mihai Bosneag. La cel mai disputat concurs al turneului, openul de echipe, locul 1 a fost castigat de favoritii turneului, echipa Coldea: Coldea, Ionita, Voinescu, Valeanu, pe locul 2 echipa President, din Estonia, iar pe locul 3 echipa Blank (Stirbu, Serpoi, Rotaru, Micescu). Rezultatele complete ale turneului vor fi afisate pe site-ul federatiei, www.frbridge.ro, in zilele urmatoare.

Ru-shi-ni-ca!

La Dinamo a inceput curatenia de toamna, numai ca in loc sa arda uscaturile, au taiat padurea, intarindu-mi convingerea ca ei chiar sunt RUSINEA fotbalului romanesc. Nu mai trec in revista episoadele care-mi confirma acesta afirmatie, ci va binedispun cu o parodie pe versurile lui Cosbuc, care se potriveste de minune in zilele astea:


Cantec
parodie dupa G. Cosbuc

A venit Puriu-n targ
Sa-i promita lui Borcica
C-o sa-i duca sus, in Liga
Pe cateii care plang.

Si-a batut la ei la poarta
Si-au iesit si l-au certat:
"Noi suntem de mamaliga,
Nu mai vrem acolo-n liga,
Si sa stii, ne doare-n biga
C-o "luam" si-n campionat.

N-ai nici tu si nici Andone
Muschi ca ai lui Corleone,
Esti curat, dar n-am ce-ti face,
Pleaca! Pleaca!"
Si-a plecat.
(a se intona pe melodia Andei Calugareanu)

Din cartiere adunate

Ingeniozitatea romanului se pare ca nu are limite, mai ales atunci cand trebuie sa se "dea in stamba", iar un exemplar din aceasta specie rara convietuieste la noi in cartier. Cu ce ne-a mai delectat vecinu'? Cu usa de la garaj pe care va las sa o admirati mai jos in fotografie:

S.O.S. - Transfagarasanul

Dupa o pauza suficient de lunga dedicata propriei persoane si dupa un concediu de 10 zile printre "minunile turistice" ale Romaniei, asa cum vad ca se grabeste Evenimentul Zilei s-o zica, revin cu un material pe care, in forma pe care o vedeti mai jos, a fost trimis si redactiei sus-amintite, fara vreo sansa de izbanda, insa. Concluziile le veti trage singuri, iar pe ale mele le puteti citi in subsolul articolului.

Promotor al turismului romanesc

Ca preturile in varf de munte sunt mai piperate ca la poalele lui o stim cu totii, iar raspunsul primit la intrebarea "De ce?" este invariabil fundamentat pe dificultatea cu care se face aprovizionarea. Multumit cu acest raspuns "stiintific", turistul se lasa vrajit de aerul tare al inaltimilor, dar mai ales se lasa prada lacomiei unor "investitori" ce la nevoie calca si pe cadavre, pentru un leu in plus. Pentru ca ceea ce am intalnit la Balea Lac este probabil doar o mostra din miile de "motive" pentru care Romania a disparut de pe harta turistica a lumii. Dupa ce am rugat insistent ospatarii sa scoata ciorba de perisoare din consumatie, pentru ca vizibil aceasta o "luase din loc" si dupa ce m-am chinuit 10 minute sa-l invat tabla adunarii pe un ospatar ce gresea de fiecare data in favoarea lui, "cireasa de pe tort" a venit la iesirea din cabana. Am "picat" prost - tocmai se facea aprovizionarea cu carne tocata (pasta de mici). Fotografiile spun totul, nu mai e nevoie de nici-o alta explicatie. Sau poate mai e nevoie. O explicatie la panoul publicitar (foto 4 - dreapta-jos).
Ce intelege Universitatea Romano-Americana prin: "furnizor de educatie", "furnizor de fonduri pentru buget"?
Si mai ales, ce intelege prin "promotor al imaginii Romaniei"?

N.a . Masina cu care se facea aprovizionarea era probabil masina de uz curent a patronului, iar numarul de inmatriculare ce nu a putut fi surprins este SB-21-LAC.

Dupa o perioada in care am tot batut Transfagarasanul (in ultimii 10 ani am fost de cel putin 6-7 ori la Balea Lac) am inteles cam cum stau lucrurile in zona. Cei doi versanti ai Fagarasului sunt impartiti politic astfel: versantul sudic al PSD si versantul nordic al PD, judecand dupa cei ce dezvolta turism in zona. Faptul ca o zona cu un potential turistic fantastic zace in paragina nu trebuie sa ne mire, cat timp intregul areal este impartit intre cei 1-2 investitori de pe fiecare versant. Cum a ajuns Transfagarasanul sa fie nominalizat intre "cele 7 minuni" ale Romaniei e un mare "?", cu atat mai mult cu cat "Pestera Ursilor", spre exemplu, a fost "omisa" de pe lista. De ce oare?
Pentru ca "Pestera Ursilor" se afla in ograda pastorita de PSD (fratii Micula), iar Balea Lac de PD? (chiar si asa fara reclama ieftina a presei, Pestera Ursilor aduna mai multi vizitatori decat castelul Peles)
Pentru ca "Evenimentul Zilei", cel mai probabil, a initiat aceasta campanie la comanda politica? (lucru ce justifica dezinteresul pentru o problema cat se poate de spinoasa, in conditiile in care in Romania se doreste resuscitarea turismului).
Pentru ca mie IMI PASA, iar ultimul lucru pe care mi-l doresc este ca prietenii mei englezi, ce si-au manifestat intentia de a vizita Romania, sa fie dezamagiti de reclama pe care am facut-o.

UPDATE: Am uitat sa precizez data la care a avut loc evenimentul: luni, 23 iulie 2007, cand in Sibiu erau 40 de grade la umbra, iar sus la Balea (cota 2000) 24 de grade. Drumul de la Sibiu la Balea se desfasura anevoios, pe drum existand 5 semafoare datorita lucrarilor la carosabil, asa ca acel transport efectuat ziua in amiaza mare (ora 15.00) a durat minim 2 ore.

Bridge - rezultate concurs 02 august 2007

1		S. Copadineanu - L. Dimcica	99
2		G. Andreescu - S. Ionescu	34
3		V. Niculescu - G. Dinescu	30
4		M. Bosneag - E. Ionescu	-21
5		Elisabeta - A. Clipa	-42
6		F. Avrigeanu - V. Cristea	-100

Misiune imposibila

Ca jucător, Gică Hagi s-a aflat mai tot timpul în poziţia de a media conflicte între coechipieri, între jucători şi conducere, între jucători şi presă, de cele mai multe ori ajungând ţinta celor ce-şi exersau tirul asupra echipei naţionale. Atitudinea sa pozitivă, adesea subiect de ironie ieftină în gura presei, a contribuit din plin la consacrarea a ceea ce azi numim cu mândrie, dar şi cu regret, generaţia de aur. Hagi era CĂPITANUL. Era cel care avea o vorbă bună chiar şi pentru cei ce gafau flagrant. Pe Bernabeu, cu siguranţă ar fi avut o vorbă bună despre Bănel, una care să-l remonteze în timp util.
Acum, în calitate de antrenor, Gică e pus din nou în postura ingrată de a media conflicte: între jucători şi patron, între patron şi public, între el şi publicul din Constanţa, între mentalitatea actuală a elevilor săi şi cea pe care el doreşte să o impună la echipă, dar mai presus de toate acestea Hagi doreşte cu ardoare să demonstreze că talentul din teren si experienţa acumulată ca jucător sunt promisiuni certe pentru o carieră de antrenor de clasă. Nu-i uşor, cu atat mai mult cu cât este presat de timp, patron, fani şi nu în ultimul rând de presă. Cere răbdare, însă nimeni pare că nu e dispus să i-o ofere. Uneori mă şi intreb de unde atâta putere de a rezista. Sau poate că tocmai el este RĂZBOINICUL pe care şi-l doreşte Becali. Se spune că nu-i obligatoriu ca un mare fotbalist să ajungă mare antrenor. Aşa este, însă nu e nici imposibil (a se vedea cazul Cruyff). Ambiţia şi gândirea pozitivă îi dau acest drept.
Dacă la Constanţa, Farul se stinge încet-încet, o rază a sa tinde să lumineze o Stea, înainte ca aceasta să ajungă "gaură neagră".

Bridge - concursuri de club

Rezultatele la ultimele 2 concursuri de casa:

23.07.2007
1.V. Stoica - V. Niculescu... 89 IMP
2.V. Cristea - S. Ionescu.... 59
3.S. Copadineanu - I. Bacalu. 19
4.M.Bosneag - Andra........... 6
5.Mihai - D. Daian.......... -62
6.A. Clipa - F. Avrigeanu.. -111


26.07.2007
1. G. Dinescu - V. Niculescu 177 IMP
2. E. Ionescu - S. Ionescu .. 93
3. Silviu - Elisabeta ....... -7
4. Mihai - S. Scarlat ...... -50
5. A. Clipa - F. Avrigeanu . -58
6. I. Bacalu - G. Andreescu. -64
7. M. Bosneag - Andra ...... -91

Remember

Mai deunazi incepusem sa fac un inventar al hobby-urilor mele. Si tot rasfoind pagini din memorie am gasit doua nume peste care s-a cam asternut praful, dar care pe mine m-au schimbat din anumite puncte de vedere: Colea Herescu si Florentin Titus Vasilescu. Voua va spun ceva aceste nume?

O decizie politica

Orasul Soch, cel mai calduros din Rusia, daca se ia in considerare media anuala a temperaturii, a fost ales gazda Jocurilor Olimpice de Iarna din 2014, in disputa directa cu orasul korean PyeongChang. Membrii CIO au demonstrat inca o data ca sunt dependenti politic ca orice alta organizatie, pentru ca mi-e imposibil sa cred ce criterii de performanta au stat la baza alegerii, eu stiind foarte bine eforturile pe care koreenii deja le-au facut in vederea acestor jocuri. Numai daca e sa vorbesc despre aeroportul Incheon din Seul, care anul trecut a fost desemnat aeroportul anului si care incepand de anul viitor isi va dubla capacitatea prin construirea unui terminal nou. Nimic din acestea nu conteaza cand maine, enervat de o lume care incearca sa lupte cinstit pentru existenta, tovarasul inchide un pic robinetul ca sa arate ca ora exacta se totusi la Moscova. Cel Putin pentru Europa.

Surpriza

Dupa ce a trebuit sa duc munca de lamurire cu sotia acum 2 saptamani, sa-i dea Roxanei camera foto, cand pleaca in cantonament, ieri, la intoarcerea acasa, am avut surpriza sa constat ca fiica-mea chiar si-a luat rolul si responsabilitatea in serios. Nu numai ca a avut grija de aparat, insa in cele peste 150 de fotografii facute, a surprins si cateva ipostaze, pentru care sunt deopotriva mandru si invidios in acelasi timp. Este posibil ca eu, in calitate de tata, sa fiu exagerat in apreciere (ceea ce e si normal pentru un tata de fata), insa cu siguranta sunt, printre cei ce mai citesc acest blog, si unii mai priceputi care sa-si dea cu parerea. Nu in ultimul rand trebuie sa precizez ca are o pasiune deosebita pentru a face fotografii, ba chiar sa si "regizeze" un pic cadrele. O exista pentru copii de varsta ei, vreun club ori ceva de genul asta, unde sa faca performanta si unde sa li se dezvolte abilitatile?
M-am oprit la 5 fotografii, care mi s-au parut mai deosebite, insa macar 20 din ele, cred ca sunt reusite.

Tiger Woods - tata de fata

In duelul secolului, tatii de fete au fost cei care au punctat de data asta, pentru ca au adus in echipa lor pe sportivul nr. 1 al planetei: Tiger Woods. De luni, Tiger Woods are o fiica, Sam Alexis, asa ca i se explica si iarta insuccesul de la Oakmont. Cu alte cuvinte lui Tiger si cand ii merge rau, ii merge bine. Asteptam cu interes contra-ofensiva tatilor de baieti.

Mihail

Daca la inceput, a lucra in acest proiect presupunea si cunoasterea limbii engleze, de cand au luat rusii controlul proiectului, personalul platformei a fost "improspatat" cu sange sovietic, astfel incat comunicarea intre rusi si expati, inclusiv pe probleme strict legate de serviciu a devenit din ce in ce mai greoaie. S-a ajuns la situatia in care mai bine de jumatate de platforma nu e in stare sa lege 2 fraze in limba engleza. Rusii au gasit insa solutia: angajarea unui translator de limba engleza. Asa am ajuns sa il cunosc pe Mihail. Insa surpriza abia acum a aparut. Mihail este un autodidact si pe langa limba engleza a invatat din pasiune si limba romana. Am stat mai bine de o ora la palavrageala cu el, in limba romana evident, timp in care am ramas surprins cat de bine a reusit sa o invete de unul singur. Ba mai mult, mi-a aratat un ghid de conversatie ruso-roman, editat la Moscova, despre care zicea ca e cam sceptic in ceea ce priveste traducerile in lb romana. Am frunzarit ghidul si am constatat ca avea dreptate, multe expresii erau traduse mot-a-mot, plus ca au mai existat si cateva dezacorduri. Discutia insa nu s-a rezumat numai la asta, pentru ca Mihail, intr-o romana aproape perfecta ne-a recitat prima strofa din "Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie", spunandu-ne printre altele ca ii plac foarte mult poeziile lui Eminescu. Si nu numai asta, ci si muzica usoara romaneasca: Class, Akcent, Anna Lesko, Blondie, Candy si cate si mai cate, ca nu le-am tinut minte pe toate, el insa stie si textele de la muzica lor. Aici m-am simtit oarecum umilit, mai ales ca eu sunt total depasit de muzica romaneasca contemporana, cunostintele mele muzicale ramanand tot la Phoenix, Iris, Compact, Holograf sau Cargo. Pe un alt subiect insa am cazut la pace: Tudor Gheorghe. Ii place foarte mult, insa mi s-a parut ciudat, pentru ca atat Tudor Gheorghe cat si Phoenix emana un puternic spirit romanesc, mai greu de priceput de unul din afara. In fine, dupa luni intregi in care mi-au servit numai "hrana rece", am avut parte si de o surpriza placuta. O sa-i facem si noi (eu si colegul meu, Mihai) o surpriza placuta lui Mihail: un dictionar Roman-Rus mai complet, pentru ca singurul lui dictionar era unul din ala de buzunar, vechi de 30 de ani, de pe vremea cand "fie painea cat de rea, nu se scria cu i din a".

A venit vacanta!

A venit vacanta, am incheiat un ciclu, iar greul abia de acum incepe. Ce m-a distrat insa e fotografia de mai jos: Roxana, alaturi de dna invatatoare. In spatele lor, "Somnorosul" ii pune coarne lui "Mutulica", in timp de acesta o trage pe Doamna de urechi.

Foto - ghicitoare

O noua runda de concurs asa cum v-am obisnuit si cu alte ocazii. Imaginea de mai jos este un snapshot de pe pagina www.cazari.ro, iar voi va trebui sa ghiciti ce reprezinta. Castigator e cel ce da cat mai multe detalii.

Cat priveste premiile, luna viitoare voi trece la impartit: mai am de dat 2 in Bucuresti si 1 la Oradea (acolo e mai greu sa ajung, dar gasesc eu o cale). Nu m-am hotarat ce premiu, insa am o veste trista pentru voi: in aeroport, in Seul, nu se mai vand produse alimentare celor care calatoresc spre Europa, asa ca bomboane iuti nu vor mai fi la premiu.

UPDATE: In sfarsit avem un castigator, care s-a dovedit a fi un bun cunoscator de munte, in persoana lui "l" pe care il/o rog sa-mi dea detalii despre coordonatele sale . Raspunsul corect este "Coltii Morarului". Ansamblul geologic spectaculos ce poarta acest nume se afla in Bucegi, la mica distanta de Cabana Omu. Oana ai fost aproape, insa ai pierdut pe linia de sosire.

US Open (I)

De ieri a inceput la Oakmont, Pennsylvania US Open la Golf, practic cel mai important turneu al anului competitional. De regula outsideri, europenii au inceput bine turneul, lider fiind englezul Nick Daugherty cu un -2 dupa prima runda. Sa vedem care va fi reactia detinatorului trofeului Geoff Ogilvy si evident a liderului mondial, Tiger Woods, care asa cum ne-a obisnuit si pana acum are un start mai greu, dar si un finish debordant.
Phil Mickelson, nr. 2 mondial, se pare ca nu si-a revenit dupa accidentarea de la mana, incheind turul 1 cu un descurajant +4. Tot starturi neasteptat de proaste au avut Ernie Els si Colin Montgomerie.
Sa vedem ce se intampla in continuare.

Capac sovietic

Deja nu ma mai surprinde ca si de data asta am intampinat probleme in drumul de la aeroport spre platforma. Iar nu am fost trecut pe lista, iar trebuie sa astept in nenorocitul asta de camp 4 zile sau mai mult, pana va fi posibil. De data asta insa, nimeni nu stie nimic. Nu exista motive, ci pur si simplu am fost omis. Si tot pur si simplu de data viitoare nu mai vreau sa vin, pentru ca dragoste cu sila nu se poate.
Acelasi camp (nu cimp) sinistru, cu conditii mai proaste decat penitenciarele din Romania, unde ni s-a taiat intre timp si dreptul de a vorbi la telefon cu familia, iar accesul la internet se limiteaza la un singur calculator (data trecuta erau 2). Mi s-a acrit de rusi pana peste cap. Daca pana acum ideea de a renunta a fost doar o idee, acum e certitudine. Nimeni si nimic nu ma vor convinge sa ma intorc.

ULTIMA ORA: Ca o pura coincidenta, demisia mea va avea loc in aceeasi zi cu cea a lui Tony Blair, adica pe 27 iunie :)

De rasul curcilor

Ca si cum nu am fi "oaia neagra" a UE in multe domenii, a trebuit sa fim si in fotbal rusinea Europei. Iar presa sportiva, care abia s-a trezit din visul frumos pe care singuri si l-au imaginat, si-a adus aminte ca hotararile FIFA nu sunt chiar niste jucarii. Ce au uitat ei este ca de fapt aceasta noua "Politehnica Timisoara" este SI rodul propriei campanii, o campanie "violeta" la care se "munceste" de 2-3 ani, de pe vremea cand Poli inca se zbatea in subsolul clasamentului.
Iancu a furat. Nu este nici-o indoiala in acest sens. A cumparat o echipa, AEK (fosta UMT), mult mai ieftina decat rivala concitadina, in anul urmator a facut-o Poli-AEK, cu care a si promovat si, profitand si de degringolada din curtea lui Poli, s-a reincarnat in trupul echipei muribunde, sprijinita si de presa noastra, mare cautatoare de senzational, care i-a si dedicat domeniul www.violamania.ro. Asadar cu trup de lut, imbracata in haine de gala, noua Poli ataca podiumul Ligii lui Mitica, sfidand legea si pe cei ce mai cred in ea. FIFA, insa, nu s-a lasat impresionata de prima clonare din fotbal si a luat o decizie. Dar nici suflul tanar din FRF nu s-a lasat impresionat de lege si de forul suprem. Pentru ca atunci cand ai ales sa pupi locul pe care l-ai scuipat, inseamna ca ai ales un drum fara intoarcere.

Mai destept decat un copil de clasa a 5-a ???

Nici macar nu ma obosesc sa fac comentarii asupra persoanei in cauza. Snapshot-ul alaturat spune totul despre IQ-ul echipei lui Iantu.
Nota: Eroarea a fost semnalata de un copil de clasa a 4-a ("nu spui cine, persoana importanta"). Dar daca veti raspunde "raul", veti avea surpriza ca ati raspuns corect si treceti mai departe la intrebarea urmatoare. Pentru cei ce se indoiesc, nu trebuie decat sa acceseze www.primatv.ro si sa urmeze link-ul pentru concurs.

UPDATE: Nu stiu daca are legatura cu acest post, insa eroarea jocului on-line a fost corectata. Acum puteti raspunde linistiti "fluviul" si treceti mai departe.

Garcea ... la km 40

Azi, fostul meu coleg de facultate, Mugur Mihaescu, implineste 40 de ani, prilej de a-i ura toate cele bune, etc. Poate ca pentru cei mai multi dintre voi Garcea reprezinta un personaj usor rasuflat, interpretat de un comediant de duminica, cu gaguri ieftine ce se adreseaza mediocritatii majoritare din Romania. Si probabil ca asa si este, cat timp insusi Mugur a declarat ca Vacanta Mare face umor care se vinde bine, chiar daca acesta sufera dpdv calitativ. Este in fapt acelasi lucru care se intampla si cu presa, in cea mai mare parte, si cu aparitiile pe sticla ale oamenilor politici, etc.
Mugur este insa mai mult decat ceea ce se vede pe sticla. Este jolly-jockerul universal, un altruist cum rar se poate vedea, era catalizatorul ce ne scotea de fiecare data din plictisul cotidian al vremurilor ceausiste, varful de lance al baby-boom-erilor de la Univ. din Craiova. Am trait la maxim cei 5 ani cat am fost colegi, iar sa ma apuc sa povestesc toate nebuniile prin care am trecut impreuna, mi-ar trebui zeci, daca nu sute de episoade pe blog. Aproape ca nu se petrecea un eveniment de senzatie in scoala sau in camin, fara a fi asociat cu Mugur, cel putin in perioada de pana la Revolutie.
Ultima oara l-am vazut acum 7 ani, la Mamaia. Era cu 5 minute inainte de spectacolul pe care-l sustineau la Teatrul de Vara. Am stat de vorba toate acele 5 minute, dupa care s-a scuzat ca trebuie sa plece, nu inainte insa de a-mi lasa numarul de mobil. De partea cealalta erau multi altii ce isi pierdeau rabdarea si nu voia sa-i dezamageasca. Asa a fost si este Mugur tot timpul. Incearca sa-i multumeasca pe toti, chiar daca stie ca acest lucru nu e posibil.
Eu, unul, sper ca am apreciat corect atitudinea sa si ii multumesc ca, si datorita lui, am avut o viata de student de exceptie, pe care de altfel, o doresc tuturor.

???

Buhaescu, Rusescu, Bicfalvi si Ganea sunt nume ce nu va spun nimic, probabil. De ce? Pentru ca nimeni nu e interesata de viitor. Traim in prezent si altceva nu ne intereseaza. Ei bine cei 4 de mai sus fac parte din Nationala Under-19 a Romaniei care, aseara, a debutat cu dreptul in grupele de calificare pentru Euro 2007, invingand Elvetia cu 4-2. Maine jucam cu Danemarca si marti cu Serbia. Informatii din astea "de 2 bani" (fara punguta) le gasiti pe site-ul UEFA. Sunt prea marunti copiii lui Cheran ca sa ajunga pe site-ul GSP sau Tricolori.ro.
Dar parca mai conteaza, cand Romaniafilm prezinta: "Revansa", de data asta in regia lui Piturca.

1 iunie ... la Constanta

Nu fac parte din grupul de simpatizanti ai primarului Mazare, insa in acelasi timp, nu pot sa nu apreciez si lucrurile bune facute de acesta. Mare parte din ele sunt legate de copii, de locurile in care acestia invata sau se joaca. Unul din aceste locuri, poate cel mai reprezentativ pentru "era Mazare" este Tara Piticilor, un mare loc de joaca al celor mici, amplasat in singurul parc (cu adevarat parc) din Constanta, in zona lacului Tabacarie. In plina tara a piticilor functioneaza un restaurant-pizzerie, un local ce se adreseaza deopotriva adultilor si copiilor, dat fiind amplasamentul sau. Astazi, 1 iunie, m-as fi asteptat ca acesta sa fie luat cu asalt de grupurile de copii ce isi sarbatoresc ziua impreuna cu clasa, cu scoala, etc., fapt pentru care inca de la prima ora m-am indreptat spre locul cu pricina in dorinta de a rezerva o masa pentru cei 20 de copii din clasa Roxanei (fiica-mea). Astept sa soseasca si "sefa de sala", sa vorbesc cu ea. Insa, stupoare. Nu numai ca mi-a refuzat rezervarea, insa mi-a si atras atentia ca nu serveste grupuri de copii. Na-ti-o, Frantz! De ziua copilului, singura pizzerie din Tara Piticilor nu serveste copii. Motivul: copii fac prea multa galagie si deranj, iar consumatia e mai mult simbolica. Deja incep sa am dubii asupra acestei filozofii, insa imi trece repede. E blonda, atat pe cap, cat si in cap. Nu merita sa stau sa-i explic cum ca un copil face o consumatie de 20 de lei si sta o ora, iar un adult care consuma de 50-60 de lei sta minim 3-4 ore, ca sa nu mai vorbim ca un potential client adult de 140kg care rupe un scaun, face paguba mai mare decat un grup de copii care mai varsa cate un suc si lasa ceva firimituri in urma. Asa ceva mi-e greu sa accept si, si mai greu imi vine sa cred ca patronul acelui local imbratiseaza opinia angajatei lui. Nu-l cunosc pe patron si nici nu vreau sa-l cunosc. Este problema lui ce oameni isi angajeaza. Pe mine, unul, m-a pierdut de client. Dar ma rog, fiecare local are dreptul de a-si selecta clientela, asa cum fiecare client are dreptul de a-si face publice opiniile despre serviciile ce i se ofera.
Pacat insa, ca tocmai azi, de 1 iunie.

S.O.S. - o viata de copil

Delia Matei este un copil ce se zbate sa supravietuiasca. Pentru aceasta, ea are nevoie disperata de sange, grupa AB4. Desi se stie ca AB4 e "primitor universal", sunt frecvente cauzele cand organismul nu tolereaza alte grupe de sange, iar aceasta este si cea mai rar intalnita. Daca cumva iti pasa, poti sa faci si vrei sa faci ceva pentru acest copil, un numar de telefon iti sta la dispozitie pentru detalii in acest sens: 0749116950. Eu atat am putut sa fac, poate tu, cel ce citesti, poti face mai mult. Va multumesc!

In forta ... dupa o saptamana "out of PC"

Dupa o saptamana in care a trebuit sa ma acomodez cu noul fus orar, revin in forta cu cateva p.d.v. referitoare la ultimile evenimente dezbatute pe larg in aceste zile:
1. Referendumul - aici am avut dovada matematica a faptului ca avem un presedinte-jucator. Probabil ca putini au consemnat coincidenta. Iata despre ce e vorba: Basescu a obtinut 74.3% din 44.45% (prezenta la vot), adica un total de 33% din totalul celor inscrisi pe liste. Atat a obtinut Basescu, ca si presedinte, 33%. Duminica, la Ramnicu-Valcea, in calitate de jucator, Basescu a obtinut tot 33% procentajul reusitelor la loviturile de la 7 metri. (1 din 3). Teoria ne confirma, deci, ca avem in fruntea statului o persoana care e si presedinte, si jucator in aceeasi masura. Partea trista ca, numai 33%.
2. De luni nu mai cumpar GSP. Cel putin pentru o perioada. E umilitor sa pui o poza imensa, pe prima pagina, cu Dinamo, campioana la pas in liga lui Mitica, tocmai cand Oltchimul a realizat o mare performanta internationala. Chiar si infrangerea lui Jolidon in ultimile secunde merita mai mult. Lumea vrea fotbal, zice-se. Probabil ca cei care o trimit zilnic pe Maria la cratita. Pentru ca aia mai mult nu pot pricepe, insa, nu-i asa, Iliescu si-a castigat popularitatea promovand un "limbaj de lemn". De ce n-ar face si GSP la fel? De ce sa scrie pentru cei 10% care isi cer scuze ca mai si gandesc, mai bine sa scrie pentru 90% care nu stiu ce citesc. (Imi cer scuze pentru cei 1% din cei 90% care probabil sunt exceptia ce confirma regula)
Totusi, GSP ne-a servit si una "calda": www.mysport.ro - sa vedem ce traseu va avea?
3. Tariceanu a premiat cu 100.000 EUR handbalistele de la Oltchim. Un gest laudabil la prima vedere. La a doua, nu. Pentru ca pentru a suta, mia oara, dovedim ca suntem exponentii capitalismului de specula. Nu investim in baza, investim in rezultate. Cu banii aia s-ar fi putut moderniza o baza sportiva, poate chiar la Ramnicu-Valcea, pentru ca viitorul sa nu fie asa negru, cum se prefigureaza. Numai ca Tariceanu nu poate investi in viitor, pentru ca, inclusiv pentru domnia-sa, viitorul este sumbru.
4. Un presedinte a talharit o ziarista. Mama, ce cool suna! O veste, care datorita unei prese tabloide, va face inconjurul lumii. Ca presedintele nu si-a putut controla reactiile e un lucru grav si probabil ca va fi sanctionat la urmatoarele alegeri (sper sa nu fiu pus in situatia de a alege intre Base, Vadim sau Becali). Dar, sa fii orb, sa nu vezi ca in spatele acestor fapte ne intalnim cu o tentativa de omor, fapta mult mai grava, e o trasatura specifica lui C.T.Popescu. Vi se pare curios? Nici nu ar trebui, cata vreme tentativa de viol se pedepseste mai grav decat violul, pentru ca este asociata cu tentativa de omor, la fel a fost si actiunea inconstienta a ziaristei de la Antena 1, pentru ca trebuie sa ne aducem aminte, acum 10 ani, Dodi Al-Fayed si Lady D au sfarsit tragic, tocmai pentru faptul ca Dodi, baiat galant, nu l-a pocnit pe acel paparazzi, ci a incercat sa scape de sub urmarirea lui, controlandu-si reactiile. Daca nu si le-ar fi controlat, azi ar fi fost viu.
E posibil ca asemanarea celor doua evenimente sa para oarecum bizara. Exista insa si varianta de a fi avut acelasi deznodamant. Ce ar fi scris atunci presa? Ce atitudine ar fi luat Clubul Roman de Presa?

Asasinat la Sofia

Alexander Tasev (45 ani), presedintele clubului Lokomotiv Plovdiv, locul 7 in prima liga bulgara, a fost impuscat mortal, la Sofia. E al doilea caz in Bulgaria, in mai putin de 2 ani, cand un presedinte de club este asasinat. Lokomotiv urma sa joace maine in capitala bulgara cu Levski, liderul campionatului.

Bancul zilei

public bancul_zilei; %"Actiunea se petrece la usa unui apartament"
var tip, sot as real
var raspuns, gagica as boolean

with tip do sub suna_la_usa()

sub suna_la_usa()
if gagica=TRUE
then ask "Stiti sa faceti sex?"
qqqqwait raspuns
else
qqqqrun cat_poti_de_repede()
endif
endsub

if raspuns=FALSE
qqqwith gagica do tranteste_usa_in_nas()
qqqgoto sub suna_la_usa()
else
qqqdo sub sot_in_spatele_usii()
endif

sub sot_in_spatele_usii() %gagica il ascunde pe sot dupa usa sa i-o traga tipului
qqqlocate sot behind usa
qqqtell gagica message "va rog sa faceti sex si cu sotul dvs, ca sa-mi lase nevasta în pace"
endsub
end.

(Bancul este o aplicatie practica a primei lectii de VisualBasic On-line - prof. Socio)

Foto-dreapta: muza cu airbag la purtator

Numaratoarea inversa

Hydrogen Solar (companie britanica) a anuntat ca a reusit sa converteasca 8% din lumina solara direct in hidrogen, despre care se spune ca e combustibilul viitorului. Pentru a fi rentabila aceasta solutie, specialistii spun ca e nevoie de un minim de 10%. Cat mai e pana acolo? Cum vor gandi fabricantii de autovehicule trecerea la "green fuel"? Ce se va intampla cu companiile petroliere? (la o adica si eu tot din petrol traiesc)
Intregul articol il gasiti pe BBC, aici, iar principiul de functionare exemplificat si in fotografie, aici.

Copy si Paste - ep. 1

Omul cand nu are ce face, da Copy si Paste. Ca atat stie. Sau atat pricepe. Sau, in cazul de fata, ce mai conteaza profesionalismul, cand un "patron de carton" i-a trimis pe e-mail exact ce trebe scris. Nu conteaza cine citeste, ca ala poate nu vrea sa se informeze, ci numai sa se amuze. In cazul asta au reusit. M-au distrat. Si dupa ce am ras pana n-am mai putut, am inceput sa plang. Sa plang de halul in care a ajuns turismul romanesc; acum toata lumea fuge la vecinul cultivator de castraveti si culegator de turism. Nu de preturi, sa fim rezonabili. De calitatea serviciilor in primul rand. Pagina de internet e primul lucru cu care potentialul turist interactioneaza. Si cand pagina respectiva te goneste, in loc sa te cheme, se cheama "harakiri".
S-ar putea ca pensiunea in cauza sa nu fie o bomba, poate chiar e ce trebuie, insa de pe internet reiese exact contrariul.
Domnilor de la pensiuni-vile.ro, daca nu sunteti in stare sa adaptati contentul paginilor la cerintele pietii, macar lasati domeniul .ro liber, sa-l cumpere unul care stie ce sa faca cu el.
Pentru exemplificare am postat un snapshot cu pagina referitoare la Pensiunea Emma din Sambata de Sus. Daca tot ati citit postul asta, dati un click si pe imagine sa cititi originalul.

Incotro?

1. Incet-incet se pare ca lucrurile se normalizeaza intre N. Korea si S. Korea. Pe data de 17 mai, doua garnituri de tren vor traversa granita dintre cele 2 state, pentru prima oara de la separare. Astfel una va trece de la Nord la Sud pe coasta de est, iar cealalta pe coasta de vest de la Sud spre Nord. Sa fie oare un semn de intoarcere spre normalitate? Kim Jong-Il zice ca nu, ca si-asa a facut un pas prea mare. Ramane de urmarit.

2. Un pinguin, pare-se izgonit de semenii sai, a strabatut cca 5000km ajungand pana aproape de coastele peruane. Ca eu m-am saturat de frig si-as lua-o de azi spre tarile calde, pare de inteles, dar si pinguinii? Oricum precedentul record de distanta ramane in picioare, detinatorul lui reusind sa faca inconjurul lumii. Il cheama Linux.

"Duda" zilei

Ia, auziti-o pe-asta! Zice site-ul BBC, ca niste cercetatori americani au facut teste pe 100 de subiecti, barbati si femei, si din cele 100 de cazuri de cancer in zona gatului, la 72 din ele s-a consemnat existenta virusului HPV, care se ia prin sex oral. Ceea ce numeam pe vremuri, TENGÂTITA, se pare ca a devenit realitate :D .
Ma rog, acum studiaza problema mai in amanunt, pana vor da un verdict clar. Pana atunci, toata lumea la exudat! :D

Comentariile, aici, mai multe informatii, dincolo.

Din ciclul: "Noi nu pricepem, dar ne dam cu parerea"

Un vis mai vechi al meu si mai recent al fiica-mii incepe sa prinda contur. Encyclopedia of Life e un proiect in plina desfasurare, interfata si continutul par mai mult decat satisfacatoare. Cu informatii atat pentru incepatori, cat si pentru avansati, aceasta enciclopedie va fi concurentul nr. 1 al Wikipediei, daca nu cumva o va detrona rapid pe aceasta.
Stirea am gasit-o pe site-ul BBC, ceva mai tarziu preluind si Realitatea, pe pagina lor de net. Dar:

Ce scrie pe site-ul Realitatea (confirmarea in snapshot-ul din coltul dreapta-jos):
"Joi 10 mai 2007, 04:41
După zece ani de muncă la proiectul ştiinţific, s-a lansat Encyclopedia of Life, o imensă bază de date online, cu informaţii despre mai mult de 1.800.000 de plante şi animale."

Ce este in realitate aflam de pe site-ul in cauza (FAQ):

"1. When will work officially start?
The content of Encyclopedia of Life, of course, has been a work in progress across the planet for centuries, reflected in the hard work of dedicated scientists and naturalists, both past and present. Planning efforts have already begun, and we have started to develop work plans, identify partners, and secure additional funding. Scanning and digitization of the biodiversity literature is now underway in London, Boston, and Washington DC. Development of Encyclopedia web pages will begin later this year.
2. How long will this project take?
It is too soon to predict how long it will take to fully document, catalog, and list all 1.8 million species on the Encyclopedia of Life site. We intend to make key components of the Encyclopedia available to the general public starting some time in 2008. As a ballpark estimate, we believe that we can produce the full encyclopedia in about 10 years.
3. When will this site be ready to use?
We will work as quickly and efficiently as possible to provide audiences with access to the Encyclopedia and the wealth of information it will provide. As we move forward, we will provide the media and the scientific community with updates on our timetable and our plans for launch. Draft species pages, showing some of the possibilities of the full system, are already available at http://www.eol.org/. We expect to have actual, authenticated species pages available by mid 2008."

Asadar, domnilor traducatori de la Realitatea, proiectul va fi finalizat abia peste 10 ani, pe moment functionand niste demo-uri, iar prima varianta functionala a enciclopediei va fi disponibila abia la anul. (Pentru dvs) si "La Multi Ani!"

Orice alte comentarii sunt de prisos, vis-a-vis de unii care nu pricep, dar isi dau cu parerea ca e "trendy". BLEAAAH!

UPDATE: Pe site-ul BBC stirea a aparut corect, traducerea pe site-ul Realitatea e "duda"

"Salam" de ... Sibiu si 322 de "cârnaţi Patricieni"

Asta e cea mai TARE aberatie pe ziua de azi: De ziua Europei, in capitala culturala a Europei, PSD face miting electoral, care culmea, a fost aprobat de Primaria Sibiului. Domnule, asa-zis primar de Sibiu, primiti din partea mea toate "urarile de bine". Or veni si comisari europeni la miting, ca sa pregatim niste pancarde in limba engleza?
Felicitarile, masa si dansul le deduceti din titlu!

(Sursa: Blogu' lu' Andrei)
UPDATE: "Prostanacul" cica a ales special locul si momentul actiunii, ca sa arate a partid european. Fi-mi-ar scarba! Cum zici tu, Paul? Bleah? Bleah, sa fie!

Adrian Georgescu ... FLOODAT?!

Se pare ca nici Adrian Georgescu nu a scapat de molima asta. Who's next?

Ce sistem preferati?

De cativa ani, tot incercam o multime de formule pentru campionatul intern, nici una dintre ele nedand vreo satisfactie. Tolo aducea in discutie, mai deunazi, o zicala conform careia "ultima etapa valoreaza 1 punct". Nu prea sunt de acord cu asta, pentru ca nu stii cum va fi campionatul la anul si in felul asta pot fi dezavantajate unele echipe.
Eu as propune o liga de 12 echipe. Dupa 22 etape, play-off, ca-n NBA: primele 8 isi disputa primele locuri: 1-8, 2-7, 3-6, 4-5 pe principiul 2 din 3 jocuri, iar finala mare si finala mica 3-5. La retrogradare se joaca fiecare cu fiecare.
Liga a 2-a: o singura divizie de 20 de echipe. Primele 2 promoveaza si retrogradeaza ultimile 4.
2 serii in liga a 3-a de 16 sau 18 echipe pe criteriu geografic, 4 serii liga a 4-a, 16-18 echipe, tot pe regiuni. Restul sa treaca la amatori ca mananca bani de pomana.
Voi, aveti vreun sistem preferat?

"Dupa 20 de ani"

de G.Dinescu-unchiul

"E vineri, 7 mai 2027. Am trecut de curand in grupul “The 60’s” sau a sexagenarilor cum se mai zice. Asta, cu sexagenarii, cred ca vine de la faptul ca gena sexului e foarte dezvoltata la noi. Ce-i drept, o mai ajut din cand in cand cu Viagra sau cu cate un Ging-Seng primit de la koreenii mei. Mi-am luat Bitterul Suedez de dimineata si-acum “rasfoiesc” netul. Pe www.e-pensii.ro totul e OK, a intrat si pensia privata. M-am abonat la cateva bloguri private si-mi ia ceva timp sa le parcurg, mai ales ca de la o vreme m-a mai lasat si vederea. Tolo s-a reprofilat, a trecut de la fotbal la sporturile la care mai miscam ceva; Vochin scrie tot despre fotbal, nici nu stiu daca-l mai citeste careva, de cand fotbalul nostru a ajuns de rasul curcilor. Se implinesc 41 de ani de la istorica victorie a Stelei in CCE. Nici nu se mai pomeneste de ea si nici nu ar fi corect, cand, azi, ai nostri joaca semifinala la baschet contra Spaniei. Ce meci va fi, mai ales ca in nationala iberica sunt si vreo 2 “capsunari” de-ai nostri! Mai sunt ceva ore pana la meci, asa ca trebuie sa ma pregatesc din timp. Imi iau si rudotelul ca sa nu am surprize…

…Meciul a inceput. E lupta stransa. Cine credea vreodata ca vom ajunge sa jucam in semifinalele CE la baschet? Eu, doar. Zbier de 20 de ani asta, pe toate blogurile, insa nu ma aude nimeni. Catalin, capitanul nostru de echipa e peste tot. A primit ceva coturi in coaste, insa e pe picioare. Nimic nu-l intarata mai tare, decat un arbitraj defavorabil. Poate asta e si cheia jocului. Altfel ar fi intrat intr-un “dolce far niente” pagubos.... Hai, acum, baieti! Mai rezistati atacul asta si sunteti in finala. Gata! S-a terminat. Suntem in finala CE la baschet si Catalin, al meu, a fost de departe cel mai bun de pe teren. Ce cadou superb si-a facut exact in ziua in care-si serbeaza aniversarea: 29 de ani, 29 de puncte! Iar eu nu sunt in stare sa-mi amintesc in ce folder am pus adresa alora din Italia, sa-i trimit MMS-ul direct pe tabela de scor. Deh, varsta. Se pare ca mai trebe si niste lecitina pe langa Viagra.”

Catalin exista. Azi, el implineste doar 9 ani, iar cariera in baschet e abia la inceput, insa peste 20 de ani, Catalin (Tolo) va scrie despre Catalin (Dinescu).

La Multi Ani, Catalin!

Graffitti la Paris

La sugestia lui Andrei, am postat 2 mostre de graffitti , de calitate as zice eu. Merita click pentru a fi vazute mai bine.

Safety First!

Citeam, nu cu mult timp in urma, despre un clasament al celor mai fiabile masini din lume si am ramas oarecum surprins sa vad ca avem o prima decada de masini cu precadere japoneze, o a doua decada dominata de francezi, iar traditionalele masini germane incepeau de pe la locul 20 incolo. Firesc mi-am pus intrebarea de ce? Sunt masinile germane mai putin fiabile? Nu.
Atunci? Ei, bine, cuvantului "fiabilitate" (reliability) i s-au acordat valente noi, asa cum ar fi acelea de "safety" si "environment". Nu mai conteaza sa construiesti o masina, care sa te tina 10 ani fara reparatii, ci conteaza in primul rand sa aiba un standard de siguranta ridicat (celebrul NCAP) si, mai nou, sa aiba impact minim asupra mediului (in special la poluare se refera acest deziderat). Conform standardelor TUV, prioritatea este urmatoarea:

1. Viata

2. Mediul inconjurator

3. Instalatia (autovehiculul)

Iar asta e valabil nu numai pentru autovehicule, ci pentru orice masina, instalatie, etc.

Alte pareri? Voi, pe ce criteriu v-ati ales masinile?

Un... Korean la Paris (XVI) - EPILOG

De data asta mai telegrafic, asteptand mai degraba intrebarile voastre.

Inainte insa de a incepe, tin sa-i multumesc lui Tibi inca o data pentru sfaturi si pentru fotografii. O parte din ele le-ati vazut, altele le-am postat acum.
1. Ce mi-a placut:
Disneyland - merge si 2 zile, mai ales daca-i aglomerat. Ideal e sa vii in timpul scolii
Cite de l'Industrie et Technique - e bine sa-ti rezervi o zi intreaga aici
Tour Eiffel, Conciergerie, Pantheon-ul, Hotelul Invalizilor (muzeul armelor si armurilor, mai mult decat domul in sine), din Luvru sectiunea dedicata antichitatii, parcurile in general, relaxarea francezilor la propriu si la figurat, frecventa metrourilor (cam la 2 minute in orele de vf si 4 minute in afara lor), Muzeul Evului Mediu, Cripta arheologica, expozitia Brancusi, Sacre-Coeur (cladirea in sine numai), felul in care s-a desfasurat campania pentru alegerile prezidentiale, inclinatia francezilor spre sport (nu este parc sa nu vezi oameni facand jogging - acum ati inteles aluzia aia cu celulita?) . Primele 5-6 mentionate intra la categoria DO NOT MISS.

2. Deceptii (intr-o forma sau alta) -
Notre-Dame (aici chiar mi s-a parut o indiferenta totala, fata de ceea ce ar trebui sa fie obiectivul nr. 1),
Luvrul - poate sunt subiectiv, insa mai multe am scris la vremea respectiva,
d'Orsay - din aceleasi motive ca si Luvru,
imprejurimile basilicii Sacre-Coeur - am explicat de ce, nu ma repet
Centrul George Pompidou - aici chiar ca nu mai calc, dar nu se stie niciodata :)
Statiile de metrou - parca in Bucuresti sunt mai curate (macar unele)
Aeroportul Charles de Gaulle - am mai zis si de asta de ce
Palatul Versailles - nu e chiar deceptie, insa nici asa de impresionant, la cata reclama i se face

3. Ce vreau sa mai vad:
primele 3 care mi-au placut - musai inca o data
Parcul Asterix - nu am avut timp pentru el
Gradinile palatului Versailles
Un meci la Roland Garros, eventual sosirea la Turul Frantei (nu-s pretentios deloc :D )
Sa beau cu Tibi o bere la un Irish Pub, ca mi-a fost un sfatuitor cat se poate de bun. (De ce sa bea numai Cristi cu Roby pe malul Dunarii, beau si eu cu Tibi pe malul Senei)

4. Ce sfaturi va dau:

• daca ai ocazia sa vezi Parisul de doua ori, lasa muzeele pentru a doua runda, mai spre batranete
• daca ai uitat sa fii copil, nu are sens sa te duci la Disneyland, ii strici si bucuria copilului
• daca vii cu copilul (copiii), sa aiba macar 8 ani, sa inteleaga ceva. Cred ca 12 ani e varsta optima.
• La Luvru te duci 1 zi sau 10 zile (minim). 3 zile e pentru snobi.
• Carte Orange e cea mai buna solutie pentru transport. Iti trebuie fotografii tip pasaport (ca sa nu mai pierzi timpul sa le faci acolo), insa ai grija ca e valabila de Luni pana Duminica, indiferent in ce zi a saptamanii o cumperi.
• Daca nu stii franceza, nu-ti face probleme. Francezii vorbesc si engleza, chiar daca nu le face placere
• Nu-ti face booking la hotel pe net, poti avea surprize (la mine mi-au zis ca e gratis copilul, scria si in proforma facuta pe net, insa la fata locului am platit micul dejun si pentru Roxana). La Viena nu mi s-a intamplat asa. Mergi cu agentiile din tara, ca au oferte bune.
• La plecare, daca folosesti aeroportul CDG, vino cu cel putin 2 ore inainte pe aeroport, ca sunt cozi la unele terminale (in special la 2F)

Guess who?

"Somnoroase paharele
La Cotroceni se aduna,
Se ascund de bloguri rele,
Noapte buna!"

Cin' sa fie, cin' sa fie?"

Un... Korean la Paris (XV)

Ne continuam, asadar, plimbarea de "adio", ori mai bine zis, de "La revedere", pe Champs-Elysee. Se lasa intunericul, s-au aprins luminile, bulevardul e super-animat. Primul magazin care ne atrage atentia este show-room-ul Peugeot (foto 2). Nu sunt fan al masinilor franceze, ci al celor nemtesti, insa Peugeot-ul poate fi considerata mandria lor nationala in materie de masini si in acelasi timp si mandria noastra nationala, pentru ca anul acesta, premiul 1 pentru design a fost acordat de catre mai marii Peugeot, unui tanar designer roman, de numai 20 de ani, Mihai Panaitescu, cu modelul pe care-l vedeti in imagine (foto 1, merita click pentru a fi vazuta mai in amanunt). Mihai este student la design in Italia, la Milano, iar eu sunt mandru ca mai pot scrie cate ceva despre "capsunarii" mei de frunte. Pe Hotnews am citit acum cateva ore, ca niste romance au comis o crima in Italia. Parca vad ca ProTV-ul o sa ne tina cu stirea asta o saptamana, sa faca scor la rating. In tot acest timp loserii de la Renault isi promoveaza prototipuri din ce in ce mai hidoase (design Made in France), atat la Renault, cat si la Logan, iar designerii nostri fac cariera la concurenta. Nici nu-i de mirare ca au ajuns de rasul curcilor, in toata lumea, in ceea ce priveste designul. Ce mi-a placut la Peugeot este faptul ca sunt orientati spre viitor, nu numai ca design, cat si ca motorizare. Variantele super-ecologice, prezentate doar ca design la salonul auto din 2002, acum au devenit realitate si erau expuse in cadrul show-room-ului. Cateva din ele le-am gasit pe net si va las sa le admirati in subsolul postului. Am facut si aici o multime de poze: eu la volanul unui 307cc, Roxana cu Hoogar-ul; s-au dus si astea, bine ca le-am scris aici, sa nu uit. Era lume multa aici, ca unii au fost nevoiti sa astepte afara pana s-a mai eliberat ceva spatiu in interior. Asa ca nici noi nu puteam exagera cu vizita si am luat-o din loc.

Peste drum, ceva mai la vale, evident concurenta, adica Renault. Constienti ca nu pot rivaliza cu Peugeot, nu au incercat sa atraga clientii cu urataniile lor, ci au postat o mandrete de monopost de Formula 1, ca doar, na, aia de la Peugeot n-au asa ceva. Oricum Renault au stiut sa faca motoare cam tot timpul, nu trebuie sa fiu chiar asa carcotas. Plus preturile, spargatoare de piata.

Nu am stat nici aici prea mult, pentru ca era aproape de inchidere si-am plecat mai departe. Excursia, ca si povestea de altfel, se apropie de sfarsit si cum putea sa se termine mai nimerit pentru o doamna, decat cu shopping pe Champs-Elysee, asa ca mi-am rasfatat un pic fetele la Sephora, unde si-au facut fiecare cate un cadou (foto 3).

Parca il vad pe Ice, sarind in sus ca nu am scris nimic despre femeile lor, acum ce naiba sa fac, doar stiti cum zice proverbul: "N-am f...t, nu cunosc", totusi e bine sa va aduceti aminte de cantecul ala, de cand eram noi, copii, pentru ca se potriveste: "Fetita franceza cand zice bonjour/Ea parca ti-ar zice pupa-m-ai in ...". Iar eu vin cu alta zicala: "Sunt asa de urate, ca nici celulita nu se lipeste pe ele" - fiecare e liber sa interpreteze cum vrea, poate avea multiple intelesuri. I-am zis-o si colegului meu, ca si el m-a intrebat si l-am lasat interzis. Nici el nu stie ce sa mai inteleaga.

La final, asa cum am amintit, frumoasele franceze de la Peugeot.

Un... Korean la Paris (XIV)

Dupa ce-am iesit de la Muzeul National al Evului Mediu, am zis sa facem o plimbare pe "stradutele" Parisului, urmand a reveni la Arcul de Triumf mai spre seara sa prindem Arcul in adevarata lui splendoare, cand soarele apune in spatele sau. O imagine asemanatoare cu cea de pe afisul de la Maraton. Si tot plimbandu-ne, ajungem in dreptul celor 2 palate: Grand Palais (foto 1) si Petit Palais (foto 2), nici macar nu ma mai interesa sa vad ce e inauntru, asa ca ne-am vazut de plimbare inainte. Inainte (in sensul nostru de mers) ce credeti ca se afla? Resedinta lui Jaques Chirac, cat o mai fi. O liniste apasatoare. 1-2 gardieni discreti pe la colt de strada si atat. Camionul, care sa incarce mobila si alte lucruri ale presedintelui aflat la sfarsit de mandat, inca nu sosise. Sau poate nici nu se mai muta de acolo, daca se simte bine. Langa resedinta acestuia, ambasada americana. Trecem prin fata ambasadei si ajungem taman in zona comerciala - pe stanga, pe dreapta, Gucci, Armani, Versace, etc si tot mergem, bucurandu-ne (eu si Roxana doar) ca este duminica si sunt inchise. Dar preturi in vitrina tot am vazut. Bluze la peste 1000 de Euro, costumele pe la 3000, iar bomboana de pe tort sau de pe coliva, cum vreti sa-i ziceti, a fost o poseta, evident. Si nu era Luis Vuitton sau Bulion, cum ii place lui Ice sa-l "alinte". Era Christian Dihor, oops, pardon, Dior si era 3500 de euroi. Scuze, am mintit. Nu era atat. Era 3490 EUR. De data asta pe bune. Era de piele de piton, cica. La banii aia, i-am zis nevesti-mii, ca vin cu pitonul in brate si i-l si transez, dupa cat de mare era geanta. Cred ca ies fo 2 geamantane, 1 poseta si fo 3 penare pentru Roxana. Cum a murit Steve Irwin, cum s-a scumpit pielea de sarpe, ca nu mai are cine sa-i prinda. Ne continuam plimbarea, de data asta in sens opus catre Arcul de Triumf. Cand ajungem la Arc, tocmai se desfasura o miniparada militara, de fapt era unul din momentele solemne ce au loc zilnic la mormantul soldatului necunoscut, cand unul din generalii aflati in rezerva depune flori. Ceremonia a durat probabil cam jumatate de ora, dupa care am urcat sus pe Arc. Alte sute de scari de urcat, pentru ca liftul e numai pentru persoane cu handicap. Pai, eu, ca n-am avut bani sa-i cumpar nevestii Dihor din piele de piton, nu-s handicapat? Nu, cica. Asta e frustrare si frustratii nu urca cu liftul. Asta e, ghinion. Sus e un minimuzeu, cu cateva repere din istoria Arcului de Triumf si de-acolo mergem pe terasa, ca toata lumea. Se vede frumos Parisul de pe Arc, parca mai frumos decat din Turnul Eiffel, asta si pentru ca celebra stea formata din 12 bulevarde ce se intersecteaza pe locul pe care sta Arcul, arata deosebit, ca sa nu zic "beton", "marfa"... Tocmai incercam sa o asez pe Roxana, sa-i fac o poza cu Turnul Eiffel, cand in spatele meu o voce necunoscuta zice: "Daca vreti, va fac eu o poza la toti". Ca este roman, nu ma surprinde foarte tare, pentru ca trebuia o data si o data sa intalnim si romani, insa tipul nu era un turist cum probabil ca v-ati fi imaginat, ci era unul din militarii ce participasera la ceremonia de care v-am povestit. Intram in vorba si tipul imi spune ca e din Craiova, il cheama Buguleci, lupta in Legiunea Straina de circa 5 ani. Avea 4 ani de lupta efectiv, in fosta Yugoslavie, Angola, Afganistan, etc. De altfel cele 4-5 medalii de pe pieptul lui ii confirmau spusele. Reusise sa-si aduca si familia in Franta (sotia si 2 copii) si acum locuiau langa Paris. Parintii si fratele sunt in tara, nu-i mai vazuse de cand a plecat. Colegul lui, tot craiovean, era insa venit de putin timp. Am fost de-a dreptul emotionat. Sa ma intalnesc cu doi "capsunari" de frunte, romani, eroi (la propriu, nu la figurat) si unde, pe Arcul de Triumf, era un eveniment care a incununat cat se poate de frumos aceasta excursie. Pe Arcul de Triumf, la Paris, am fost mandru ca sunt roman, iar acum sunt mandru ca pot scrie despre un "capsunar" adevarat, nu de facaturile de la ProTV. Am facut si poze impreuna, pentru pozele alea imi vine sa mor de ciuda ca le-am pierdut, pentru ca o astfel de ocazie, probabil nu voi ma avea. Ne luam la revedere de la baietii nostri curajosi si ne incheiem sejurul cu o plimbare pe Champs-Elysee. Credeti ca s-a terminat? Azi nu, maine da.

Foto 3: Cele 2 palate vazute din Turnul Eiffel
Foto 4: Arcul de Triumf

Un... Korean la Paris (XIII)

Dupa ce l-am lasat pe Napoleon sa-si odihneasca ramasitele pamantene, ne teleportam in Gradinile Luxembourgului din Cartierul Latin(foto 1, stanga), unde ne mai tragem sufletul cat de cat, si unde am cunoscut un roman aflat la Paris pentru a-si da doctoratul. Nu ne-am intins prea mult la vorba, am facut cateva poze, printre care si cea alaturata, in care se vad niste frumoase fantani (foto 2, dreapta) in ale caror ape inotau, fara frica de a fi facuti saramura, cativa crapi de toata frumusetea (cam la 1-2 kg). Ce mi-a placut la gradinile palatului Luxembourg (si nu numai aici) e ca erau curate. Si spun asta pentru ca Franta nu e nici pe departe o tara in care curatenia e la ea acasa, asa cum sunt Anglia si Olanda, insa parcurile sunt curate, chiar daca si aici, carcotas cum sunt, tot am gasit ceva de reprosat: aleile, care nu sunt asfaltate ci au un soi de zgura, alba (probabil piatra pisata, ceva ca un calcar), pe care de altfel il aduci si in Romania, pe haine, pe pantofi, etc. Nu stiu cum s-o face praful ala cand ploua, sau cand se isca vreo furtuna, insa noi am prins vreme buna, nu avem de ce ne plange.
Am luat-o usor la pas si-am schimbat linistea odihnitoare a gradinilor cu linistea de mormant a Pantheonului (foto 3, stanga). E usor sa ajungi la Pantheon, mai greu e sa "intri" in el, pentru ca aici sunt inmormantati reprezentanti de frunte ai culturii si istoriei Frantei. Alexandre Dumas este ultimul sosit (a fost adus in 2002) si imparte cripta alaturi de alti 2 monstri sacri ai literaturii franceze, contemporani cu el, Victor Hugo si Emile Zola. Voltaire este unicat, fapt pentru care si cripta sa e plasata in asa fel in cat sa se faca diferenta. Deh, dreptul primului sosit.
Intr-una din sali ruleaza un documentar de cca 10 minute, in care sunt prezentate diferite momente din istoria Pantheonului, unele dintre ele fiind inregistrari video ale acelor vremuri, foarte bine conservate.
Ceea ce, insa, consider eu, ca fiind principalul element de atractie al Pantheonului este celebrul pendul al lui Foucault (foto 4, dreapta), cu care in 1851, fizicianul si-a sustinut teoria rotatiei Pamantului, folosind o sfera metalica de 28kg, atarnata de un fir lung de 67 de metri. E adevarat ca inca din antichitate olarii daci stiau ca pamantul se invarte. Insa ala era pamant, nu Pamant. Pendulul, in starea lui originala, isi desfasoara in continuare evolutia, sub privirile si blitzurile turistilor. Stiu ca unii vor spune ca iar am trecut ca TGV-ul prin ele, insa scopul e de a va starni curiozitatea si de a va impartasi din impresii, nu de a va oferi totul pe tava, pentru ca atunci cand veti ajuge pe acolo, va veti pierde interesul. Oricum Pantheonul, desi are multa mortaciune in el, e un muzeu viu, si asta mi-a placut. Pe asta l-am trecut la capitolul "Do not miss".
Peste drum de Pantheon, sau vis-a-vis, ca tot suntem in Franta, se afla Sorbona (foto 5, stanga), celebra universitate pariziana, care, duminica fiind, ne-a intampinat cu o pustietate, de parca n-ar mai fi calcat pe acolo picior de om cu anii. Nu am intrat, ne-am vazut mai departe de plimbarea noastra, pentru ca in imediata vecinatate a universitatii se afla Muzeul National al Evului Mediu sau Musee de Cluny (foto 6, stanga).
Un alt muzeu despre care nu se face atat tam-tam, insa care mi-a placut. Nu e mare, insa e "viu" si asta imi place. In afara de obiecte specifice evului mediu (imbracaminte, arme, etc) un loc aparte il ocupa setul de 5 tapiserii "Doamna si unicornul" ce infatiseaza o femeie si un licorn in 5 ipostaze diferite, reprezentand cele 5 simturi (foto 7, dreapta). Aici, Roxana ne-a dovedit, spiritul ei de observatie intrecandu-l pe al nostru cand a fost vorba de identificare a celor 5 simturi. Aceasta este considerata una din cele mai importante lucrari din perioada evului mediu si ma bucur ca nu se afla in Luvru, pentru ca altfel ar fi trecut neobservata, ratacita printre miile lucrari de acolo. Aici e insa "primadona". Si-uite ca am mai incheiat un episod, insa ziua a 6-a e departe de a fi incheiata.

Google - desktop personalizat in lb. romana

Desktopul personalizat al lui Google, de care va povesteam acum 4 luni, a aparut acum si cu interfata in limba romana. Si ce este mai interesant e ca au aparut si gadget-urile romanesti. Putine, ca suntem la inceput, insa e un inceput si sper sa fie de bun augur. Un amanunt important: gadgeturile din versiunea .com au fost importate automat in .ro.
In stanga aveti un screenshot al versiunii .com, iar in dreapta corespondentul in .ro

Un... Korean la Paris (XII)

Ziua a 6-a si ultima, cireasa de pe tort sau "Finis coronat opus"

Le-am accelerat pe fete un pic mai devreme, ca stiam ca in acea dimineata urma sa se desfasoare la Paris, celebra cursa anuala de maraton. Dupa ce am mancat, eu am coborat in holul receptiei sa cer amanunte de la receptioner. Tipul imi spune ca deja a inceput cursa, inca de dimineata (foto 2, dreapta si foto 3), dupa care zice sa astept 2 sec, timp in care butoneaza ceva la computer si-mi arata pe un site, care transmitea cursa live, punctul unde au ajuns competitorii. "Valeu, mai aveau putin si ajungeau, ca erau deja la km 3x (treizeci si ceva, nu mai retin)!". Le accelerez pe fete (ceva obisnuit la mine) si directia Arcul de Triumf, sa prindem sosirea. Cand esti grabit, e clar ca nimic nu-ti iese cum vrei. Asa ca, nici eu nu am nimerit din prima iesirea de la metrou. In fine iesim bine, tratam arcul de triumf cu totala indiferenta, pentru ca sosirea are loc pe unul din bulevardele ce formeaza celebra "Etoile" cu 12 brate. Baga-te din nou prin pasaj, pentru ca imensitatea aia de intersectie nu o poti traversa altfel, si iesim unde trebuie. Bagam pas accelerat, ca mai toti intarziatii la spectacol, eu si Roxana ne punem pe cap scufiile rosu-galben-albastre pe care scrie ROMANIA si incercam de-acum sa ne gasim un loc cat mai aproape de linia de sosire, fapt pentru care trebuie sa ne mai deplasam cateva sute de metri. Pana am ajuns noi acolo, deja primii 2 au trecut linia. Il mai vedem pe al treilea abia. Gandim pozitiv. La o cursa de maraton nu exista invinsi, exista numai invingatori, chiar daca pentru unul singur se canta imnul national. Ca este asa o dovedeste si fotografia alaturata (foto 4), reprezentand o secventa din competitia similara a persoanelor cu dizabilitati.

Tot cautand pe net poze legate de maraton, am dat de superba fotografie postata stanga sus (foto 1). Abia dupa ce am vazut-o am inteles de ce startul cursei de maraton se da asa devreme. Priviti-o cu atentie! Toate cele 3 triumfuri adunate intr-un singur arc: triumful in lupta impotriva dusmanului (Arcul de Triumf in sine), triumful zilei in fata noptii (rasaritul de soare) si triumful vietii in fata mortii (cursa de maraton). Este, dupa mine, o mostra de perfectiune in arta fotografica, comparabila cu evolutia Nadiei la Montreal. Cuvintele aproape ca nu-si au rostul. Minunati-va, cruciti-va si intrebati-va: "Cum o astfel de fotografie nu a fost premiata cu Pulitzer?". Raspunsul e simplu: pentru ca niste "capitalisti burtosi", care de zeci de ani premiaza numai fotografii ce prezinta nenorocirile omenirii, dar care, sunt convins, n-au donat nici macar un cent pentru o cauza nobila, manifesta o gandire retrograda, cat nu gasim in toata romano-bulgarimea balcanica. Ru-si-ni-caaa! Ru-si-ni-caaa!

Cu siguranta ca fotografia respectiva a mai fost prelucrata cu softuri profesionale, insa si in stare bruta sunt convins ca arata bine. Problema e ca oricat de reusita ar fi, nu poate fi premiata, cat timp nu are ca tema: somajul, foametea, razboiul, cutremurele, tsunami, etc. Celelalte fotografii de la maraton le-am gasit pe un blog parizian de fotografie. Mai multe poze le puteti vedea acolo.

Am plecat la fel de grabiti de la maraton, pentru ca mai aveam inca atatea de vazut. Urmatoarea escala: Hotelul Invalizilor (foto 5), ce adaposteste un impresionant muzeu al armelor si armurilor, precum si, in celebrul sau dom, mormantul lui Napoleon. Hotelul a fost transformat de catre Napoleon, in perioada domniei sale, in spital de campanie. Se zice ca, si in conditiile astea, si tot nu au fost locuri suficiente pentru raniti. Cand se vorbeste despre muzee in Paris, toata lumea se grabeste sa zica Luvru. Nu pot spune daca Luvru e cel mai mare sau nu, probabil ca da, insa acest muzeu al armelor si armurilor este impresionant de-a dreptul (foto 6 - o schita computerizata a intregii constructii a Hotelului Invalizilor). Si asta o spune unul care nu a manifestat, nici macar la 5-6 ani, pasiune pentru pusti sau pistoale. Aviz tatilor de baieti: daca veniti cu copiii pe aici, incercati sa-i intelegeti si sa acceptati ca minim o jumatate de zi va trebuie sa vedeti acest muzeu. Noi am vazut cam jumatate, in pas alert si tot ne-a luat aproape 2 ore. Si am fata, nu baiat.

Dupa muzeu am vizitat, evident, si domul (foto 7), unde-si au locul ramasitele lumesti ale celebrului dictator francez (foto 8, ultima). Va surprinde expresia folosita? Credeti ca Napoleon a fost altceva decat un Hitler al acelor vremuri? Nu a existat tehnica militara de pe vremea lui Hitler, ca altfel am fi trecut prin aceleasi nenorociri. Sau poate nu stiati ca Hitler a studiat in amanunt comportamentul lui Napoleon. A fost, intr-adevar un geniu militar, insa oare Hitler n-a fost? Uite, insa, ca francezii au stiut sa vanda si imaginea unora care nu merita sa fie pomeniti de istorie, cel putin nu ca personaje pozitive. Ingramadeala mare la sicriu si restrictii, cum numai la "Mona Lisa", la Luvru, am vazut. Atat doar, fotografiatul e permis. Mormantul se afla in centrul domului, pe margine fiind expuse piese de vestimentatie, arme, apartinand lui Napoleon. Probabil ca nu voi intelege niciodata de unde atata fast pentru un mormant. Am crezut ca numai rusii l-au zeificat intr-atat pe Lenin, cu celebrul mausoleu construit in memoria-i, copiati la scurta distanta de bulgari cu mausoleul lui Dimitrov. Voi continua maine cu Pantheonul, Sorbona si Muzeul de arta medievala.